miercuri, 6 octombrie 2004

“S-a terminat definitiv cu comunismul in Romania!“

CRISTINA DIAC

Autoritatile epocii i-au arestat pe toti participantii care votasera la Congresul din mai 1921 afilierea la Internationala a III-a. “S-a terminat cu comunismul in Romania!“ – s-au grabit sa anunte bucurosi politicienii epocii. Previziunea lor se va implini insa peste cateva zeci de ani.

Intre 30 ianuarie si 3 februarie 1921, dupa inapoierea delegatiei din periplul moscovit, s-a desfasurat sedinta Consiliului General al Partidului Socialist – organismul reprezentativ de conducere a miscarii social-democrate din Romania. Cu aceasta ocazie se citeste raportul lui Constantin Popovici cu privire la afilierea la Internationala a III-a. Pe marginea acestui document se depun trei motiuni reprezentand puncte de vedere diferite privind relatia cu Cominternul. Pozitia asa-zisei grupari de dreapta este de a se opune afilierii la Comintern. Gruparea “centrista“ promova o afiliere “cu rezerve“. Motiunea extremei stangi sustinea supunerea neconditionata in fata Internationalei a III-a.
Supuse la vot, cea de-a treia pozitie intruneste cele mai multe optiuni (18 din 38). Cu aceasta ocazie se stabileste si data Congresului care urma sa decida fondarea Partidului Comunist din Romania.
CONGRESUL. Duminica 8 mai 1921, la Bucuresti isi incepe lucrarile Congresul care trebuia sa clarifice pozitia fata de Internationala a III-a. Au participat 77 de delegati din toata tara. Delegatii reprezentau doar gruparile de centru si de stanga, favorabile Cominternului. Reprezentantii gruparii de dreapta, care se opunea afilierii, parasisera partidul dupa sedinta Consiliului General din februarie. In sedinta de miercuri dupa-amiaza s-a supus la vot propunerea de afiliere. 51 de delegati totalizand 428 de mandate din partea membrilor de partid voteaza afilierea fara rezerve. Restul delegatilor – reprezentand 111 mandate – sunt pentru afilierea cu rezerve.
ARESTAREA. Joi, 12 mai, la ora 15:00, politia patrunde in sediul clubului socialist din Strada Sf. Ionica nr. 12, unde aveau loc lucrarile congresului. Toata lumea va fi arestata “fiindca Congresul a depasit ordinea de zi si a pus in discutie afilierea la Internationala a III-a si hotarase sa o voteze“. Cei 51 de delegati care au votat afilierea fara rezerve au fost inchisi la Jilava si la Vacaresti.
TACTICI DE SUPRIMARE. In cursul anului 1921, autoritatile decid ca “trebuia terminat cu comunismul pe o cale directa si printr-un atac drastic“, dupa cum se exprima Constantin Argetoianu. In opinia sa, sefii miscarii sunt adevaratul pericol. Dupa suprimarea acestora, “toata agitatia se va prabusi ca un edificiu cladit pe nisip“.
Ministrul de Interne Argetoianu cauta pretextul pentru o “decapitare generala“ ca sa sfarseasca intreaga miscare comunista si “sa readuca oile la tarc“. “Ma straduiam sa gasesc o cale si ma desperam ca nu o gasesc“, se va confesa el. Din punct de vedere legal, dupa cum va povesti Argetoianu mai tarziu, nu existau insa motive pentru arestarea in masa a socialistilor deveniti comunisti.
Prilejul asteptat de Argetoianu s-a ivit destul de repede. Gheorghe Cristescu, viitorul secretar general al partidului, a venit sa ceara autorizatia necesara pentru tinerea Congresului. Jucand rolul ministrului slab, care se lasa influentat de liderul comunist, ii face acestuia o serie de concesii: aproba tinerea Congresului, isi da acordul pentru mai multe amanari ale inchiderii lucrarilor, se face ca nu observa adevaratele motive ale reuniunii – rafuiala cu socialistii si afilierea la Comintern.
In realitate, Argetoianu interzice discutarea pozitiei fata de socialisti si cea despre afilierea la Comintern, tocmai pentru ca stia ca vor fi incalcate, oferindu-i-se astfel prilejul pentru arestarea intregii conduceri.
“S-AU SUPUS CA NISTE MIEI!“ Fondarea unei miscari comuniste in Romania a starnit proteste din partea tuturor celorlalti politicieni.
Pentru arestarea intregii conduceri a socialistilor, premierul Alexandru Averescu vrea sa ceara aprobarea Consiliului de Ministri, pentru a respecta ordinea constitutionala. De teama ca discutiile se vor prelungi si ca nu se va pastra secretul, Averescu recurge la o stratagema: arestarea se va produce chiar in timpul sedintei, ministrii fiind astfel pusi in fata faptului implinit. Argetoianu urma sa astepte telefonul de confirmare a arestarii in chiar sedinta de Guvern. Iata cum a relatat el ulterior acele momente.
“Pe cand prietenul Grigore (ministrul de Justitie Grigore Trancu-Iasi) trancanea, ochiul meu numara acele orologiului. Se facuse 3 si telefonul era tot mut. Situatia ar fi devenit cu atat mai tragica cu cat simteam ca afara de generalul Rascanu si de Garoflid, erau sa fie hotarati contra mea si a “propunerilor mele“. Incepusem si eu sa ma ingrijorez; sa nu fi reusit oamenii mei? (...) Averescu a incercat sa ingane ceva, si asa si asa, incepuse sa o scalde... In acel moment precis a zbarnait telefonul... Am luat receptorul: de partea cealalta a firului, generalul Nicoleanu ma vestea ca totul se terminase...“ Au rezistat? – “Nici o rezistenta...“ – “ A fost cineva ranit?“ – “Nimeni, nu s-a tras un glont. Cum le-am spus ca sunt arestati, s-au supus toti...“.
...“ - “Si acum?“ - “Ii transportam pe rand unde trebuie...“ - “Bravo! Incepeti cu cei mai cunoscuti!“ - “Asa am si facut...“
M-am inapoiat la masa verde. Pana atunci nu deschisesem gura. “Domnilor – si cu un zambet m-am uitat la Averescu – Domnilor, discutiile dvs. sunt inutile, totul s-a terminat. Toti conducatorii comunisti si teroristi sunt la Vacaresti si la Jilava! S-au supus ca niste miei! Nici o picatura de sange nu s-a varsat! Pot sa va dau placuta asigurare ca s-a terminat cu comunismul in Romania!“ Greu ar fi crezut ministrii romani aflati la “masa verde“ in mai 1921 cat avea sa dureze comunismul in Romania! Longevitatea unui partid astfel inceput ar fi surprins chiar si cele mai optimiste previziuni ale membrilor sai.

