miercuri, 19 ianuarie 2005

Comunistii romani devin “Amicii URSS”

PAULA MIHAILOV
Dupa intrarea in ilegalitate (1924), Partidul Comunist din Romania a fost nevoit sa se mentina in atentia simpatizantilor. Una dintre modalitatile prin care PCdR a revenit in anii ’30 a fost infiintarea de asociatii semilegale. Scopul declarat al uneia dintre ele, “Amicii URSS”, era intarirea relatiilor romano-sovietice.

Deceniului al treilea al secolului XX a fost marcat in Romania de mai multe evenimente importante pentru evolutia vietii politico-sociale si economice a tarii.
Afacerile interne si externe ale Romaniei acelor vremuri nu erau usor de administrat. Populatia era macinata de criza economica din anii 1929-1933 si suporta cu greutate somajul, instabilitatea zilei de maine, grevele se tin lant. Nemultumirea populatiei devine un fertil teren de exploatat de catre miscarile radicalilor de dreapta si de stanga.
PERSEVERENTA CLANDESTINA. Comunistii, bunaoara, eliminati de pe scena politica in 1924, nu renunta la activitatea lor, continuand sa activeze in clandestinitate. Noul statut de ilegalisti le produce comunistilor pierderi la nivelul numarului de membri si de filiale. Influenta tot mai mare pe care o capata Internationala a III-a (Cominternul) in viata interna de partid va duce la paralelisme ale conducerii din tara si din strainatate, lucru care nu facea decat sa agraveze situatia dificila a partidului.
“Prietenul” la nevoie se cunoaste. Implicarea lui Stalin in jocul pentru putere al comunistilor romani va merge pana la inlocuirea liderilor romani din conducerea partidului cu altii apartinand filialelor Internationalei a III-a. Ca dovada ca succesorii lui Gheorghe Cristescu la functia de secretar al partidului au fost un roman de nationalitate maghiara, Elek Koblos, comunistul polonez Alexadr Stefanski si un reprezentant al Partidului Comunist Bulgar – Boris Stefanov.
Conform literaturii oficiale de dupa 1964, despre o grupare a comunistilor romani se poate vorbi abia prin anul 1932, cand Lucretiu Patrascanu, Petre Constantinescu – Iasi si alti cativa intelectuali se remarca prin incercarea de a reinvia miscarea comunista in tara. Schimbarea pe care o impun ei consta in renuntarea la principiul cominternist al autodeterminarii, care mergea pana la despartirea de trupul tarii. Curentul favorabil apropierii de Uniunea Sovietica se datoreaza renumelui pe care il construieste propaganda “patriei socialismului mondial”. “Grandioasele realizari” ale politicii si economiei sovietice erau prezentate intregii lumi ca un exemplu bun de urmat.
DRUMUL CATRE LEGALITATE. Reactiile comunistilor romani, aflati in dificultate, nu au intarziat sa apara. La Congresul al V-lea al PCdR si Plenara Comitetului Central (1932), reprezentantii partidului au hotarat sa gaseasca forme legale prin care sa iasa din obscuritatea clandestinitatii.
Astfel ca intre 1928-1929 s-au organizat, in mai multe tari, cu sprijinul material al Uniunii Sovietice, asociatii numite “Amicii URSS”. In 1930, Conferinta Internationala a filialelor “amicilor” a adoptat o declaratie comuna prin care acestea isi definesc scopul: patrunderea in masele populare, proslavirea Uniunii Sovietice si lupta impotriva razboiului mondial. La conferinta a participat si o delegatie a comunistilor romani, care, intorsi in tara, au inceput o campanie populara de promovare a bunelor relatii cu Uniunea Sovietica. Efectele apelului lor nu au intarziat sa apara: in mai multe orase precum Iasi, Bucuresti, Chisinau, Cluj au aparut in 1931 si 1932 “cercuri de prieteni ai URSS”.
AMICII ROMANI AI URSS. Dar abia in primavara lui 1934, un grup de intelectuali si muncitori, sustinatori ai miscarii comuniste, au trecut la organizarea unei filiale romanesti a “Amicilor URSS”.
In 28 iulie 1934, grupul de initiativa concepe un apel – “Catre toti muncitorii, taranii, intelectualii de la orase si sate” – prin care faceau cunoscuta infiintarea asociatiei “Amicii URSS” si scopul ei de “stabilire si dezvoltare a legaturilor de pace si prietenie cu Uniunea Sovietica”. Grupul de fondatori romani ai “Amicilor URSS” a numarat 50 de oameni din care faceau parte profesorul universitar Petre Constantinescu-Iasi, scriitorii Zaharia Stancu si Alexandru Sahia, “printul rosu” Scarlat Calimachi, poetul Demostene Botez si altii. Programul lor de actiuni isi propunea “cercetarea si cunoasterea Uniunii Sovietice, prin organizarea de excursii pe teritoriul Rusiei, conferinte, expozitii, concerte, reuniuni sportive, editarea unei reviste” prin care sa popularizeze toate aceste activitati.
In decursul a cateva luni, asociatia a deschis mai multe filiale in Brasov, Craiova, Braila, Pitesti, Galati. S-a trecut si la organizarea de comitete regionale, care aveau ca sarcina infiintarea de structuri asemanatoare in orasele mici si comune. Publicarea de carti despre Uniunea Sovietica, rularea de filme rusesti, punerea in scena a dramaturgilor rusi, toate faceau parte din campania de promovare a “binefacerilor” sovietice. In plus, asociatia a incercat sa editeze in octombrie 1934 revista Amicii URSS, interzisa de catre Siguranta.
REGELE PUNE CAPAT AVENTURII. Adeziunile, cel putin cele declarate, la miscarea “amicilor” au nemultumit Guvernul liberalului Gheorghe Tatarescu. In baza decretului regal din 25 noiembrie 1934, asociatia “Amicii URSS” este desfiintata, alaturi de alte 31 de asociatii si organizatii acuzate ca atenteaza la siguranta statului.
Comunistii se supun ordinelor palatului regal, dar in 1935 reinfiinteaza structura sub forma Societatii pentru intretinerea relatiilor culturale dintre Romania si Uniunea Sovietica. Alaturi de Comitetul National Antirazboinic (1932-1934), de Comitetul National Antifascist (1933-1934) si Liga Muncii (1933-1934), asociatia “Amicii URSS” a fost o incercare de iesire din clandestinitate a Partidului Comunist din Romania si o prelungire a activitatii sale.

