joi, 21 octombrie 2004

Dragostea si revolutia

PAULA MIHAILOV

In perioada miscarilor revolutionare din Rusia, cuplul Lenin - Krupskaia a fost prezentat ca un model al iubirii conjugale proletare. Cei doi s-au sprijinit si si-au dedicat viata aceluiasi ideal. Arhivele dezvaluie insa o romantica idila extraconjugala a lui Lenin, familia sa parand a fi, in fapt, un burghez trio conjugal.

Bine cunoscut de membrii cercurilor marxiste si social-democrate din Moscova ca un tanar pasionat de idei revolutionare, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) pare acaparat exclusiv de politica.
TOVARASA KRUPSKAIA. Si totusi, intr-una din zilele lui februarie 1894, la o intalnire a unui grup de marxisti, atentia lui Lenin este atrasa de o anume Nadejda Krupskaia. Cu timpul, dupa ce tanarului i se permite sa o viziteze acasa, afla ca era fiica unui ofiter, admirator al lucrarilor socialistilor Cernisevski si Herzen. Cum literatura de acest fel era considerata subversiva de catre regimul tarist, ofiterul Krupskoi fusese demis, arestat si inchis. Asadar, aplecarea Nadejdei catre ideile social-democratiei si ale marxismului era mostenita de la tatal sau. Mai mult chiar, fata se implica in actiunile grupurilor socialiste clandestine din care facea parte. Pentru atragerea de noi membri, Nadejda preda muncitorilor doctrina marxista.
POLITICA II DESPARTE. Prietenia ce se infiripa intre Nadia si Volodea, numele de alint al celor doi, va fi intrerupta de arestarea lui Lenin pentru apartenenta la un grup de propaganda marxista si instigare la razmerita. In 1897, dupa ce petrece o vreme in inchisorile din Moscova, Lenin este exilat in Siberia pentru trei ani. Cu un an inainte, Krupskaia fusese si ea exilata, in Muntii Urali.
Destinul ii pastreaza pe cei doi impreuna, mai intai prin intermediul corespondentei pe care o intretin. Apoi, recomandand-o ca logodnica lui, Vladimir Ilici obtine permisiunea ca Nadejda sa se mute cu el. Insotita de mama sa, Krupskaia va alege viata aspra a Siberiei pentru a fi impreuna cu Lenin. Doamna Krupskaia va accepta neobisnuita situatie cu conditia ca tinerii sa se casatoreasca.
Echilibrul si viata cumpatata caracterizeaza mariajul lor; Nadejda si-a dedicat intreaga existenta sotului, in al carui ideal revolutionar a crezut neintrerupt. I-a fost secretara, sotie si confidenta. Loialitatea si-a dovedit-o pana in ultima clipa a vietii sotului sau. Dupa moartea lui Lenin, Krupskaia va incerca sa pastreze vie memoria celui dintai bolsevic.
RIVALA. Dupa deschiderea arhivelor secrete sovietice s-a aflat ca, in paralel cu casnicia sa exemplara, Lenin a iubit o alta femeie – pe Inessa Armand.
Nascuta la Paris, in 1873, din legatura amoroasa a unui cantaret de opera francez cu o englezoaica, Nathalie Wild, Ines – Elisabeth Stephan avea sa duca o viata tumultuoasa, plina de aventuri.
La putin timp dupa moartea tatalui sau, care lasa in urma trei fetite si o vaduva saraca, Ines a fost luata sub tutela bunicii si a matusii sale. Cultura si buna educatie a celor doua femei le vor aduce angajarea ca guvernante intr-o familie de industriasi rusi, de origine franceza – Armanzii. Astfel ca, in 1879, la doar sase ani, Ines ajunge la Moscova. Frumoasa si exuberanta, vorbitoare a trei limbi straine, excelenta pianista, adolescenta Inessa atrage privirile mostenitorului familiei, Alexandr Armand, a carui sotie va deveni. Soarta nu o va pastra alaturi de sotul ei, de care divorteaza pe motiv de adulter, dupa nasterea celui de-al cincilea copil al ei.
UNICA IUBIRE. Adevarata ei dragoste, se pare, a fost Vladimir Ilici Lenin, pe care il cunoaste la Paris. Imprietenindu-se cu acest revolutionar faimos printre emigrantii rusi, doamna Armand va deveni curand o prezenta nelipsita in casa si cabinetul lui de lucru. Puterea de munca, eruditia si farmecul Inessei l-au ajutat pe Lenin sa-si traduca lucrarile si sa-si conceapa discursurile. Prezenta ei asidua concureaza cu cea a Krupskaiei. Aceasta din urma, intelegand rolul pe care il are Inessa in viata sotului sau, o va accepta ca pe un “tovaras de lupta“. Idealurile revolutiei fiind mai presus de orice, Krupskaia va trece cu vederea relatia intima dintre Inessa si liderul bolsevic.
Intretinuta de fostul sot, Inessa se implica direct in activitatile de propaganda ale Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Rusia. Din aceasta cauza va fi arestata de mai multe ori si chiar exilata.
DOVEZI DE IUBIRE. Dupa izbucnirea revolutiei bolsevice din 1917, Inessa revine la Moscova pentru a fi alaturi de copiii ei si de Lenin. Va ocupa functii de decizie in Comitetul Central al Partidului si in Consiliul Economic Provincial de la Moscova.
Arhivele rusesti au pastrat numeroasele scrisori dintre cei doi, adevaratele dovezi ale pasiunii pe care o nutreau unul fata de celalalt. Lenin si copiii sai erau unica ratiune de a trai. Fara a renunta la casnicia cu Krupskaia, Lenin o coplesea cu tandretea lui.
SFARSITUL. Iarna grea si holera ce bantuiau Rusia o rapun pe Inessa in 1920. Moare in septembrie, intr-o statiune din Caucazul de Nord, unde Lenin o trimisese sa se odihneasca. De acolo, in ciuda dificultatilor de razboi care nu permiteau acest lucru, Lenin aduce la Moscova trupul ei neinsufletit, inchis intr-un sicriu de plumb. Durerea ce se putea citi pe chipul lui este cea mai mare dovada a sentimentelor pe care Vladimir Ilici le-a avut fata de aceasta femeie.

