joi, 11 noiembrie 2004

Ecouri in Romania ale loviturii de stat bolsevice

CRISTINA DIAC
„Orasul lui Petru cel Mare a trecut din mana in mana, ca un obiect de vanzare disputat de cumparatorul cu punga cea mai groasa“, scria Ion Minulescu. Era o aluzie la faptul ca revolutia inceputa la Petrograd in februarie 1917 va fi confiscata de bolsevici in octombrie. Pentru Romania incepea o perioada dificila.

La sfarsitul lui februarie 1917, participantii la un miting organizat la Petrograd cu ocazia zilei femeii protestau fata de lipsa painii. Era inceputul a ceea ce ulterior a ramas in istorie ca Revolutia din Februarie. La inceputul lui martie, tarul Nicolae al II-lea si-a semnat abdicarea. In traditia politica a Rusiei, tarul reprezenta capul statului: cumula toate atributele autoritatii, i se datora ascultare din partea intregului aparat functionaresc si din partea armatei. In ochii populatiei, tarul personifica statul insusi.
Afacerile statului urmau sa fie gestionate de un Guvern provizoriu, pana la alegerea unei Adunari Constituante. Noua putere si-a propus sa organizeze alegerile pentru Constituanta pe baza votului universal, sa desfiinteze institutiile politienesti ale regimului tarist, sa organizeze noi alegeri pentru organele de guvernare locale. Parea ca noii conducatori ai Rusiei erau ferm decisi sa inscrie Rusia pe drumul spre o democratie de tip occidental.
PRAGMATISM. Oamenii politici cantareau noua situatie prin prisma implicatiilor pe care schimbarile din Rusia aveau sa le aiba asupra razboiului. Va continua aliatul de la Rasarit sa lupte? Sau va incheia pace separata? Acestea erau intrebarile pe care si le-au pus politicienii inca din primele ceasuri dupa aflarea vestilor despre evenimentele din 1917. „Prima impresie – dupa cum va marturisi ulterior I.G. Duca, om politic liberal si ministru in guvernul de coalitie de la Iasi –, nu numai la Iasi dar si in celelalte capitale aliate, era ca inlaturarea tarului si a nefastei sale camarile este un noroc, ca abia acum Rusia va putea lupta cu toata taria si va aduce intreaga sa contributie la sfortarea generala a Aliatilor. Am trait la Iasi cateva zile pline de mari nadejdi; bucuria nu a fost insa de lunga durata“.
CONTRADICTORIA REVOLUTIE. Constantin Argetoianu, in 1917 parlamentar din partea Partidului Conservator, afirma in memoriile sale ca informatiile contradictorii au facut ca evenimentele din Rusia sa fie privite „sub un unghi cu totul fals“. Nu numai la noi, scria Argetoianu, dar in Europa intreaga rasturnarea tarismului a fost salutata cu multumire ca o indrumare a Rusiei pe calea constitutionala si a controlului cetatenesc, ca o salvare a unei natiuni de sub jugul ocupatiei si a bunului plac, ca o lamurire a politicii rusesti de razboi in sensul unei mai stranse si mai leale colaborari intre aliati. (...) La o revolutie marxista nu s-a gandit nimeni la inceputul miscarii. Pana in toamna, la lovitura lui Lenin, problema constitutionala si convocarea unei constituante au preocupat singure opinia publica in Rusia si in Europa. (...) Schimbarile asteptate erau schimbari de granite, nu de ordin economic si social, si atat de profunde incat sa modifice cu totul, prin repercutarea lor, intreaga evolutie a omenirii.“
Necunoasterea si judecarea faptelor dupa criterii politice obisnuite au facut din optimism si speranta sentimentele dominante in martie 1917. Treptat, oamenii politici vor fi ajutati de decretele lui Lenin sa-si piarda iluziile intr-o Rusie democrata si europeana.
VREMEA DEZILUZIILOR. O data cu puciul bolsevic de la Petrograd din octombrie 1917, se vadea ca temerile din primavara ale clasei politice romanesti fusesera intemeiate. Retragerea Rusiei din razboi lasa Romania fara sprijinul aliatului principal, inconjurata din toate partile de inamici. Anarhia si dezorganizarea frontului ce au urmat loviturii de stat bolsevice, corelate cu inaintarea germanilor pareau a face ca dezastrul Romaniei sa fie complet si definitiv.
