miercuri, 5 ianuarie 2005

Editorial: Bucataresele si Statul

LAVINIA BETEA

Marx si adeptii lui reflectasera prea putin la tipul de stat pe care urmau sa-l creeze dupa cucerirea puterii. Probleme precum armonizarea relatiilor in „statul democratiei socialiste“, bunaoara, erau lasate in seama viitorului.
Contrar propagandei din vremea „dezghetului sovietic“, teroarea ca metoda de guvernare a fost practicata de Lenin insusi, nu fusese inventia lui Stalin. Inca din timpul razboiului civil, Lenin a propus pedeapsa capitala pentru fapte precum: participarea la conspiratii, opunerea rezistentei in momentul arestarii, ascunderea armelor, nesupunere, neglijenta, rapoarte false. Acordul celorlalti componenti ai Biroului Politic la propunerile lui Le-nin a fost total. Biroul Politic, condus de acelasi Lenin, a aprobat in 1921 constructia unui lagar cu o capacitate de 20.000 de oameni in regiunea Uhta, din Nordul indepartat. Primii detinuti din Gulagul astfel initiat au fost tocmai marinarii din garnizoana Kronstadt. Nemultumiti de randuielile noii guvernari, cei care fusesera numiti in 1917 „mandria revolutiei“ indraznisera sa se razvrateasca.
Sustinut prin asemenea metode, chiar si bucataresele puteau conduce Statul.
Si l-au condus unii si mai necalificati decat ele.

VIITORUL
„Omul va deveni, in fine, cu adevarat o fiinta armonioasa. El va incepe prin a controla procesele semiconstiente, apoi si pe cele inconstiente ale organismului sau: respiratia, circulatia, digestia, reproducerea, ajungand sa le subordoneze in masura dorita, datorita controlului, ratiunii si vointei. (…) Omul va deveni incomparabil mai puternic, mai intelept, mai subtil. (...) Tipul uman mediu va ajunge la anvergura unui Aristotel, Goethe sau Marx“
Trotki, 1924

DICTATURA SI SINDICATELE ROSII
„Toata lumea stie ce este Partidul Comunist: o arma de lupta pentru cucerirea puterii de proletariat, a carui parghie de comanda se afla la Moscova. Dar lumea muncitoare stie oare ce sunt Sindicatele Rosii?
Inainte de razboi, cand nu exista nici rosul, nici albul, nici negrul, se aflau pur si simplu sindicate muncitoresti care luptau impotriva patronatului. Intreb: impotriva cui lupta Sindicatele Rosii in URSS? Ce ratiune le justifica existenta, imensa lor forta intr-o tara in care patronatul este de domeniul amintirii?
Iat-o: de-a detine toate mijloacele prin care un muncitor si-ar castiga existenta si de a nu distribui locuri de munca decat in functie de ceea ce gandeste cel care vrea sa manance muncind. Datorita Sindicatelor Rosii, Partidul isi impune legea in uzina, in atelier, in magazin, in birou, in locuinta. Peste tot. Nimeni nu-si poate gasi un angajament altfel decat prin sindicat. Si odata alungat din sindicat, nu-ti ramane decat sa-ti zbori creierii: orice activitate lucrativa, orice posibilitate de a-ti castiga existenta iti sunt refuzate.
Ganditi-va la puterea inspaimantatoare pusa in mainile unor oameni carora scolile oficiale le spun ca morala si cinstea nu sunt decat „prejudecati burgheze“ si ca singur materialismul exista in mod real pe acest pamant. Ganditi-va ca chiar daca scolile comuniste ar preda contrariul, si inca ar fi o calamitate sociala de a preda majoritatea populatiei arbitrarului unei minoritati infime de oameni, care la urma urmei nu se poate transforma in ingeri.“
Panait Istrati, 1929