marți, 11 ianuarie 2005

Leon Trotki, o viata iesita din tipare

GEORGE D. RAPA
A fost in opozitie fata de tarism. A plecat in exil. S-a intors in Rusia si a condus „revolutia bolsevica“ de pe baricade. A organizat Armata Rosie. A castigat razboaie externe si a adus stabilitatea Uniunii Sovietice. A intrat in conflict cu Stalin si a fost exilat. Al doilea exil i-a salvat, numai pentru moment, viata.

Trotki, pe numele sau adevarat Leib (Lev) Bronstein, s-a nascut la 25 octombrie 1879, intr-o familie de evrei instariti, in apropiere de Poltava. A facut primele studii in cadrul unei scoli evreiesti. Din 1888 a fost dus de o ruda instarita sa invete la o scoala de stat din Odessa. Rezultatele sale sunt deosebite, biografia oficiala prezentandu-l mereu primul la invatatura. In mod paradoxal, referindu-se la perioada petrecuta in scoala, avea sa spuna ulterior ca „nu ma pot gandi la nici un profesor de care sa-mi amintesc cu afectiune“. Foarte des, in rememorarile sale, afirma ca detesta existenta prostiei pe lume si, mai ales, ca nu-i suporta pe prosti. Aceasta latura a caracterului sau, perceputa ca infumurare sau orgoliu nemasurat, i-a adus numerosi dusmani.
PRIMUL EXIL. Desi s-a considerat un veritabil internationalist, tineretea i-a fost marcata de nationalismul marilor opere literare rusesti. In primele contacte cu socialistii se manifesta mai degraba ca mensevic. Din 1902 a plecat in exil, la fel ca si Lenin, Plehanov, Martov, Axelrod, Vera Zasulici.
Cercul revolutionarilor rusi din exil se regasea constant in jurul revistei Iskra. In acea perioada, orgoliosul autodidact care a fost Trotki il desconsidera pe Lenin, vazand in el un potential dictator. De aceea l-a acuzat de radicalism si de incercarea de a concentra puterea la nivelul organelor centrale ale partidului. Intre cei doi s-a produs astfel o ruptura.
In timpul revoltei muncitorilor din 1905 s-a intors in Rusia, unde s-a remarcat prin discursuri radicale impotriva regimului tarist. A fost arestat si condamnat la 12 luni de inchisoare. Dupa ispasirea pedepsei, a urmat un nou proces care l-a condamnat la inchisoare pe viata in Siberia. Pe drum reuseste sa scape si ajunge in Finlanda. Urmatorii zece ani i-a petrecut in Austria, Elvetia, Franta, Spania si SUA. S-a dedicat ziaristicii si intalnirilor cu teoreticienii marxisti.
LA PUTERE. Intors in Rusia in 1917, are loc impacarea cu Lenin. Foarte repede el devine un star al evenimentelor. A fost prezent la mai toate sedintele, adunarile si comitetele revolutionare, a tinut discursuri oriunde s-a ivit ocazia. In acest fel, intre februarie si octombrie 1917, a pregatit masele pentru lovitura de stat bolsevica. In Novaia Jizn, Maxim Gorki nota ca „Lenin, Trotki si tovarasii lor de drum sunt deja infectati de toxina puterii“.
In guvernul instaurat ca urmare a evenimentelor din octombrie 1917, Leon Trotki este numit comisar al poporului pentru Afaceri Externe. Trotki este cel care a semnat la Brest-Litovsk pacea separata cu germanii, pace care dadea posibilitatea bolsevicilor sa-si consolideze puterea. In timpul razboiului civil, a organizat si a condus Armata Rosie.
De fapt, Trotki a fost adevaratul coordonator al loviturii de stat bolsevice din octombrie 1917. Personalitatii sale puternice si spiritului sau organizatoric li se datoreaza victoria Armatei Rosii in razboiul civil si triumful bolsevicilor.
Pana la moartea lui Lenin, Trotki a ramas una dintre figurile cele mai importante ale conducerii sovietice.
VESNIC IN OPOZITIE. Dupa moartea lui Lenin, in 1924, trei oameni par a pretinde rolul de lider al partidului: Stalin, Trotki si Zinoviev. Pretentiile lui Trotki se bazau pe activitatea depusa in timpul insurectiei din octombrie si pe activitatea sa de conducator al Armatei Rosii. Observatorii straini il creditau pe Trotki cu sansele cele mai mari de a-i succede lui Lenin. In Biroul Politic insa Trotki nu avea sustinatori, iar acest lucru avea sa-i fie fatal.