„UN ACT DE TRADARE FARA PRECEDENT“. Prima reactie la Iasi a fost aceea de a cataloga actul Rusiei ca un gest de tradare. Din nou, principala idee care i-a calauzit pe romani in analiza schimbarilor din Rusia a fost corelarea acestora cu soarta razboiului.
Octavian Goga se intreba retoric in noiembrie daca „reprezentantii ideilor domnului Lenin, care in numele valorilor morale ale unei drepte oranduiri omenesti isi reclama loc in arena, nu vad oare in aceasta nesocotire absoluta a Romaniei un act de tradare constienta?“ Dupa cum isi va aminti I.G. Duca, insusi regele Ferdinand ar fi spus intr-o sedinta a Consiliului de Ministri ca se astepta sa fie un razboi greu, se astepta chiar ca Romania sa fie invinsa dar nu i-a putut trece prin minte „ca vom fi victima unui act de tradare fara precedent in istorie“. „In orice parte ne intoarcem suntem tradati, suntem vanduti“, scria si sotia sa, Regina Maria. Ideea ca am fost tradati de rusi a fost impartasita si de Duca insusi.
INCERTITUDINE SI PANICA. Ca si in martie, informatiile aflate la dispozitia oficialilor romani in noiembrie 1917 au fost precare si contradictorii. Argetoianu va relata ca, „pana la sfarsitul lui noiembrie, cercurile politice mai largi n-au stiut exact in Iasi ce se petrecea dincolo de Nistru“. Regina Maria se va referi la randul ei la starea de incertitudine ce domnea la Iasi: „Traim pe jumatate in intuneric, caci ne e cu neputinta sa ne dam seama temeinic de cele ce se intampla sau sa stim ce intorsatura vor lua lucrurile“.
Starea de incertitudine a adus cu sine panica. Frontul rusesc, aflat in apropierea granitelor Romaniei, incepea sa se dezintegreze. In retragerea spre casa, soldatii rusi provocau dezordine si instabilitate. Armata germana inamica isi continua inaintarea, Romania era prinsa intre doua dezastre. Sugestive sunt in acest sens insemnarile din jurnalul Reginei Maria, care nota la 21 decembrie 1917: „Naruirea e deplina si biata mica Romanie e prinsa in cea mai grozava capcana; nu-i ramane decat sa stea linistita, gandindu-se in ce fel va avea sa moara“.
Politicienii se incurajau insa cu speranta ca Lenin nu va reusi sa se mentina la putere. Cu doar cateva zile inainte de puciul bolsevic avusesera loc in Rusia alegeri pentru Adunarea Constituanta. Si cum partizanii ideilor lui Lenin obtinusera un numar foarte mic de voturi, judecand dupa criterii politice valabile intr-o democratie, „concluzia ca o minoritate neinsemnata nu va reusi sa se impuna marii majoritati a populatiei rusesti aparea multora ca o concluzie logica si probabila“, nota I.G. Duca. In schimb, primul ministru Ionel Bratianu era de parere ca „o vointa hotarata, oricare ar fi ea, se va impune in mijlocul haosului existent si, din nenorocire, de la izbucnirea revolutiei rusesti, numai Lenin si prietenii lui stiu ce voiesc si urmaresc cu o admirabila tenacitate si cu o energie salbatica scopurile lor“. Pesimismul lui Bratianu se va confirma.

BASARABIA
Cu toata deznadejdea provocata de iesirea Rusiei din razboi, lovitura de stat bolsevica de la Petrograd a avut pentru Romania si o consecinta pozitiva. Destramarea Imperiului Rus a facut ca Basarabia sa fie prima provincie care se va uni cu tara in 1918. Din 1812, pamantul dintre Prut si Nistru era parte a Imperiului Romanovilor. Numai dezagregarea imperiului de la Rasarit, neprevazuta de nimeni la inceputul razboiului, a facut posibila unirea din martie 1918.

Rusia, prin stralucita opera de prefacere a acestor zile, si-a armonizat perfect viata interna cu cele mai nobile impulsuri ale organizatiei de stat din Occident.“
Octavian Goga, despre revolutia rusa din februarie 1917

„Rusia (...) intra in adevarata ei primavara, aparand in toata maretia fortei sale de gigant insufletit de unica hotarare de a lupta pana la capat.“
Ion Minculescu, despre revolutia rusa din februarie 1917