miercuri, 10 noiembrie 2004

Romania in fata bolsevizarii Rusiei

CRISTINA DIAC

La sfarsitul anului 1917, bolsevicii au cucerit puterea in Rusia. Parea ca nimic nu va mai sta in calea comunismului si ca fostul Imperiu al Tarilor va deveni un paradis terestru. In vara lui 1918 a izbucnit insa un razboi civil care a durat patru ani. Pentru Romania, efectele imediate ale loviturii de stat bolsevice au fost dezastruoase.

Clasa politica incepuse razboiul pentru a uni cu Romania provinciile cu populatie majoritar romaneasca din cuprinsul Austro-Ungariei. In urma loviturii de stat bolsevice, Romania s-a vazut pe marginea prapastiei. La inceputul lui 1918, nu numai idealul unirii era compromis. Era amenintata insasi fiinta statului.
Lovitura de stat bolsevica de la Petrograd, din octombrie 1917, a dat castig de cauza opiniei bolsevicilor, care sustineau ca Rusia nu mai poate si nu mai trebuie sa continue un razboi inutil. Imediat dupa preluarea puterii, Lenin a adresat puterilor beligerante un apel pentru negocierea unei paci fara anexiuni teritoriale si fara despagubiri, garantand dreptul fiecarui popor la autodeterminare.
Clasa politica din Romania era direct interesata de schimbarile din Rusia. Motivele care justificau acest interes erau vecinatatea geografica, situatia romanilor din Basarabia tarista si mai ales faptul ca, in primul razboi mondial aflat in plina desfasurare, cei doi vecini luptau de aceeasi parte a baricadei.
In urma infrangerilor din toamna lui 1916, Casa Regala, Parlamentul, intregul aparat de stat si o mare parte din populatie se vor retrage in Moldova, abandonand Bucurestiul in mainile inamicului. Iasiul va fi vreme de doi ani capitala a ceea ce mai ramasese din statul roman.
IMPOSIBILA ALEGERE. In plan practic, lovitura de stat bolsevica a dat multa bataie de cap autoritatilor romane aflate in refugiu la Iasi. Rusia era principalul aliat al Romaniei in razboi. Participarea noastra la conflagratie era strans legata de alianta cu marele vecin de la rasarit. O data ce Lenin dorea sa inceapa negocierile de pace cu Puterile Centrale, in fata Romaniei se deschideau doua optiuni, una mai rea decat cealalta.
Fara a mai conta pe ajutorul rusesc, puteam continua de unii singuri lupta cu germanii. Din aceasta lupta, Romania ar fi iesit cu siguranta invinsa. Si-ar fi pastrat simpatia si onoarea in fata Frantei si a Angliei, alaturi de care incepuse razboiul. Continuand lupta, Romania putea spera intr-un tratament mai bland la conferinta de pace de la sfarsitul razboiului, deoarece facuse tot ce i-a stat in putinta pentru a-si ajuta aliatii.
A doua optiune a fost aceea de a urma imediat Rusia in hotararea sa de a incheia pace de pe pozitiile unui stat invins. Acceptand sa se recunoasca infranta, Romania trebuia sa admita ca obiectivul pentru care intrase in razboi – alipirea teritoriilor cu populatie majoritar romaneasca din cuprinsul monarhiei austro-ungare – nu a putut fi atins.
Autoritatile de la Iasi au incercat sa amane cat mai mult posibil luarea unei decizii. Amanarea era justificata de faptul ca, intr-o prima faza, majoritatea soldatilor rusi aflati pe frontul operatiilor, in Romania, nu se solidarizasera cu lovitura de stat de la Petrograd. Chiar si in Rusia, bolsevicii nu au reusit sa se impuna cu adevarat decat la capatul unui lung razboi civil. Aparea ca intemeiata speranta ca Lenin nu va reusi sa se mentina la putere si ca frontul oriental se va putea reface cu ajutorul adversarilor liderului bolsevic. In numai cateva zile, situatia se va schimba, reclamand luarea grabnica a unei decizii.
BOLSEVICII AMENINTA IASIUL. Treptat, anarhia a cuprins si armata rusa aflata pe teritoriul Moldovei. Soldatii care recunoscusera puterea bolsevica de la Petrograd degradau, arestau si de multe ori isi ucideau ofiterii, nemairecunoscand nici un fel de autoritate. Dupa anii in care suferisera privatiunile razboiului, grabiti sa se retraga spre casa, se dedau la jafuri asupra populatiei civile. Oamenii politici care au lasat memorii referitoare la acele vremuri se intrec in a relata numeroasele incidente cauzate de soldatii rusi.
Groaza a starnit zvonul ca bolsevicii, intruniti in numar tot mai mare in jurul garii Socola de langa Iasi, „se pregatesc sa ne bombardeze“, iar „Armata a IV-a rusa a primit ordin sa paraseasca frontul si vrea sa se indrepte asupra Iasiului“, dupa cum va relata I.G. Duca in memoriile sale. Dupa spusele lui Nicolae Iorga, la Iasi se gaseau in acel moment aproximativ cinci mii de soldati rusi, dintre care numai o suta erau bolsevici.
Pe langa dilema „capitularea sau lupta pana la ultimul om“, evenimentele au ridicat in fata clasei politice romane inca una: cine era dusmanul principal – trupele germano-austriece, care ocupau mai bine de jumatate de tara, sau soldatii rusi, care pana mai ieri ne erau aliati?
ATENTAT DECISIV. Un atentat la viata generalului Scerbacev, comandantul frontului ruso-roman ce nu aderase la bolsevism, va ajuta politicienii romani sa se decida.
In noaptea dintre 8 si 9 decembrie 1917, un comando format din 20 de bolsevici au patruns in locuinta generalului si i-au cerut sa-si dea demisia de la comanda trupelor ruse aflate in Romania. In fata refuzului acestuia, unul dintre bolsevici, relateaza I.G. Duca, „a scos revolverul si l-a indreptat impotriva sarmanului general; ar fi fost omorat cu siguranta daca cei cativa ucraineni din jurul lui, temandu-se de un atac si auzind zgomot din camera sefului lor, nu ar fi sarit in ajutorul lui“.
Pentru factorii de decizie romani, incidentul cu Scerbacev a fost semnalul ca vremea ezitarilor trecuse. Consiliul de Ministri tinut in aceeasi noapte a decis dezarmarea soldatilor rusi si expedierea lor peste granitele Romaniei.
UN RISC ASUMAT. Initial, politicienii vremii au ezitat sa ii dezarmeze pe soldatii rusi. Incercasera astfel sa evite protestele noului guvern de la Petrograd. Dupa cum va povesti Duca, „Intrarea in lupta cu bolsevicii implica mari pericole: represalii impotriva romanilor refugiati la Odessa, pierderea tezaurului nostru de la Moscova, devastari si varsari de sange in Moldova, intreruperea aprovizionarilor prin Rusia si asa mai departe. Dar, intre aceste pericole desigur mari si grave si pericolul ca tot ce reprezenta inca fiinta legala a Statului sa ajunga pe mana bolsevicilor, nu se poate sta un moment la indoiala“. Atentatul la viata generalului Scerbacev a aratat ca bolsevicii intentionau extinderea valului revolutionar si asupra Romaniei.
Alegand sa dezarmeze trupele rusesti, Romania se expunea riscului de a lupta pe doua fronturi, cu germanii si cu bolsevicii. Generalul Constantin Prezan s-a achitat insa cu brio de misiunea anihilarii si dezarmarii soldatilor rusi. De altfel, acestia nu au opus nici o rezistenta.
In decembrie 1917, guvernul de coalitie de la Iasi a riscat si pe termen scurt a castigat. Scadenta va veni mai tarziu. Noua putere de la Petrograd nu va ierta rezistenta opusa de Romania la incercarea timpurie de sovietizare.
REGELE FERDINAND, IN BATAIA PUSTII BOLSEVICE. Nicolae Iorga va nota in jurnalul sau ca „Lenin a ordonat arestarea lui Scerbacev“. Conform marturiilor lui Mihail Bujor, lider bolsevic roman, tinta adevarata a comando-ului ar fi fost de fapt regele Ferdinand. Aceasta deoarece Lenin considera ca „guvernul roman de la Iasi joaca un rol reactionar fata de revolutia rusa“. In opinia liderului bolsevic, monarhul era principalul raspunzator de atitudinea romanilor fata de evenimentele din Rusia. De aceea, a dat ordinul de arestare a regelui Romaniei.