Trotki a refuzat propunerea lui Stalin de a prezenta raportul din partea Comitetului Central al partidului la al XII-lea Congres, tinut in aprilie 1923. In timpul lucrarilor, Trotki a fost personajul cel mai ovationat, numele sau fiind legat intotdeauna de cel al lui Lenin.
Desi in mai toate discursurile sale vorbea despre libertate si mai ales despre libertatea cuvantului, in 1917 el a suprimat gazeta lui Maxim Gorki.
Divergentele lui Trotki cu Stalin au fost atat de ordin ideologic, cat si personale. Prima disputa a fost in jurul teoriei avansate de Stalin, de a construi socialismul intr-o singura tara. Acestei posibilitati, internationalistul Trotki i-a raspuns in nota deja cunoscuta, cu dispret si superioritate. Stalin, secretar general al partidului din aprilie 1922, este insa tot mai puternic.
O eroare fatala pentru Trotki a fost faptul ca nu a participat la funeraliile lui Lenin, in ianuarie 1924. El se afla in acel moment in convalescenta, in Caucaz. Absenta de la funeralii a ridicat noi semne de intrebare privitor la pozitia sa.
Primul atac asupra lui Trotki are loc la plenara CC al PCUS din ianuarie 1925. Plenara condamna „totalitatea luarilor de pozitie ale lui Trotki impotriva partidului“. Atacul asupra persoanei sale se datora faptului ca Trotki criticase deseori linia partidului. Cu toate acestea, a ramas membru al Biroului Politic, primind ulterior si alte insarcinari.
In iulie 1926, se prezinta „Declaratia celor 13“ si „Platforma celor 83“, care vizau rolul tot mai mare pe care il dobandise Stalin. Trotki a avut un rol important in redactarea ambelor documente. Ca urmare, in octombrie 1926 este exclus din Biroul Politic. Desi are in continuare numerosi sustinatori, acestia nu se afla in prim-planul vietii politice din Rusia, astfel ca orice opozitie indreptata impotriva lui Stalin devine tot mai improbabila. Intrat in dizgratie, Trotki este exclus in septembrie 1927 si din Comitetul Executiv al Cominternului, pentru ca in octombrie sa fie exclus si din Comitetul Central. Evenimentele se precipita, si in noiembrie 1927 a fost exclus din randurile Partidului Comunist, partid la a carui ascensiune contribuise decisiv.
AL DOILEA EXIL. In ianuarie 1928, din ordinul lui Stalin este exilat la Alma-Ata, in Kazahstan. Nici aici nu a fost lasat in pace, prezenta lui in URSS fiind considerata riscanta. In februrie 1929 este din nou deportat in Turcia, unde va locui pana in 1933. Urmeaza apoi un nou exil in Franta si in Suedia. In 1937 s-a stabilit in Mexic, unde a primit azil politic. In aceasta perioada a scris carti si a tinut conferinte, impartasind propria sa viziune asupra evenimentelor care i-au adus pe bolsevici la putere.
In Mexic, Trotki parea sa-si fi gasit linistea. Era numai o aparenta, la 20 august 1940 cazand victima unui atentat. A murit a doua zi, lasand insa in urma generatii care inca se intreaba cum ar fi fost comunismul fara Stalin, dar cu Trotki.

CONSECENTA
Cu sase luni inainte sa moara, Trotki nota in testamentul sau: „Daca ar trebui s-o iau de la capat, as incerca, evident, sa evit o greseala sau alta, dar cursul principal al vietii mele ar ramane neschimbat. Am sa mor ca revolutionar proletar, marxist, materialist dialectic si, in consecinta, ateu irenconciliabil“.

DESPRE LENIN
Desi in exil, au existat dispute intre Lenin si Trotki, ulterior acestea disparand: „Mi-am dat seama cat se poate de bine ce a insemnat Lenin pentru revolutie, pentru istorie si pentru mine. A fost maestrul meu. Asta nu inseamna ca am repetat cuvintele si gesturile lui, dar am invatat de la el sa ajung in mod independent la aceeasi decizie“.

DESPRE PUTERE
„Sunt intrebat: cum de ati putut pierde puterea? Parca pierderea puterii este echivalenta cu pierderea unui carnet de note“
Trotki