joi, 4 noiembrie 2004

Marturii orale din istoria tezaurului Romaniei

PAULA MIHAILOV

In 1996, intr-un dialog cu Lavinia Betea, Alexandru Barladeanu a relatat epopeea tezaurului romanesc de la Moscova. Interlocutorul, participant in calitate de translator la intalnirea de inalt nivel dintre conducerile Romaniei si URSS din 1965, ne ofera detaliile pierderii si incercarilor de readucere in tara a tezaurului.

Lavinia Betea: Printre subiectele de senzatie preluate de presa postcomunista a fost si chestiunea tezaurului romanesc de la Moscova. Ce stiti despre el?
Alexandru Barladeanu: Multa vreme, opinia publica din Romania si Rusia nu a luat cunostinta despre existenta acestui diferend. Dupa 1989 s-a scris destul de mult despre problema tezaurului romanesc de la Moscova, dar aproape exclusiv in presa, articolele vizand preponderent senzationalul. Singura lucrare bine documentata pe care o cunosc este cartea lui Mihai Gr. Romascanu, „Tezaurul romanesc de la Moscova“, aparuta in 1934, care are si importantul merit de a reproduce o colectie de documente extrase din diverse arhive.

Rezumati, va rog, epopeea tezaurului!
In 1916, mersul operatiunilor militare s-a dovedit a fi nefavorabil pentru Romania. Asa se face ca familia regala, Guvernul, Parlamentul, reprezentantii partidelor politice s-au mutat de la Bucuresti la Iasi. In urma unei hotarari a guvernului, a fost mutata la Iasi si Banca Nationala, cu tot depozitul de aur si valori. Evident era acum pericolul ca trupele germane sa ajunga si la Iasi. In aceasta situatie, guvernul a intervenit din nou la Banca Nationala, cerandu-i sa asigure securitatea tezaurului. Cum? Mutandu-l mai departe de zonele de front.
Singura directie unde se putea transfera mai departe era pe teritoriul aliatului principal al Romaniei, Rusia tarista.
In urma unor tratative duse intre Guvernul roman si cel tarist, s-a ajuns la intelegerea ca acest tezaur sa fie depozitat la Moscova, Guvernul tarist garantand intangibilitatea si restituirea lui integrala. In decembrie 1916 s-a incarcat aurul Bancii Nationale, care in cateva zile a ajuns la Moscova. (...) In timp scurt, garnitura a fost descarcata si aurul depozitat la Kremlin si Palatul Armurilor, intr-o incapere speciala. (...) In cursul anului 1917 s-a trimis un al doilea transport romanesc de valori, in care insa ramasita de aur din posesia Bancii Nationale reprezenta partea cea mai mica. Restul era alcatuit din titluri financiare ale statului, din avutii detinute de stat sau de institutii obstesti. Valoarea primului depozit a fost evaluata la peste 321 milioane de lei aur, iar a celui de-al doilea, la 9,4 miliarde de lei aur.

Intr-o calatorie de documentare gazetareasca am aflat ca valoarea totala a bunurilor depozitate de Guvernul roman la Moscova depaseste valoarea sumei cu care tarul rus a vandut americanilor Alaska!
O valoare imensa, dupa cum reiese din aceasta aproximare! Din cele expuse anterior, de mare relevanta in tratarea diferendului privind tezaurul, se retine in primul rand faptul ca acest tezaur a fost primit spre pastrare de autoritatile rusesti, cu obligatia respectarii intangibilitatii si cu obligatia de restituire a lui autoritatilor romanesti. (...) Dupa revolutia din 1917 din Rusia, in fata Guvernului roman s-a pus problema securitatii depozitului de la Kremlin si s-au facut unele tentative de a gasi o cale pentru stramutarea lui fie in SUA, fie intr-una din tarile scandinave.

In 1956 a revenit in tara „Closca cu puii de aur“. Cunoasteti contextul?
Guvernul sovietic a hotarat restituirea unor valori din cel de-al doilea depozit care alcatuia tezaurul romanesc de la Moscova. Cum pana acum nu s-a facut o confruntare oficiala intre listele de inventar al valorilor expediate in 1917 si bunurile restituite in 1956, nu se poate cunoaste ce valoare reprezinta aceasta din bunurile care ni se cuvin.
De ce s-a facut restituirea tocmai in 1956?
Personal, nu cunosc ca Guvernul roman din acel moment sa fi facut anterior vreo interventie pentru acea restituire, dupa cum nu cunosc nici motivele care au determinat Guvernul sovietic sa recurga la ea. Probabil, motivatiile apartin contextului politic extern al momentului. Cert este ca tezaurul in aur al Bancii Nationale nu a fost restituit niciodata, nici total, nici partial.