miercuri, 5 ianuarie 2005

„Republica muncitorilor si taranilor“

ILARION TIU

Cu toate ca propaganda bolsevica sustinea ca nou stat sovietic era o „democratie populara“, Lenin nu s-a gandit niciodata sa renunte la metodele represive tariste de mentinere a puterii. Toata societatea a fost nevoita sa se alinieze liniei ideologice impusa de partidul bolsevic.

Comitetul Central al Partidului Comunist era structura de baza a organizatiei. In primele luni de guvernare, membrii organismului se comportau ca si in timpul clandestinitatii, socotind guvernarea o chestiune privata. Unii membri ai Comitetului Central s-au aratat nemultumiti de caracterul regimului care contravenea credintelor lor din perioada clandestinitatii. Principalele nemultumiri s-au legat de faptul ca „dictatura proletariatului“ fusese inlocuita cu dictatura de partid.
Lenin si Trotki au decis sa simplifice mecanismul de decizie. Astfel ca au fost create doua structuri restranse: Biroul Politic (Politburo) si Biroul de Cadre (Orgburo). In contextul razboiului civil, Biroul Politic a capatat un rol determinant, ajungand sa monopolizeze decizia. Pentru a pastra aparentele democratice, rezolutiile Biroului Politic erau prezentate Comitetului Central spre aprobare.
CONTROLUL TOTAL. Relatia partid – stat a stat la baza functionarii statului sovietic. Practic, bolsevicii au redus componenta organismelor democratice de la care isi legitimau puterea, la doua structuri ultracentralizate: Politburo (Biroul Politic) si Sovnarkom (guvernul). Pentru a detine controlul total, in cele doua institutii se aflau aceiasi oameni. Deciziile se luau mai intai in cadrul Partidului Comunist la nivelul Biroului Politic, apoi erau supuse dezbaterii Guvernului. Din punct de vedere juridic, hotararile se luau democratic, deoarece fiecare din cele doua organisme era subordonat formal unor structuri care depindeau in final de sovietele locale.
BIROCRATIA. Pe cand se aflau in clandestinitate, bolsevicii au criticat aspru sistemul birocratic tarist. Conform teoriilor marxiste, functionarii trebuiau sa dispara deoarece erau o structura ineficienta, care statea in calea progresului proletariatului. Insa, datorita faptului ca bolsevismul a fost acceptat cu greu de populatie, in urma unor represiuni crunte in timpul razboiului civil, rolul birocratiei a devenit determinant.
Pentru a controla fidelitatea functionarilor fata de regim, bolsevicii au creat o adevarata institutie a comisarilor politici. Acestia trebuiau sa verifice fidelitatea la noul regim a slujbasilor sai. In multe cazuri, deciziile functionarilor trebuiau contrasemnate de comisarii politici. Cei mai importanti functionari locali s-au mutat la Moscova – noua capitala incepand cu 1918 –, de unde au coordonat activitatea regiunilor. Aceasta „clasa“ a functionarilor a obtinut un rol central in administratie. Treptat, rolul sovietelor locale in alegerea conducerii a fost preluat de birocratia centrala, care a numit conducatorii provinciilor dintre membrii ei.
TEAMA. Aparatul represiv a fost principala forta a impunerii regimului comunist, cat si a continuitatii sale. Bolsevicii au perpetuat traditia unei politii secrete foarte dure din timpul tarismului – Ohrana. In decembrie 1917, sub conducerea polonezului Felix Djerjinski, fusese creata „Comisia extraordinara rusa pentru lupta impotriva Contrarevolutiei, Sabotajului si Speculei“ – CEKA. Cu motivatia lichidarii contrarevolutionarilor, CEKA a organizat ample campanii de represiune contra taranilor care se opuneau rechizitiilor de cereale in timpul razboiului civil. Actiunea politiei secrete s-a extins si asupra sovietelor care nu erau fidele conducerii de la Moscova.
Armata Rosie a mostenit de asemenea un sistem dur de incorporare si lupta de la armata tarista. Desi in timpul revolutiei s-au deplans abuzurile ofiterilor taristi, in scurt timp soldatii si-au dat seama ca sistemul nu se putea reforma. Cel care a creat Armata Rosie a fost Trotki, in calitate de comisar al poporului pentru Razboi. Cartierul sau general era intr-un tren special, incarcat cu munitie grea, cu care strabatea teritorii intinse. Oriunde se oprea impunea teama. Era adeptul executiilor sumare pentru dezertare si tradare. A trecut la recrutari fortate, iar inamicilor capturati in razboiul civil le-a dat doua alternative: moartea sau incorporarea in Armata Rosie. Trotki a angajat fosti ofiteri taristi cu experienta, insa pe langa acestia a pus comisari politici. Orice decizie de comandament trebuia contrasemnata de un comisar politic, iar ofiterii erau atent monitorizati privind insusirea convingerilor marxiste.
CENZURA. A fost adoptata de bolsevici inca din primele zile ale guvernarii, continuand metodele tariste severe. Pana in ianuarie 1918 au fost suspendate toate publicatiile care aduceau aprecieri critice asupra Guvernului. Cenzura a fost institutionalizata in iunie 1922, cand a fost creata „Administratia Principala a Problemelor Literare si Educationale“. Aceasta se afla in subordinea Comisariatului poporului pentru Instructiune Publica. Astfel, toate materialele tiparite erau trecute prin cenzura.
EDUCATIA. Cultura a fost un alt pilon de baza al statului sovietic. In educatie, bolsevicii au introdus principiul „dezintoxicarii“ de ideile burgheze. Toate scolile private au fost trecute in proprietatea statului, inclusiv cele ale Bisericii Ortodoxe Ruse. In teorie, copiii trebuiau luati de mici de sub supravegherea parintilor si instruiti in institutii de stat. Educatia urma sa fie preponderent orientata spre cunostintele stiintifico-tehnice. Lipsa fondurilor a provocat blocarea proiectului, insa principiile educatiei s-au pastrat. Universitatile au fost deposedate de cadrele vechi, inlocuite cu o noua generatie de profesori educati in spirit marxist.

