miercuri, 13 octombrie 2004

Editorial: Amintiri despre Marx

LAVINIA BETEA

Fiecare scoala traieste in memoria colectiva a invataceilor ei. Cu exceptia celor patru clase primare, unde cele invatate raman achizitii si deprinderi de lucru pentru tot restul vietii, din celelalte cicluri de invatamant memoria afectiva pare a fi mai bogata decat cea functionala. Astfel ca, oriunde intalnesc un fost absolvent din anii ’80 al Facultatii clujene de Filosofie, fie ca mi-a fost coleg de promotie, fie necunoscut, amintirile noastre au puncte precise de intersectie. Nu ce am invatat, ci despre cum ne-au invatat profesorii, acolo.
Ca un itinerar turistic consacrat, periplul evocarilor noastre retine „scrierile din tinerete ale lui Marx“. O amintire vesela si luminoasa care contine blanda lancezeala a grupei de studenti ajunsi in anul trei la parcurgerea unei discipline anuntate a fi o serioasa „istorie a filosofiei contemporane marxiste si nemarxiste“. Intr-un intreg an insa, cursurile si seminariile ei nu depaseau „exegeza“ scrisorilor lui Marx catre viitoarea sotie si a unor articole gazetaresti din furtunoasa sa tinerete. Ipocritul zel in a ne ajuta profesorul sa treaca peste handicapul nestiintei de-a analiza „Capitalul“, transmis din generatie in generatie, face parte – as zice acum – din spiritul acelor ani.
Magistrul nostru studiase la Moscova teoriile emise in vremea lui Stalin sub numele de marxism. Ne-ar fi putut „staliniza“ si pe noi. Incremenise insa (onest) in locul pana la care-i slujise sa urce „dosarul curat“ de fiu de taran si mintea nedotata pentru filosofie. Mult mai tarziu, mi-am dat seama ca nu ne-ar fi folosit la nimic daca profesorul nostru era capabil de a exegeza marxismului. Dupa caderea regimului instaurat in numele teoriilor lui Marx, intr-un lung interviu cu liderul comunist Ion Gheorghe Maurer – ministrul cu cea mai lunga guvernare din istoria contemporana a Romaniei (1961-1974) – aveam sa inregistrez, cu uluire, ca omul care detinuse o atat de mare putere se socotea... un ratat. Nu in politica pe care-o promovase, ci prin aceea ca nu-si putuse realiza visul de-o viata – sa scrie o carte despre Karl Marx. Cartea s-ar fi numit „Marx si lumea de astazi“. „Daca Marx ar fi explicat «dictatura de clasa» – spunea Maurer – ar fi taiat puntile unor interpretari de genul acelora pe care le-a facut Stalin, iar noi n-am fi avut de-a face cu aberatiile care au urmat.“ O carte care sa demonstreze si erorile practicilor comuniste aplicate in numele lui Marx. Cum ar fi teoria internationalismului proletar. „Un concept valoros pentru descrierea viitorului social – aprecia politicianul roman in 1993, cand nu se vorbea inca, la noi, despre globalizare. In virtutea acestui internationalism proletar, dupa cum scrie Marx, pamantul urmeaza sa fie populat de o forma unica de relatii umane. Proletarul nu are patrie, dupa cum zicea el. Sub Stalin, in ideea aceluiasi «internationalism proletar», pamantul urma sa fie, in intregime, sub hegemonie sovietica, asa cum au fost statele-satelit ale URSS“. Maurer fusese unul dintre putinii intelectuali romani care-l citise pe Marx. Fascinat de teoriile sale – ca atatia alti intelectuali din diverse colturi ale lumii! – a devenit comunist. Reprezentand puterea comunista, a ramas, probabil, in multimea putin numeroasa a romanilor care-l citau pe Marx in cunostinta de scrierile sale. Dar n-a scris nici un rand din cartea visata. Cum si unde ar fi putut s-o publice? Lumea comunista n-a fost o reprezentare a marxismului. In opera lui Marx se gasesc putine referinte explicative asupra a ceea ce ar trebui sa fie comunismul. Istoria capitalismului – scrie el – merge in sensul socializarii mijloacelor de productie si cooperarii dintre lucratori. Viitorul presupune desfiintarea proprietatii private asupra mijloacelor de productie si abolirea relatiilor economiei de piata. Proprietatii private i se va substitui proprietatea sociala a unor cooperative de productie. Acesta va fi sfarsitul divizarii societatii in clase antagoniste. Si inceputul a ce? Cu gandul la „comuna din Paris“ din 1871, Marx a raspuns „comunismul“. L-am citit pe Marx si n-am inteles nimic – recunostea filosoful Jean Paul Sartre. Si s-a declarat admirator al lui Marx. Dar profesorul meu de la Cluj nu-si putea declara ignoranta. Risca a fi grav acuzat. Nu de incapacitate profesionala, ci de revolta impotriva „cuceririlor poporului“. Caci ce-ar fi fost greu de-nteles pentru omul de-atunci – fie el brutar, militian sau profesor universitar –, obligat sa-l elogieze pe Marx? Nu era, oare, lumea in care traiam, creata – „stiintific“! – dupa gandirea „genialului Marx“?

ACTUALITATEA LUI MARX
Coperta suplimentului revistei Le nouvel observateur din octombrie-noiembrie 2003, numar special dedicat lui Karl Marx. Sub semnaturile unor personalitati ale invatamantului universitar si exegeti ai marxismului din prestigioase medii culturale americane si europene este analizata contributia lui Marx la gandirea socio-economica si efectele teoriilor sale in teoria si practica politica.

„MOTORUL ISTORIEI“
Istoria tuturor societatilor de pana azi este istoria luptei de clasa. Omul liber si sclavul, patricianul si plebeul, nobilul si iobagul, mesterul si calfa, intr-un cuvant asupritorii se aflau intr-un permanent antagonism, duceau o lupta neintrerupta, cand ascunsa, cand fatisa, o lupta care de fiecare data se sfarsea printr-o prefacere revolutionara a intregii societatii sau prin pieirea claselor aflate in lupta.

IGNORANTA
„Oamenii nu stiau prea multe despre partid. La un mars din octombrie 1944, cand multi purtau opinci sau chiar desculti, un muncitor de la Vulcan purta o pancarta cu portretul lui Marx, iar din spate, altul il calca pe picior de cate ori se oprea coloana. Furios, cel de la Vulcan il apostrofa: «Ma, daca ma mai calci pe picior, iti dau cu Iorga asta in cap!»“ Silviu Brucan, „Generatia irosita“