miercuri, 20 octombrie 2004

Atentatul de la Senatul Romaniei

CRISTINA DIAC

Bomba plasata de anarhistul Max Goldstein la 8 decembrie 1920 in sala de sedinte a Senatului l-a ucis pe ministrul Justitiei, Dimitrie Greceanu, si pe alti doi senatori. Autoritatile au speculat momentul, dorind ca opinia publica sa-i asocieze pe atentatori cu adeptii ideilor comuniste.

La 8 decembrie 1920 are loc primul atentat cu bomba din istoria Romaniei. “Masina infernala“, cum i s-a spus in epoca, a fost plasata chiar in sala Senatului de anarhistul Max Goldstein. Ministrul Justitiei – Dimitrie Greceanu – si doi senatori si-au gasit moartea cu acest prilej.
In zilele urmatoare atentatului, presa vremii a relatat pe larg imprejurarile in care s-a produs nefericitul eveniment.
Ziarul Socialismul, organul de presa al Partidului Socialist si al Uniunii Sindicatelor, publica un comunicat prin care arata ca “partidul socialist precum si sindicatele condamna hotarat asemenea acte“, deoarece miscarea muncitoreasca “lupta impotriva asezamintelor, iar nu a persoanelor“. Autorii comunicatului nutresc speranta ca “atentatorii vor fi dovediti straini de organizatiile muncitoresti“.
Socialismul a incercat si in zilele urmatoare sa indeparteze suspiciunile ce planau asupra organizatiilor muncitoresti. Considerand atentatul “fapta vreunui inconstient sau agent provocator“, ziarul socialist se disculpa, spunand inca o data ca partidele socialiste lupta “impotriva regimului burghezo-mosieresc capitalist“ si nu impotriva indivizilor. Pentru ca doar actiunea de masa poate duce la succesul cauzei proletariatului, toate curentele socialiste, “de la extrema dreapta reformista a social-democratilor si pana la extrema stanga a bolsevicilor, au osandit atentatele si au dus o lupta indelungata impotriva anarhistilor individualisti“.
In Romania, ca si in Europa, adeptii socialismului aveau pareri diferite in legatura cu mijloacele prin care proletariatul urma sa triumfe in lupta cu “regimul burghezo-mosieresc“. Socialismul se facea purtatorul de cuvant al gruparii care dorea sa protejeze miscarea si pe muncitori de represaliile, deloc putine, ale autoritatilor, considerand ca avantajele astfel dobandite erau insuficiente si foarte scump platite.
“Experientele trecutului ne arata ca pretutindeni unde s-au savarsit asemenea atentate, ele au dus intotdeauna la o ingreunare a luptei de clasa“, scria ziarul socialist.
Ancheta demarata de autoritati va spulbera insa iluziile socialistilor. Momentul va fi speculat de autoritatile vremii, constituindu-se inca un prilej pentru compromiterea miscarii comuniste din Romania. Se dorea ca opinia publica sa-i confunde pe comunisti cu atentatorii, pentru a starni si mai mult ura impotriva lor.
PE URMELE ATENTATORILOR. La inceputul lunii decembrie, evadasera de la Jilava 11 comunisti, detinuti pentru distribuire de manifeste si de brosuri de propaganda bolsevica la Chisinau. Unul dintre fugari a cazut in mainile autoritatilor, care banuiau o legatura intre acesti agenti ai Moscovei si atentat. Din aproape in aproape, arestand in decursul mai multor luni o serie de membri ai comitetelor revolutionare (grupari ce urmareau propagarea revolutiei si in Romania, dupa modelul rusesc) sunt identificati autorii atentatului, precum si complicii lor.
Max Goldstein, Saul Osias si Leon Liechtblau au planuit atentatul, au fabricat bomba si au adus-o in sala Senatului. Pentru indeplinirea actiunii au fost ajutati de mai multi complici. Unul dintre ei s-a dovedit a fi Alexandru Constantinescu, lider al gruparii de extrema stanga din Partidul Socialist. Conform anchetei, el le procurase explozibilul necesar in producerea bombei artizanale. Alexandru Constantinescu era unul din cei 11 detinuti care evadasera de la Jilava cu cateva zile inainte de atentat – si nu unul oarecare, ci chiar cel care planuise fuga, capul operatiunii.
Max Goldstein, principalul autor al atentatului, fugise in Bulgaria imediat dupa comiterea faptei. A fost prins abia in octombrie 1921, pe cand incerca sa reintre in tara pe la Rusciuk.
VICTIMELE. In atentatul de la Senat si-au pierdut viata ministrul justitiei Dimitrie Greceanu, senatorii Dimitrie Radu – Episcop de Oradea Mare, si Spirea Gheorghiu – presedintele Sfatului Negustorilor. Printre altii, a fost ranit si generalul Coanda, presedintele Senatului.
Episcopul Radu a decedat pe loc. Transportati la spital, ministrul Greceanu si senatorul Gheorghiu au murit in zilele urmatoare, din cauza complicatiilor.
“A EXPLODAT O BOMBA SI AI FOST OMORAT!“. Inainte cu o luna de isprava de la Senat, Max Goldstein a atentat la viata ministrului de Interne Constantin Argetoianu, un dusman neimpacat al ideii de comunism si al adeptilor sai. Jumatate din vagonul ministerial cu care calatorea Argetoianu a fost distrus de o bomba plasata pe linia ferata, intre statiile Chitila si Ciocanesti. Numai viteza scazuta cu care garnitura a parasit gara Chitila i-a salvat viata ministrului.
“Plecasem din Bucuresti, insotit de seful meu de Cabinet, Marcel Romanescu, cu trenul de 11:00 seara“, a povestit ulterior Argetoianu. “Ne instalaseram intr-un vechi vagon ministerial si ne culcaseram, caci eram amandoi obositi de alergaturile zilei. Abia porniseram din Chitila si am fost desteptat de o formidabila explozie. Trenul s-a oprit brusc. Vagonul meu fusese legat direct de locomotiva si o bomba facuse explozie intre tender si vagon, distrugand complet partea dinainte a acestuia. Compartimentul meu, la celalalt cap al vagonului, nu suferise nimic. Romanescu se culcase tocmai in cabina de la capul vagonului, dinspre locomotiva, si adormise si el – dar cu toata puterea detunaturii, cu toate ca peretele cabinei sale din partea opusa patului se prabusise, nu se desteptase, si, de unde ma gandeam sa-l gasesc mort, l-am gasit dormind! A trebuit sa-l zgudui ca sa-l destept. Speriat, m-a intrebat: “Ce e?“. “A explodat o bomba sub vagonul nostru si ai fost omorat!“, i-am raspuns razand.
Explozia, din fericire, n-a avut nici o victima si singurul ei rezultat a fost o intarziere de doua ore, cat a trebuit sa se refaca vagonul. Am trecut cu Romanescu intr-un vagon de clasa si am adormit mai departe pana la Craiova...“

