marți, 30 noiembrie 2004

CEKA – „paznicul neadormit al revolutiei“

PAULA MIHAILOV
Ajuns la putere in urma unei lovituri de stat, fara a detine majoritatea politica necesara formarii guvernului, Lenin avea nevoie de un instrument de forta prin care sa se impuna. Garzile Rosii, dezorganizate, nu mai erau de folos. Astfel, in decembrie 1917 ia nastere CEKA, pe baza proiectului lui Felix Dzerjinski.

La 25 octombrie (7 noiembrie) 1917, Lenin si tovarasii sai preiau puterea Rusiei printr-o lovitura de stat. Dupa demiterea Guvernului provizoriu, Lenin anunta trecerea puterii in mainile Comitetului Militar Revolutionar din Petrograd (CMRP). Acesta era fatada militara a Partidului bolsevic, al carui unic scop era instaurarea dictaturii proletariatului. Iar dictatura, dupa modelul iacobin ales de Lenin, echivala cu forta si cu teroarea. Intr-un oras ca Petrogradul (capitala Rusiei tariste), dominat de foamete, razboi, dezastru economic, liderul bolsevicilor impune solutii dure pentru instaurarea ordinii.
Lovitura de stat a comunistilor a starnit numeroase si diverse reactii din partea populatiei. Jafurile armate, mai ales cele din magazinele cu bauturi, crimele, manifestatiile si grevele faceau imposibil cursul linistit al vietii oamenilor.
PRIMA ACTIUNE CEKISTA. In consecinta, Lenin si Consiliul Comisarilor Poporului (Sovnarkom-ul) constata nevoia unei „maini de fier“, care sa instaureze ordinea sociala. Lui Felix Dzerjinski, un vechi bolsevic polonez, i se va incredinta aceasta importanta misiune.
Declansarea grevei functionarilor din administratie, imediat dupa 25 octombrie 1917, care bloca functionarea aparatului administrativ controlat acum de bolsevici, l-a determinat pe Dzerjinski sa propuna luarea unor masuri dure impotriva capilor miscarii. „Cine nu vrea sa munceasca alaturi de popor nu-si are locul in el!“, a motivat Dzerjinski gestul.
Pornind de la amenintarea extinderii valului grevist si contrarevolutionar, Felix Dzerjinski a sustinut printr-un proiect aprobat de Lenin crearea unei Comisii Extraordinare Panruse pentru Combaterea Contrarevolutiei, Speculei si Sabotajului (VECEKA, devenita ulterior CEKA).
SCOP SI OBIECTIVE. Actul de nastere al Ceka s-a semnat la 7 decembrie 1917. Desemnarea lui Dzerjinski ca si conducator al ei a fost sustinuta de Lenin astfel: „Dintre noi toti, Felix a petrecut cel mai mult in temnitele tariste si a avut cele mai multe frecusuri cu Ohrana. Stie ce are de facut!“.
Scopul crearii CEKA era „reglarea conturilor cu contrarevolutionarii intr-o maniera revolutionara, autentic bolsevica!“, dupa cum promitea presedintele ei. Sarcinile ei erau suprimarea si lichidarea oricarei tentative si act contrarevolutionar si de sabotaj, contrarevolutionarii si sabotorii fiind deferiti tribunalelor revolutionare nou constituite. Categoriile vizate de raidurile cekiste erau, la inceput, reprezentantii presei, ai membrilor Partidului Constitutional-Democrat, ai socialist-revolutionarilor de dreapta si grevistilor. Daca ii considera vinovati, fara a-i mai judeca, Ceka putea sa le confiste bunurile, sa-i evacueze din domiciliu, sa le ia cartelele de aprovizionare, sa le publice numele in listele cu dusmanii poporului.
Din cauza unui compromis pe care bolsevicii au fost nevoiti sa-l faca socialist-revolutionarilor, decretul de infiintare a Ceka nu va fi publicat niciodata. Lucru ce nu a impiedicat-o sa functioneze.
„MULT PREA BLAND E RUSUL!“. Primii 100 de oameni recrutati de Dzerjinski in CEKA erau in majoritate polonezi, letoni si evrei, vechi camarazi de-ai lui din Comitetul Revolutionar. Lenin insusi incurajase politica sa de recrutare, considerandu-i pe rusi „prea blanzi“ pentru sarcinile grele impuse de instaurarea dictaturii proletariatului.
Dupa doua saptamani de la infiintare insa, „Felix cel de fier“ constata lipsa de organizare din interiorul institutiei pe care o conducea. De aceea va face un apel sovietelor pentru a organiza in interiorul lor sectii locale ale Ceka, astfel incat intreaga retea centralizata sa devina mai eficienta. INCEPE „TEROAREA ROSIE“. Dupa mutarea sediului sau central la Moscova (10 martie 1918), pe celebra Strada Bolsaia-Liubianka, Ceka intrepinde o actiune de amploare impotriva anarhistilor. Descinderile facute la casele lor se incheie cu arestari si executii.
Cele mai puternice amenintari pentru bolsevici veneau din partea Garzilor Albilor (vechi slujitori in armata tarista), a nemultumirilor si rascoalelor taranesti. Haituiti si atacati din ce in ce mai puternic, cekistii incep aplicarea „terorii rosii“ (septembrie 1918). Prin aceasta, Dzerjinski intelegea legalizarea dreptului „de a sfarsi pe loc, fara a cere aprobarea nimanui, cu orice canalie revolutionara“.
Pe langa executii in masa si arestari, Ceka a mai introdus un element de represiune: lagarele de munca coercitiva (pentru cei condamnati de tribunale) si lagarele de concentrare (pentru cei impotriva carora se luau doar masuri administrative).
CORUPTIE SI ABUZ. Puterea tot mai mare pe care si-au insusit-o cekistii, care se erijau in salvatori ai natiunii, se va intoarce impotriva lor. Rapoartele sefilor de militii sau de partid din diferite zone ale Rusiei semnalau nelegiuirile savarsite de acestia. „Jefuiesc si aresteaza pe oricine, mentioneaza un astfel de raport. Stiind ca nu vor fi pedepsiti, au transformat sediul Ceka intr-un bordel, in care sunt adusi «burghezii». Betia este generala. Cocaina este utilizata din belsug de catre sefii marunti.“
In atari conditii, chiar din randurile Partidului Bolsevic s-au ridicat voci impotriva practicilor Ceka. Prima reorganizare serioasa a Comisiei revolutionare va avea loc in 1919, cand Dzerjinski este numit comisar al poporului pentru afaceri interne. Ceka nu va disparea, ci se va „topi“ in comisariatul afacerilor interne (NKVD).
JUSTITIA CEKISTA. Una dintre cele mai ample si violente actiuni ale Ceka a fost razboiul purtat impotriva taranilor. Rascoalele taranesti, incepute in vara lui 1918, au culminat in iarna lui 1920-1921. Locuitorii satelor erau nemultumiti din cauza rechizitionarii bunurilor si a recrutarii fortate in Armata Rosie de catre bolsevicii care le promisesera reforma agrara.
O alta ambitie a cekistilor a fost indepartarea de pe Don si Kuban a cazacilor, populatie privilegiata in timpul tarismului. Noua ordine politica insemna pentru ei pierderea avantajelor obtinute prin serviciul in armata tarista. Dintr-un total de trei milioane de cazaci au pierit circa 300-500.000 de cazaci in inversunarea de nesupunere la practicile bolsevicilor.
Acestea sunt doar cateva dintre exemplele cele mai elocvente ale faptelor prin care Ceka si-a dus la indeplinire scopul: obtinerea puterii absolute pentru Lenin. Numarul victimelor ei, ascunse prin numeroase gropi comune sau documente inca secrete, nu este cunoscut.
O data cu introducerea Noii Politici Economice (NEP) de catre Lenin, Ceka si-a schimbat denumirea in Directia Politica de Stat (GPU), subordonata NKVD. Istoria ei nu se incheie insa aici. Chiar in zilele noastre, angajatii Serviciului Federal de Securitate isi spun, cu mandrie, „cekisti“.

