joi, 28 octombrie 2004

Cristian Rakovski – Soarta de revolutionar

PAULA MIHAILOV

Colaborator al lui Lenin, prieten cu Trotki, Cristian Rakovski a fost un fervent militant al revolutiei proletare mondiale. A luptat o viata pentru idealul internationalist, mai intai in Romania si, dupa 1917, in Rusia. La fel ca multi alti revolutionari, a fost suprimat chiar de camarazii sai de lupta, in timpul marii terori staliniste.

Cristian Rakovski a fost o fascinanta figura a miscarii comuniste internationale. Pentru a descifra enigmele vietii sale este nevoie de stradanie si rabdare, marturiile despre acest slujitor al cauzei revolutiei mondiale si comunismului romanesc fiind incomplete.
Cristian Georgievici Rakovski s-a nascut la 1 august 1873, in familia vechilor boieri bulgari Stanciov. La varsta de 7 ani, isi urmeaza parintii in Romania. Dupa schimbarea granitelor in urma razboiului de independenta (1877-1878), familia lui primeste cetatenia romana. Cristian isi va spune Rakovski, preluand numele unchiului sau preferat, Gheorghe Rakovski, vestit luptator bulgar impotriva otomanilor.
DOCTORUL RAKO. Cristian Racovski si-a inceput studiile in Bulgaria, dar din cauza activitatilor clandestine la care participa, va fi exmatriculat din mai multe licee. Din tinerete, incepe periplul sau european. Student si apoi doctorand in medicina sociala, impartaseste ideile miscarii socialiste. Va cultiva relatii intense cu socialisti europeni precum Nikolai Plehanov, mentorul sau, Vera Zasulici, Akselrod, Karl Kautsky, Wilhelm Liebknecht si Rosa Luxemburg. Cu Friedrich Engels va purta o corespondenta de scurta durata.
Pasiunea pe care o avea pentru socialism il va calauzi spre partidele de stanga din Bulgaria (Partidul Socialist Bulgar, devenit Comunist), Romania, Rusia si Ucraina. Lucreaza si in presa socialista. In Romania, fundeaza ziarul ilegalist Romania muncitoare, iar la Paris finanteaza aparitia Iskrei (Scanteia), ziar la care colaboreaza si V.I. Lenin, un necunoscut la acea vreme.
Din cauza activitatii de militant socialist, Rakovski va fi acuzat de comportament politic neadecvat. Este expulzat, pe rand, din Elvetia si din Rusia (unde se alaturase unei grupari de studenti socialisti, numiti “colectivisti“).
Nici autoritatile romanesti nu vor accepta activitatea sa din cadrul Partidului Social-Democrat Roman. Il suspectau de spionaj in favoarea Germaniei, in timpul primului razboi mondial, motiv pentru care, in august 1916, il aresteaza. Un an mai tarziu insa, cu ocazia unei manifestatii a soldatilor rusi fugari de pe frontul de Est, Rakovski este eliberat de catre acestia.
Va alege emigrarea in Rusia, atras fiind de efervescenta revolutionara a bolsevicilor. Prietenia sa cu liderul bolsevic Lev Trotki, pe care-l cunoscuse la Constanta in 1912, va da roade. Rakovski este considerat fondatorul Internationalei a III-a, ca semnatar al rezolutiei care stabilea intemeierea sa.
CONDUCATORUL UCRAINEI. Eruditia si eficacitatea de care da dovada in activitate, multiplele lui talente de orator si diplomat ii vor aduce functii importante.
Dupa preluarea puterii in urma revolutiei de la Petrograd, la sfarsitul lui 1917, Lenin ii va incredinta lui Rakovski presedintia Comisariatului National al Poporului al Republicii Sovietice din Ucraina. Partea de sud a Rusiei, decimata de razboi civil, avea nevoie de o mana puternica pentru pacificarea si organizarea ei in spirit bolsevic. Rakovski va folosi pozitia pe care o avea in Ucraina pentru a realiza exportul revolutiei in tarile vecine, inclusiv Romania. Relatia sa cu oficialitatile romanesti s-a inrautatit pana intr-atat incat a fost condamnat la moarte in contumacie de catre un tribunal din Bucuresti.
Rechemat la Moscova din Ucraina, in 1923, nu va mai avea multa vreme parte de onoruri. Agravarea starii de sanatate a lui Lenin si izolarea lui pe scena politica va atrage dupa sine si indepartarea apropiatilor lui din pozitii de decizie.
Instalarea lui Stalin la putere, in 1924, ii va aduce lui Rakovski un exil mascat in functii diplomatice la Londra si Paris. In viziunea lui Stalin, Rakovski este un “dusman trotkist“. In consecinta, a fost arestat si deportat la Astrahan si Saratov. In acel timp, Stalin nu obtinuse o atat de mare putere incat sa-si permita condamnarea rivalilor la moarte.
Dupa o tentativa de evadare (1932) care a esuat, Rakovski a aparut din nou in fata justitiei staliniste. Declarandu-se public un sustinator al regimului, revolutionarul pare, pentru o vreme, sa fi intrat din nou in gratiile Kremlinului. I se va incredinta chiar postul de ministru adjunct al Sanatatii.
MINCIUNI SUB TORTURA. Abia in timpul “marii terori“ (1936-1938), alaturi de alti “dusmani ai poporului“, doctorul Rako – cum ii spuneau camarazii – va fi judecat in procesul “blocului deviatorilor de dreapta si al trotkistilor“. Sub torturile cekistilor, in scenariul dirijat de procurorul Andrei Vasinski, Rakovski este fortat sa declare ca activase intr-o organizatie conspirativa care aduna toti dusmanii URSS. Scopul organizatiei ar fi fost acapararea puterii in statul sovietic si predarea ei in mainile fascistilor. Este condamnat la 20 de ani de munca silnica.
Cauzele mortii sunt imprecise. Conform unor surse, ar fi fost asasinat de catre un alt detinut, in lagarul de la Oriol, unde era incarcerat. Conform unei alte versiuni, a fost executat in septembrie 1941, de personalul de paza al lagarului, conform ordinului primit din partea autoritatilor staliniste.

