marți, 1 februarie 2005

Iosif V. Stalin, la putere dupa moartea lui Lenin

PAULA MIHAILOV

Desi numele lui Stalin nu a insemnat mare lucru inainte de 1917, prietenia sa cu Lenin il va propulsa in ierarhia de partid si de stat. Calitatile sale de bun organizator si aprecierea liderului bolsevicilor ii vor oferi lui Stalin posibilitatea de a-si forma o fidela clientela politica – cheia succesului sau.

Prima intalnire dintre Lenin si Stalin a avut loc in 1905, la Tammerfors (Finlanda), unul dintre orasele in care revolutionarii de profesie rusi se refugiau de prigoana tarista.
LA INCEPUT DE DRUM. Lenin era deja recunoscut ca lider in cercurile revolutionarilor exilati, in timp ce Stalin (pe numele sau adevarat Iosif Vissarionovici Djugasvili) era un tanar dornic de afirmare. La inceput Lenin a fost impresionat de ambitiosul Koba (“Invincibilul” in georgiana), la care a descoperit acelasi stil de gandire, bazat pe idei comune: opozitia la orice forma de nationalism, sustinerea crearii unui partid centralizat.
Abia in 1913 Lenin ii incredinteaza lui Iosif Djugasvili o prima misiune: aceea de a se documenta in problema nationalitatilor. Multumit de studiul pe care il realizeaza Djugasvili la Viena, Lenin l-a laudat, numindu-l un “georgian stralucit”. Tanarul ii va ramane aproape, ca om de incredere, pe toata perioada exilului. Dupa instaurarea bolsevicilor la putere (octombrie 1917) va fi chiar inclus in structurile de conducere.
TREPTELE CARIEREI. In intreaga sa cariera de politician, patronata si supravegheata de Lenin, Stalin a detinut functii si posturi prin care putea sa exercite atat controlul asupra partidului, cat si asupra Guvernului. In 1917, Djugasvili este numit comisar al poporului pe probleme de minoritati nationale, functie prin care controla componenta si activitatea comitetelor locale de partid. Peste doi ani, este insarcinat cu mentinerea legaturii dintre Politburo si Orgburo, doua instrumente prin care coordona politicile si personalul partidului. La inceputul anului 1922, a fost numit director la Inspectoratul Comunist (bolsevic), post care ii permitea supravegherea activitatii tuturor departamentelor din cadrul executivului.
Toate aceste functii l-au ajutat pe Stalin sa devina unicul functionar si membru de partid care putea dispune alegerea si numirea functionarilor si oficialilor din aparatul de partid si de stat. Clientela politica pe care si-a format-o in aceasta perioada i-a fost cel mai de pret aliat.
“MAREA PRIETENIE”. In acelasi timp, Stalin a cultivat si o relatie de amicitie cu Lenin. Apropierea dintre cei doi bolsevici se va adanci dupa ce Lenin, bolnav si din ce in ce mai neputincios, a fost obligat (si Stalin nu era strain de acest fapt) sa se retraga din viata politica. La casa lui de odihna din localitatea Gorki, primul bolsevic al tarii era vizitat deseori de Stalin, cu care purta lungi discutii referitoare la activitatea Biroului Politic.
Sora lui Lenin, Maria Ulianova, descrie intalnirile celor doi ca deschise si calde. Lenin se interesa despre ce se intampla in interiorul partidului, ii cerea sfaturi lui Stalin, trasa diferite sarcini lui si celorlalti membri ai Biroului Politic.
TEAMA DE FRACTIONISTI. Ca sef al statului si al partidului bolsevic, Lenin era obsedat de posibilitatea distrugerii partidului de catre fractiunile din randul membrilor. De aceea, la initiativa lui, Congresul al X-lea al PCUS a adoptat o rezolutie care interzicea formarea oricarui grup in interiorul partidului. “Atacul impotriva fractiunilor” va ramane litera de lege si pentru urmasii sai la conducerea URSS-ului.
“Steaua” Kremlinului pAleSte. Lenin nu a reusit sa isi duca planurile pana la capat, fiind impiedicat de scleroza de care suferea. In primavara lui 1922, liderul bolsevic creeaza un post de secretar general al partidului, care urma sa-i preia o parte din responsabilitati. Si tot el a numit si persoana care trebuia sa ocupe noua functie: Stalin. Profitand de noua sa pozitie si de o hotarare secreta a Biroului Politic, care cerea inlocuirea cadrelor vechi de partid, Stalin numeste in functii-cheie personaje apropiate lui.
Politica de crestere a numarului de membri de partid, initiata in 1923 de Lenin, a usurat sarcina lui Stalin de “loializare” a nou-venitilor. Acestia erau oameni simpli, de obicei niste neinitiati intr-ale politicii, pentru care avantajele materiale primite prin adeziunea la PCUS insemnau iesirea din anonimat. In schimbul acestor avantaje (ratiile suplimentare de alimente, de exemplu), ei rasplateau increderea pe care le-a aratat-o partidul, sustinandu-l cu toate mijloacele pe cel care i-a introdus in sistem.
LENIN PUNE CAPAT PRIETENIEI. Aceasta miscare a lui a atras nemultumirea altor lideri bolsevici – Kamenev, Zinoviev si Trotki – care l-au informat pe Lenin. Desi suferind, conducatorul a realizat ca Stalin isi folosea autoritatea pentru a se impune. Dar constientizeaza acest lucru prea tarziu. Simuland ingrijorarea pentru starea precara de sanatate a protectorului sau, Stalin a propus in Biroul Politic ca el sa fie singurul care sa se ocupe de respectarea indicatiilor si tratamentelor prescrise de medici lui Lenin. Prin aceasta miscare, el a reusit sa-l izoleze complet de viata politica. Lenin ajunsese sa lucreze numai prin intermediul dictarilor facute secretarelor sale. La vremea respectiva, faptul ca una dintre ele era chiar sotia lui Stalin nu reprezenta un lucru neobisnuit, ba chiar firesc avand in vedere prietenia celor doi barbati. Si totusi, in rarele lui momente de luciditate, Lenin a gasit pretextul demiterii lui Stalin din functia in care tot el il propusese. Georgianul sustinea autonomia tarilor din Caucaz, spre deosebire de Lenin, care a propus unificarea lor cu Federatia Rusa si formarea unei Uniuni. Asadar, problema nationalitatilor, subiectul care i-a apropiat, acum statea la baza rivalitatii dintre cei doi.
“BATRANUL” ISI SCRIE “TESTAMENTUL”. Miza luptei pentru putere era foarte mare si, desi Lenin nu o mai putea sustine multa vreme, forta lui de convingere ramasese vie. Ca dovada a influentei sale sta alianta dintre Stalin si Kamenev impotriva “batranului” – Lenin – si a lui Trotki. “E necesar, dupa parerea mea, sa avem o pozitie ferma impotriva lui Ilici”, ii declara Stalin lui Kamenev. Greselile comise de Stalin in ultima decada a vietii lui Lenin l-au discreditat in fata protectorului sau. O ultima lovitura aplicata de fostul mentor discipolului a fost “Testamentul” leninist, lasat sub forma unor scrisori dictate de Lenin secretarelor sale. In ultimile sale insemnari, Lenin analizeaza activitatea lui Stalin si a celorlalti membri ai Biroului Politic, pe care a incercat sa-i avertizeze de caracterul nu tocmai moral al lui Stalin, nerecomandandu-l ca succesor al sau. In “testamentul” lui, Lenin nu a numit nici un mostenitor.
LENIN – RIVAL SI IDOL. Si totusi, in lupta pentru putere declansata dupa moartea lui Lenin, Stalin a iesit invingator, pastrandu-i, in acelasi timp, lui Lenin o admiratie profunda. Apropiatii regimului povestesc ca pe un perete al biroului lui Stalin atarna un portret de-al lui Lenin, sub care ardea tot timpul o candela. Intr-un alt birou trona bustul lui Lenin, pe care Stalin il lua cu el in orice calatorie.

