marți, 14 decembrie 2004

Editorial: Mausoleul lui Lenin

LAVINIA BETEA

O amintire staruitoare din experienta mea de viata se plaseaza in 1987 si provine dintr-o excursie in URSS, al carei itinerar includea si Moscova. In programul turistic, anuntat ca obligatoriu grupului de romani, se afla si vizita la mausoleul lui Lenin.
In gerul de minus 15 grade, in Piata Rosie, strajuita de turlele Kremlinului si bulbii dantelati ai Catedralei Vasili Blajenii, inainta incet o procesiune uriasa de oameni. „Desirat“ din meandrele dinainte jalonate, sirul lor s-ar fi lungit pe cel putin doi kilometri. In gerul incremenit, veniti din indepartate provincii ale „continentului URSS“, sovieticii se miscau incet si solemn, pentru a privi – pret de cateva secunde – mumia celui despre care in plina „perestroika“ se spunea ca a fericit o mare parte a omenirii. Cum pentru sanatatea romanilor, nedeprinsi cu asemenea geruri, asteptarea de doua-trei ceasuri putea fi periculoasa, ghida noastra s-a multumit sa ne conduca in apropierea locului de asteptare. Ne-a transmis opinia lui Gorbaciov despre rolul nefast al lui Stalin in „falsificarea“ idealurile leniniste. A sugerat apoi apropierea dintre Ceausescu si Stalin in raport cu ilustrul predecesor.
Discursul ei elaborat, cu siguranta, de specialistii „glasnost-ului“ momentului si imaginea multimii care se tara pioasa si muta, cu aburi fierbinti iesind din guri si nari – ca-n urma cu sute de ani multimile mujicilor rusi pentru a atinge moastele vreunui sfant – au produs asupra grupului de romani o impresie profunda. „Cum vin oamenii acestia de la mii de kilometri distanta pentru o mumie?“, ne miram noi. Cui ii puteau fi atribuite „merite“ mai mari: subiectul actiunii – „oamenii noi“ sovietici – ori obiectului ei – „apostolul“, caruia i se adresa cultul lor? Intrebarilor acestora nu le puteam incerca inca raspuns.
Pelerinajul zilnic din Piata Rosie a Moscovei prin fata mumiei lui Lenin timp de mai bine de o jumatate de secol poate fi emblematic pentru cultul liderului sovietic. In timpul manifestarii sale, fenomenele ce-au produs relatia (tipic religioasa) dintre multimea aflata in Piata Rosie si relicva materiala a primului lider comunist erau imposibil de analizat.
Lipsiti de acces la orice alte surse de informare decat cele controlate de Stalin, cei ce vor scrie despre Lenin vor acredita, uneori involuntar, imaginea unui supraom, fara trairi personale, cu viata mistuita de flacara revolutiei. Nu va fi sat, oricat de mic, in oricare dintre indepartatele colturi ale URSS-ului, unde bustul sculptat sau chipul zugravit al lui Lenin sa nu existe. In orice localitate a imensei tari, strada si piata principala vor purta numele lui Lenin. Iar Stalin, care ordonase toate acestea, era prezentat ca singurul si infailibilul urmas al mostenirii intemeietorului regimului comunist pe planeta. Pe temelia cultului leninist, Stalin a edificat propria sa glorificare.
Dupa moartea lui Stalin, tovarasii sai vor condamna unele dintre practicile guvernarii staliniste drept grave abateri de la principiile leniniste. Conducatorii statelor imperiului comunist, in spiritul criticii si autocriticii de partid, isi vor pune cenusa in cap si se vor angaja sa revina la „apa vie“ a marxism-leninismului. In scurta vreme, sub pavaza propagandei comunismului national, vor construi fiecare cultul propriei sale personalitati. Ceausescu este un exemplu al succesului in aceasta manipulare a multimilor de catre liderii comunisti.
„Perestroika“ lui Gorbaciov a reclamat, in prima etapa, de asemenea, o revenire la leninism. Dupa ce declansase „glasnost-ul“ si daduse ordinul de deschidere a unora dintre arhivele secrete, Gorbaciov il considera inca pe Lenin creatorul „proiectelor de edificare a unei noi vieti“, proiecte deformate de Stalin. Stalin, aprecia Gorbaciov in 1989, „n-a fost capabil nici teoretic, nici politic si nici intelectual sa urmeze orientarea elaborata de catre partid sub orientarea lui Lenin“.
Nu intamplator insa dorinta multimilor de schimbare din 1989 s-a exprimat prin mari revarsari de furie si distrugere asupra monumentelor lui Lenin, obiectele cultului sau semnificand regimul pe care-l fondase. Soarta simbolurilor sale n-a fost pretutindeni aceeasi. In 1993, bunaoara, intr-un sat de romani din componenta Ucrainei, satenii umblau pe „ulita Lenin“, strada principala din Porubnoe, fost Pociumbauti inainte de 1940. „De-ar fi sa-i schimbam numele – spunea invatatorul – pe drept ar fi sa-i zicem „Drumul Golgotei“, in amintirea consatenilor deportati ori inchisi...“ La Budapesta, statuia lui Lenin e loc de referinta intr-un minunat parc-muzeu al simbolurilor demitizate din vechiul regim. „Good by, Lenin!“, au salutat berlinezii printr-o capodopera cinematografica despartirea de trecutul lor.
La Bucuresti, intr-o nehotarata amintire, pastram soclul gol...

LENIN LA TRIBUNA
„Strangandu-si repede insemnarile, Lenin se grabea sa paraseasca tribuna incercand sa evite inevitabilul… Tunetul de aplauze crestea. „Traiasca… Lenin… conducatorul… Ilici!“ Acolo, in lumina becurilor electrice, stralucea acel cap omenesc inimitabil, nconjurat din toate partile de valurile dezlantuite ale entuziasmului“
fragment din articolul trimis de Trotki la trei ziare dupa trei zile de la moartea lui Lenin

FUNERALII
„Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a incredintat pastrarea neintinata a marii vocatii de membru de partid. Iti juram, tovarase Lenin, sa onoram recomandarile tale!
Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a recomandat sa pastram unitatea partidului nostru ca pe lumina ochilor. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti urmam povetele!
Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a cerut sa mentinem si sa intarim dictatura proletariatului. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti onoram recomandarile!
Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a ordonat sa intarim cu toata forta unitatea dintre muncitori si tarani. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti cinstim povetele!
Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a cerut sa intarim si extindem Uniunea Republicilor. Iti juram, tovarase Lenin, sa-ti cinstim povata!
Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a recomandat sa fim credinciosi Internationalei Comuniste. Iti juram, tovarase Lenin, ca ne vom dedica vietile dezvoltarii si intaririi uniunii muncitorilor din toata lumea, Internationala Comunista!“
Discursul lui I.V. Stalin la moartea lui Lenin