ADULTERA FEMINISTA
Noua doamna Armand se va face usor remarcata in societatea nobililor moscoviti, organizand receptii si petreceri de binefacere. In particular, duce o viata lipsita de griji alaturi de sotul sau, pana la nasterea celui de-al cincilea copil al lor. Dovedind ca acest ultim copil este rodul dragostei adulterine a Inessei cu fratele mai mic al sotului ei, Vladimir (in varsta de optsprezece ani), Alexandru divorteaza. Alegerea ei libertina poate fi pusa pe seama caracterului ei rebel, care o impinge catre imbratisarea ideilor curentului feminist, aflat la moda in acea vreme. Una dintre aceste idei sustinea dreptul la “dragostea libera“. Nu va ramane, insa, multa vreme alaturi de Vladimir Armand. Exilata la Arhangelsk, datorita activitatii din cadrul Partidului social-democrat moscovit, Inessa afla ca iubitul ei se afla in Elvetia, suferind de tuberculoza. Fire pasionala, tanara evadeaza pentru a fi aproape de el. Ajungand in Elvetia, Inessei nu-i mai ramane decat sa-si ia ramas bun de la iubitul care ii moare in brate. Inca nu se inventase nici un tratament care sa salveze bolnavii de tuberculoza.
Va reintalni dragostea in persoana revolutionarului Lenin. Dar de aceasta data ea este rapusa de o boala incurabila: holera. Inaintea mortii, ii scrie lui Vladimir Ilici: “Dragul meu, ma aflu aici in Orasul Lumina care imi provoaca o senzatie de dezgust. Totul parca ma zgarie – cenusiul strazilor, femeile imbracate fara gust, conversatiile (...) M-am obisnuit cu tine. Imi placea nu numai sa te ascult, dar si sa ma uit la tine atunci cand vorbesti. (...) Te sarut, A ta Inessa.“