miercuri, 12 ianuarie 2005

Duelul fractionistilor

PAULA MIHAILOV
Anii ’30 au marcat in miscarea comunista romaneasca inceputul „luptei fractioniste“. PCdR era condus de mai multe centre, printre care unul intern si unul la Moscova. Datorita perpetuarii acestei situatii, existenta partidului era amenintata. Incepand de atunci si pana in 1944, reprezentantii PCdR se vor pari unii pe altii.

Pentru crearea unei imagini cat mai corecte si reale a jocurilor de putere din cadrul Partidului Comunist din Romania, va prezentam un document aflat in fondul Arhivelor Nationale Istorice Centrale din Romania. Raportul organizatiei de partid din Bucuresti, adresat in 1928 Cosiliului Executiv al Internationalei Comuniste, este elocvent pentru activitatea fractionista a membrilor Biroului Politic si a Biroului Organizatiei din cadrul Comitetului Central al PCR. Documentul poate fi gasit in fondul Arhivelor Nationale ale Romaniei. Mentionam ca subtitlurile ne apartin.
„Noi, activul organizatiei de partid din orasul Bucuresti, observand totala lipsa de activitate a organizatiilor de partid si neprimind nici o munca (de partid) din partea organelor noastre de partid, am considerat necesar sa ne intalnim pentru a stabili cauzele acestei situatii si pentru a restabili activitatea partidului. In urma dezbaterilor, am constatat urmatoarele: slabirea activitatii partidului, de mai bine de un an (ceea ce) a dus, in prezent, la totala lipsa a activitatii.
CINE E DE VINA? Acest fapt s-a datorat:
1) urmaririi salbatice a partidului nostru declansate de oligarhie;
2) lipsei de experienta a tanarului nostru partid de a activa in conditii de ilegalitate;
3) absentei unor cadre pregatite, care sa tina piept evenimentelor ce au avut loc in partidul nostru;
4) absentei prelungite a unei conduceri centralizate permanente.
In aceste conditii, partidul nostru ar fi pastrat si ar fi trebuit sa activeze sustinut pentru:
1) crearea si intarirea bazei organizatorice a partidului (bolsevizarea partidului);
2) completarea educatiei comuniste a membrilor de partid;
3) conducerea miscarii muncitoresti, tinand cont de toate aspectele acesteia.
Constatam ca in aceasta directie nu s-a facut nimic, ajungandu-se, in final, la destramarea totala a organizatiei noastre. Cunoscand dorinta de a munci, manifestata de catre membrii partidului, consideram ca principala vina a lipsei de activitate o au organele centrale de conducere, care nu au fost in stare sa organizeze si sa conduca activitatea partidului. Mai mult, noi observam inactivitatea, atitudinea indiferenta de nepermis fata de munca si chiar sabotajul din partea organelor de conducere. Impartindu-se in doua tabere, s-au luptat intre ei, folosind unele metode inadmisibile in randul partidelor comuniste, metode ce au dus la subminarea autoritatii de care trebuie sa se foloseasca un organ de partid, cum sunt Biroul Politic si Biroul Organizatoric. (...)
STAREA DE FAPT. Din primul moment dupa trecerea sa in ilegalitate, tanarul nostru partid a trebuit sa se lupte cu toate problemele politice si sociale pe care le-a intampinat. (...) Teroarea crunta declansata de clasa stapanitoare a impiedicat consolidarea partidului nostru. (...) Conducerea de partid din acea vreme nu numai ca nu s-a opus destramarii partidului, ci, din contra, prin intrigi si politicianism, pasivitate si sabotaje, a facilitat distrugerea partidului. (...) Biroul Politic, dorind sa discrediteze Biroul Organizatoric, a folosit toate mijloacele de lupta, incalcand cele mai elementare reguli de conspirativitate, prin incercarea de a lua legatura cu toti membrii de partid si chiar cu persoane straine de partid. (...)
COLACUL DE SALVARE. Suntem convinsi ca, pe viitor, nu ne veti mai lasa in noroiul in care suntem; ne adresam dumneavoastra, ca sa ne ajutati si sa ne sprijiniti pentru a insanatosi partidul. Ancheta pe care o veti face va stabili vina fiecaruia. Noi nu vrem sa judecam pe nimeni. Noi semnalam doar cauzele situatiei actuale (repetam, noi consideram ca responsabilitatea actualei situatii o are conducerea centrala) si cautam o cale de iesire. Atat Biroul Politic, cat si Biroul Organizatoric nu se bucura de autoritatea pe care ar trebui sa o aiba astfel de organe de partid; ele si-au pierdut autoritatea in lupta lor politica fractionista. Conducerea centrala fiind personificarea unei grupari sau a alteia nu poate avea autoritate. Intrigile, utilizate pana acum ca mijloc de lupta, vor fi folosite si de noua conducere. Situatia se va schimba numai atunci cand Comitetul Central va fi ales de catre tot partidul si va activa sub controlul dumneavoastra nemijlocit.
Dumneavoastra trebuie sa lichidati aceasta situatie.
Noi, toti activistii de partid, suntem la dispozitia dumneavoastra.
Noi am intreprins aceasta actiune, fiind convinsi de justetea ei, si o vom duce pana la capat.
Suntem convinsi ca si unii, si ceilalti ne considera o fractiune, ne acuza de trotkism, ceea ce au si incercat sa faca.
Noi nu suntem o fractiune si nu ascundem activitatea noastra. Noi recunoastem neconditionat hotararile si instructiunile Internationalei Comuniste.
Initiativa a plecat de la Bucuresti. Activul din Bucuresti si-a spus cuvantul si a luat initiativa de a convoca sedinta activului din toate orasele in care exista miscare comunista. (...) Noi intelegem ca numai asa putem reface partidul, aparandu-l de lupta fractionista si de intrigi.
Va rugam sa ne aprobati si sa ne sustineti.“

PARTIDUL CU CONDUCERE DUBLA
Dupa arestarea liderilor comunistilor in mai 1921, Partidul Comunist din Romania (PCdR) a incetat a mai fi reprezentat la nivelul Cominternului. El a fost inlocuit de centrul bolsevic cu comunisti romani emigranti in Rusia, apartinand „grupurilor de la Harkov si Moscova“.
La al II-lea Congres al Cominternului (1922) vor participa pentru prima data delegati comunisti „socialisti“ din tara: Lucretiu Patrascanu, Elek Koblos, Ana si Marcel Pauker.

„Declar ca voi lupta din toate puterile pentru distrugerea acestei grupe contrarevolutionare, combatand cu toate ocaziile greselile savarsite de mine, pentru ca asa sa putem merge pe linia curat revolutionara, impotriva oportunistilor de tot felul si a impaciuitorilor“
Imre Aladar, 23 decembrie 1931