IDENTITATE
Una dintre regulile conspirativitatii revolutionarilor de profesie era folosirea mai multor nume false. Stalin, de exemplu, era cunoscut sub numele de Koba (sau “Invincibilul”, eroul legendar al Georgiei), Ivanovici, David, Cijikov, Nijeradze. Despre apelativul cu care a ramas in istorie – Stalin – se spune ca acesta ar fi provenit de la cuvantul “stal”, care in rusa inseamna otel. Deci Stalin s-ar traduce prin “omul de otel”. Mai exista insa o versiune neverificata de alte surse, conform careia Djugasvili si-ar fi luat numele de la Liudmila Stahl, o iubita pe care a intalnit-o in exilul sau indelungat.

SECRETARA
Izolat de scena politica din cauza starii sale precare de sanatate, Vladimir Ilici Lenin a fost nevoit sa tina legatura cu aliatul sau Leon Trotki printr-o secretara: Lidia Fotieva. Spre ghinionul sau, Lenin nu stia ca respectiva functionara era, in acelasi timp, si colaboratoare a lui Stalin, care i-a cerut sa-l supravegheze pe liderul bolnav. Se pare ca serviciile pe care i le-a adus fosta secretara a lui Lenin l-au multumit intr-atat pe Stalin, incat din ordinul lui Fotieva nu a avut de suferit in timpul terorii staliniste, supravietuindu-i. Ba mai mult, “tarul rosu” i-a inmanat numeroase ordine si medalii.

RAFUIALA
“Lasa-i sa discute! Lasa-i sa vorbeasca! Periculos nu este dusmanul care se autodemasca. Este de temut dusmanul camuflat, pe care noi inca nu il cunoastem. Cat despre astia, care isi dau arama pe fata, totul este consemnat si va veni si timpul cand ne vom rafui cu ei”
I.V. Stalin – 1924

“MULTUMIRE” POSTMORTEM
Un barbat iese in strada cu o pancarta pe care scrie:
“Va multumim, tovarase Stalin, pentru copilaria fericita pe care ne-ati oferit-o”.
Lumea se apropie de el si-i zice:
“Ai innebunit? Cand erai tu copil, Stalin era mort”.
“Tocmai pentru asta ii multumesc.”