ECONOMIE PALNIFICATA
Economia Uniunii Sovietice n-a putut fi usor incadrata in principiile marxiste. Desi initial au fost nationalizate intreprinderile industriale, iar pamantul a fost distribuit taranilor, criza economica din timpul razboiului mondial a persistat. Pe parcursul razboiului civil au fost facute rechizitii care au provocat o mare foamete, fiind pusa in pericol existenta regimului. In ciuda dezbaterilor interne din Partidul Comunist, Lenin a adoptat un sistem economic mixt (privat si de stat), cunoscut sub numele de Noua Politica Economica (NEP). Economia s-a revigorat, insa unii membri ai Comitetului Central pretindeau o economie socialista. Economia planificata a fost introdusa in 1928, cand Stalin a inaugurat primul plan cincinal: 1 octombrie 1928 – 31 decembrie 1932 (acesta a durat patru ani si trei luni, iar investitiile s-au facut mai ales in industria grea).

MARX SI PROPAGANDA
Propaganda sovietica a creat, intr-o prima etapa, un adevarat cult pentru Karl Marx. Din exces de zel, uneori i-a atribuit maxime si cuvinte pe care nu le-a creat niciodata. De exemplu, celebra lozinca utilizata de Marx in „Manifestul Partidului Comunist“, „Proletari din toate tarile, uniti-va!“, este creatia lui Karl Schopper, iar sintagma „dictatura proletariatului“ este a lui Blanqui.

Fara un partid, in afara unui partid, peste decizia unui partid sau cu un simulacru de partid, revolutia proletara nu poate invinge. Aceasta este principala lectie a ultimilor zece ani.
Leon Trotki, Lectiile lui octombrie