SCANDALUL
Despre cum au aflat socialistii din tara conditiile de afiliere la Internationala a III-a relateaza in memoriile sale Serban Voinea, fruntas socialist care tradusese dintr-un ziar german cele 21 de puncte: “S-a nascut atuncea un scandal adevarat in sala – povesteste Voinea – incat toata lumea a parasit bancile, s-a ridicat in picioare, se certau si, in primul moment, Vasia Vasilescu m-a acuzat pur si simplu ca am inventat aceste conditii. Ca este absolut imposibil ca Internationala a treia sa fi votat un text cu asemenea conditii. Si ca, intr-adevar, daca s-ar confirma cele afirmate de mine, el va fi primul care va renunta la afiliere si o va combate. In schimb, nepotul lui Racovsky (Boris Stefanov), care era in fundul salii, striga la mine, care eram la tribuna: “La liberali! La liberali!”. A trecut o saptamana, zece zile. Si s-au confirmat cele 21 de conditii.“ Totodata, Serban Voinea povesteste: “Problema (afilierii) depasise chiar cadrele propriu-zise ale miscarii si devenise o lozinca cu care lumea se saluta in oras: “Traiasca a treia! Traiasca a treia!”. Copiii isi spuneau: “Traiasca a treia”. Trebuia un adevarat curaj civic pentru ca, in perioada aceea, sa te declari impotriva Internationalei a III-a“.

MOTIVATII
Ion Iliescu, in dialogul cu Vladimir Tismaneanu, a incercat sa explice si motivele pentru care tatal sau, Alexandru Iliescu, a aderat din 1931 la miscarea comunista. “Partidul Comunist era in ilegalitate; activitatea aceasta sigur ca a fost o activitate subversiva, dar asumata ca atare, cu toata raspunderea, nu de pe pozitiile pe care incearca unii sa le acrediteze, ca fiind recrutat de servicii de spionaj sovietice. Este vorba de adeziunea la o miscare careia ii apartinea si care ataca radacinile nedreptatilor si inechitatilor sociale. Desigur, in formule si cu solutii generate de nivelul de pricepere a realitatilor vremii si a perspectivelor de dezvoltare ce ar fi trebuit sa raspunda problemelor dezavantajatilor sociali“.