PIEDICI
Una dintre primele activitati intreprinse de organizatia “Amicii URSS” din Romania a fost organizarea unei excursii in Uniunea Sovietica, prilejuita de aniversarea a 17 ani de la Marea Revolutie din Octombrie. Delegatia romaneasca trebuia sa cuprinda patru lucratori ceferisti, trei muncitori petrolisti, o lucratoare de la regie si doi intelectuali, numiti de conducerea Partidului Comunist Roman.
Desi toate pregatirile au fost facute, autoritatile romanesti nu au permis delegatilor sa plece. In ziua de 7 noiembrie 1934, Radio Moscova a anuntat ca delegatia romana nu a putut onora invitatia din cauza confiscarii de catre politie a pasapoartelor. Cu toate acestea, scriitorii Mihail Sadoveanu si Alexandru Sahia si actrita Maria Filotti au ajuns prin Polonia la serbarile fastuoase din capitala URSS.
Impresionat de cele vazute acolo, Sahia a povestit camarazilor sai despre vizita in capitala comunismului mondial, iar in 1935 a scris o carte intitulata “URSS azi”.

RUSIA AZI:
“Intre sate sunt 50-60 de kilometri, iar multe dintre ele, lipsite de sosele de legatura, raman in continuare izolate. Nu poti ajunge la ele decat pe drumuri care si vara sunt inaccesibile unui autoturism obisnuit. Prin noroiul si fagasele adanci, doar tractorul sau vechiul autobuz cocotat pe roti se pot incumeta. Am vazut si multe drumuri pe care nu te poti descurca decat cu un tractor pe senile. Bineinteles, intre catune se merge pe jos si nici o carare nu duce de la ele la vreun drum. Dar cate sate nu raman de tot izolate, traindu-si propria viata!”
Georges Nivat, “La pas prin noua Rusie”