“ZECI DE SENATORI LESINA“
Ziarul Adevarul va relata atmosfera creata in momentul exploziei din Senat. “Senatorii, aflati pe culoare si la bufet, tocmai erau chemati in sedinta. Din incinta se desprind, indreptandu-se spre banca ministeriala, domnii Greceanu si Valeanu (ministru al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor); domnul general Coanda, presedintele Senatului, urca spre fotoliul prezidential. In acel moment, o detunatura ingrozitoare rasuna in incinta, cutremurand zidurile si aruncand in aer cateva pupitre. O panica neinchipuita se produce, tipete si strigate de salvare rasuna, in vreme ce intr-un lac de sange, doi senatori sunt scosi afara. Zeci de senatori lesina, in vreme ce corpul de garda opreste iesirea celor aflati inauntru“, deoarece, in primele momente, s-a crezut ca bomba fusese aruncata chiar atunci, dinspre bancile rezervate publicului.

“MANA BOLSEVICILOR“
Alta victima a atentatului a fost episcopul Roman Ciorogariu. Inaltul prelat fusese condamnat la moarte de bolsevicii unguri din Oradea Mare, sustinatorii Republicii Sovietice a Sfaturilor din Ungaria. Spre norocul sau, in chiar ziua in care trebuia sa se execute condamnarea, soldatii romani au intrat in oras, salvandu-i viata. Iata cum va povesti el momentul atentatului a carui victima a fost: “Stateam langa D-l general Coanda si episcopul Nifon. Vorbeam cu totii, glumeam, pe socoteala altora. Ma despartii de grupul acesta, ma intorsei ca sa intind mana episcopului Radu, cand, deodata, violent, marele nostru roman cade ca lovit de trasnet. Am exclamat atunci: “Au lovit din plin!...”. Episcopul Nifon ii spusese regelui Ferdinand, aflat la spital sa viziteze ranitii: “Mi-a fost dat sa mor de mana bolsevicilor...”.“

ANARHISTUL
Max Goldstein s-a nascut la Barlad. Functionar comercial, anarhist, se muta la Bucuresti si devine apropiat al cercurilor comuniste. Evadeaza in februarie 1920 din inchisoarea unde ispasea o condamnare de 10 ani. Pentru scurt timp se afla la Odessa, de unde se intoarce in timpul grevei generale, cu bani si noi instructiuni. Deoarece isi pierduse o mana, probabil tot in manipularea explozibililor, “era cunoscut in lumea politiei ca “Omul cu carlig”, fiindca, in locul mainii care ii lipsea, adaptase un carlig de fier de care se servea cu o dibacie nemaipomenita“, dupa cum relateaza ministrul Argetoianu. In octombrie 1921 a fost arestat pe cand incerca sa intre in tara. A fost judecat pentru fapta sa in cadrul procesului comunistilor care votasera afilierea la Comintern, cunoscut sub numele de Procesul din Dealul Spirii. A fost condamnat la munca silnica pe viata. A murit de pneumonie in 1924, in inchisoarea de la Doftana.