miercuri, 26 ianuarie 2005

Masacrul provoaca dezbateri politice

ILARION TIU

Abia dupa evenimentele tragice soldate cu moartea a 23 de mineri, autoritatile au analizat cauzele protestului. Organizatorii represiunii au fost destituiti. Unii demnitari s-au dus in randul muncitorilor pentru a face o ancheta sociala. Guvernul national-taranist s-a compromis, deoarece promisese justitie sociala.

Ajunsi in fata Uzinei electrice, demnitarii judetului au facut apel la muncitori sa paraseasca obiectivul, deoarece exista pericolul asfixierii celor din subteran. Din relatarea primului procuror, Marin Condeescu, rezulta ca grevistii nu au reactionat in nici un fel la aceste argumente. Marturia lui surprinde faptul ca muncitorii baricadati in Uzina electrica erau “inarmati cu pari, drugi de fier, maciuci si revolvere si asteptau autoritatile in atitudini agresive”.
“MACELUL”. Dupa tentativa demnitarilor de conciliere, cei aproximativ 40 de jandarmi prezenti au inaintat spre grevisti, cu scopul de a-i intimida. Conform relatarilor ulterioare, in acel moment, muncitorii ar fi aruncat spre jandarmi cu obiectele avute la dispozitie, ranindu-i pe cei din primul rand. Cei 80 de graniceri au intervenit cand, din randul grevistilor, s-a tras un foc de revolver. Militarii au tras in aer salve de avertisment. Deoarece agresivitatea grevistilor nu a scazut, rafalele s-au indreptat spre multime.
Conform anchetei ulterioare, s-a stabilit ca militarii au deschis focul fara a avea ordin. In total, s-au tras 78 de gloante. Urme ale acestora au ramas pe cosul Uzinei electrice. Din randul muncitorilor au murit pe loc 13 mineri, iar in urmatoarele ore, inca sapte. Pericolul persista si asupra celor 23 de raniti grav spitalizati. Numarul celor raniti usor nu a putut fi stabilit, deoarece multi s-au retras spre casele lor dupa eveniment si doar 30 au fost inregistrati. Din randul militarilor au fost raniti 15 jandarmi si 10 soldati. Unul dintre acestia era in stare grava, deoarece a fost taiat cu cutitul in zona gatului. Mecanicul-sef al Uzinei electrice a murit la spital in urma ranilor suferite. Circa 40 de muncitori au fost arestati pentru a fi anchetati in ce masura au contribuit la degenerarea evenimentelor.
Inmormantarea celor 20 de mineri impuscati s-a facut cu precautie maxima. Doar rudele cele mai apropiate ale victimelor au avut voie sa insoteasca cortegiul funerar. Ulterior, mormintele au fost pazite o perioada, pentru a impiedica noi miscari de solidarizare. In zilele urmatoare au mai murit trei mineri, dintre cei grav raniti, cifra finala a decedatilor fiind 23. Familiile minerilor impuscati au primit ajutoare financiare din partea statului.
REACTII INTARZIATE. Autoritatile au reusit cu greu sa inteleaga dimensiunea dezastrului produs de impuscarea grevistilor. Initial, demnitarii locali au banalizat evenimentele, prezentandu-le ca pe o actiune iredentista, deoarece majoritatea celor impuscati erau etnici maghiari. Cauza acestei realitati este faptul ca in industrie lucrau in acea perioada preponderent ne-romani. Ulterior, demnitarii au realizat ca mizeria traiului zilnic i-a determinat pe muncitori sa iasa in strada. Ministrul Muncii, D.I. Raducanu, s-a deplasat personal in Valea Jiului pentru a face o ancheta. Chiar deputatii puterii au sustinut cauza minerilor la tribuna Parlamentului, printre care si Nicolae Lupu, lider de marca national-taranist. In perioada urmatoare, principalii responsabili civili si militari care au participat la reprimarea grevei au fost destituiti.
Presa a fost foarte atenta la desfasurarea evenimentelor de la Lupeni. Initial, confuzia era foarte mare, iar publicatiile centrale de dreapta, cum ar fi Universul, i-au acuzat pe grevisti de comunism. Muncitorii au fost invinovatiti ca au cazut prada “agitatorilor bolsevici” si au comis “acte de sabotaj de tip comunist”. Pe masura ce s-au aflat cauzele grevei, ziaristii in ansamblu au devenit aparatorii minerilor si au acuzat Guvernul ca nu s-a ingrijit de situatia sociala a lucratorilor din Valea Jiului.
La 9 august 1929, ziarul Adevarul, de stanga, scria: “Ce s-a intamplat la Lupeni este un avertisment dat paturilor noastre conducatoare, care 10 ani au divizat tara si au ruinat-o economiceste, semanand peste tot mizeria, mama actelor disperate ale multimii”.
Dupa 1948, comunistii au incadrat greva la loc de seama in lupta proletariatului cu “regimul burghezo-mosieresc”. In realitate, aportul comunistilor in organizarea acesteia a fost insignifiant. Dar regimul avea nevoie sa justifice lupta de clasa, si astfel a “confiscat” protestul disperat al minerilor din august 1929.
Astfel, in manualul unic de istorie a romanilor aparut dupa 1948, coordonat de Mihail Roller, nu se aminteste nimic despre existenta Sindicatului Independent. Partidul Comunist si-a atribuit rolul de declansator al grevei. Autoritatile locale sunt prezentate in postura de asasini. Prefectul judetului a fost cel care a declansat represiunea, tragand primul un foc de arma in pieptul unui muncitor, scrie Roller.
Demnitarii comunisti au elogiat greva de la Lupeni ca realizare a partidului lor. “Chemarea comunistilor din Romania patrundea in randurile minerilor si le arata drumul de lupta”, afirma in 1948 Gheorghe Gheorghiu-Dej.

IN MITOLOGIA COMUNISTA
Dupa 1948, greva a fost prezentata ca un moment determinant al “luptei muncitorilor cu regimul burghezo-mosieresc”. In amintirea grevei de la Lupeni, pana in 1989, Ziua Minerului s-a sarbatorit in prima duminica a lunii august. Tot la Lupeni, intre 1 si 3 august 1977, a izbucnit cea mai importanta greva a minerilor din timpul regimului comunist. In 1977, ca si in 1929, grevistii au avut o atitudine ostila fata de autoritatile locale. Scandand “Lupeni 29”, minerii l-au chemat pe Nicolae Ceausescu in Valea Jiului pentru a le satisface revendicarile.
In 1963 a aparut filmul “Lupeni 29”, in regia lui Mircea Dragan. Rolul principal era detinut de fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu. In distributie au mai fost Colea Rautu si Ilarion Ciobanu. Autorii peliculei doreau sa prezinte lupta impotriva exploatarii “burghezo-mosieresti”. Sursa de inspiratie propagandistica a fost celebrul film sovietic “Crucisatorul Potemkin”, regizat de Serghei Eisenstein.
Filmul “Lupeni 29” a fost folosit propagandistic si pentru a-i calomnia pe comunistii ilegalisti, care la data aparitiei peliculei cazusera in dizgratie. Tinta atacului a fost Vasile Luca, simbolizat de rolul tradatorului.