SASE LUNI
Dupa ce studiaza medicina la Geneva, Rakovski isi finalizeaza studiile la Montpellier. Aici isi obtine diploma de doctor in medicina sociala, cu o teza intitulata “Despre etiologia crimei si a degenerescentei“. Lucrarea sa demonstreaza ca manifestarile criminale nu au un substrat biologic ereditar, ci sunt consecinta relei organizari economice a societatii. Nu va practica insa meseria de medic mai mult de sase luni, dedicandu-se, in totalitate, activitatilor militantismului socialist.

PRIETENIE
In 1912, revolutionarul rus Lev Trotky vine la Constanta in calitate de jurnalist, pentru a scrie despre desfasurarea razboiului balcanic. Aici il cunoaste pe socialistul Rakovski, proaspat reintors din surghiunul la care-l condamnasera autoritatile romanesti. Intre Rakovski si Trotki se leaga o trainica prietenie, bazata pe impartasirea aceluiasi punct de vedere referitor la desfasurarea revolutiei ruse si mondiale. Prietenia lor se adanceste in timpul revolutiei bolsevice de la Petrograd. Va avea in final insa consecinte tragice pentru Rakovski, condamnat ca trotkist.

FEDERATIA
Dupa izbucnirea primei conflagratii mondiale, in 1914, comunistul bulgar a organizat la Bucuresti o conferinta la care au participat delegati socialisti din Romania, Bulgaria, Serbia si Grecia, care au pus bazele Federatiei Balcanice Revolutionare Social-Democratice Muncitoresti. In cadrul respectivei federatii, Rakovski credea ca Bulgaria este tara care merita sa obtina suprematia in Balcani.

“In Cismigiu “l-am vazut pentru prima data pe Cristache. Ne plimbam pe alei, poposeam pe marginea lacului. Cristian ma lua pe genunchi si imi povestea tot felul de lucruri amuzante, caci era foarte comunicativ si se pricepea sa stea de vorba cu copiii“.
Elena Codreanu – Rakovski

“Mama s-a numarat printre primele licentiate in matematici din tara noastra. (...) Mama activa intens in Partidul Social-Democrat, frecventand cu regularitate intrunirile de la Clubul muncitoresc de pe Strada Sf. Ionica.“
Fiica lui Rakovski – despre mama ei, Alexandrina Alexandrescu