„EVENIMENTE“
Atmosfera in care s-a desfasurat Consiliul de Ministri din noaptea in care grupul de bolsevici a atentat la viata generalului Scerbacev este astfel descrisa de Constantin Argetoianu, in memoriile sale. „Take era galben ca ceara, Bratianu casca intr-una, nu se stie daca de somn sau de emotie; Titulescu tremura intr-o tripla blana, Misu Cantacuzino cerea bere si vorbea de Franta, Barbu Delavrancea nu cerea nimic, da din brate si ragaia. Ceilalti ministri se infatisau tampiti de evenimente“.

„COPII BATRANI“
Contrar celor care vedeau in soldatii rusi in retragere o hoarda de salbatici pusi numai pe rele, acidul memorialist care a fost Constantin Argetoianu manifesta intelegere fata de natura umana. El considera exagerata teama de pericolul reprezentat de cei pe care ii descrie ca pe „niste copii batrani care in acele timpuri si acele locuri nu voiau inca raul nimanui, nu se sinchiseau nici de razboi, nici de politica, si nu urmareau decat un singur lucru: sa ajunga acasa mai iute“.

INSUCCES
„Soldatii romani au cunoscut perfect obiectivele urmarite de revolutia ruseasca, si daca nu s-au contaminat de bolsevism, nu e fiindca turma lor a fost despartita de turma ruseasca, ci tocmai fiindca au cunoscut foarte bine telul final urmarit de tovarasii lui Lenin“
Constantin Argetoianu