METAMORFOZE
O data cu introducerea Noii Politici Economice (1922), Lenin cere reorganizarea Ceka. In februarie 1922, aceasta devine Directia Politica de Stat (GPU), fara drept de a pronunta sentinte, a interna in lagare sau a pedepsi. Foarte curand insa, noua Directie este investita cu puterea de a exila opozantii politici, de a executa „banditii“ si de a trimite in lagar alte categorii de condamnati. Din 6 iulie 1923, Directia Politica de Stat se transforma in Directia Unita Politica de Stat (OGPU), ambele structuri fiind conduse de acelasi Feliks Dzerjinski, supranumit de Stalin „spaima burgheziei“.

EFECTIVELE
Intre 8 si 11 iunie 1918 a avut loc prima Conferinta panrusa a sectiilor Ceka. La ea participa reprezentantii celor 43 de filiale locale, in care lucrau aproape 12.000 de oameni. Numarul cekistilor va creste de la 40.000 (1918) la peste 280.000 (1921). La aceasta Conferinta, Dzerjinski a declarat Ceka „deasupra Sovietelor“, chiar deasupra Partidului, „asumandu-si pe tot teritoriul republicii povara luptei impotriva contrarevolutiei, ca organ suprem al puterii administrative a Rusiei“. Fiecare sectie trebuia organizata dupa modelul central al celei din Liubianka, ingloband diferite departamente specializate. De data incheierii Conferintei se leaga si reintroducerea de catre Sovnarkom a pedepsei cu moartea, scoasa din legalitate in octombrie 1917.

„Bolsevicii nu numarau in «statisticile» lor sutele de ofiteri si civili impuscati. (...) Numai la Kronstadt, intr-o singura noapte au fost impuscate 400 de persoane. Au fost sapate in curte trei gropi mari, 400 de persoane au fost asezate in fata lor si executate una dupa alta“
martor ocular