miercuri, 19 ianuarie 2005

Sahia la sarbatoarea lui “Octombrie Rosu”

CRISTINA DIAC
Incepand din anii ’20 ai secolului trecut, regimul de la Moscova a facut apel la intelectuali pentru a-i sustine cauza. Vocea oamenilor de cultura era mai credibila si astfel mai folositoare puterii sovietice. Unul dintre cei care s-au achitat de sarcina, scriind o carte in favoarea URSS-ului, a fost romanul Alexandru Sahia.

In 1927, un grup numeros de intelectuali din Occident a fost invitat de autoritatile sovietice sa participe la evenimentele prilejuite de aniversarea a 10 ani de la lovitura de stat bolsevica din octombrie 1917. Singurul roman participant la festivitatile de la Moscova a fost scriitorul Panait Istrati. Insa el traia de multa vreme in Franta si era asociat culturii franceze.
In anii ’20, dar si in deceniul urmator, regimul de la Moscova a inteles cat este de important ca altcineva sa-i sustina cauza in tarile capitaliste. Realizarile din “tara socialismului biruitor” nu mai erau laudate de sovieticii insisi. Pentru aceasta au fost alesi oamenii de cultura straini. Datorita prestigiului de care se bucurau in tarile de origine, vocea lor se facea mai bine auzita, iar laudele erau mai credibile.
Vizita din 1927 se incadreaza in planul Kremlinului de impresionare a oaspetilor occidentali. Pretul costisitorului sejur moscovit urma sa fie achitat de scriitori la intoarcerea in tarile lor. El consta in aparitia pe piata occidentala a unor lucrari laudative la adresa URSS.
Modelul va fi preluat si in Romania, sapte ani mai tarziu.
“AMICII URSS” IN ROMANIA. Printre participantii la festivitatile din octombrie 1927 de la Moscova s-au aflat scriitorul Henry Barbusse si Clara Zetkin, militanta socialist-radicala germana, dar care traia de multi ani la Paris. Cu acest prilej, ei au propus infiintarea unei asociatii internationale de intelectuali care sa sustina URSS. La scurt timp dupa intoarcerea participantilor in tarile de origine, in cursul anului 1928, a aparut o retea de astfel de asociatii, toate avand numele “Amicii URSS”.
Cu o intarziere de cinci ani, o asociatie de prietenie romano-sovietica va aparea si in Romania, copiind modelul francez. Initiativa infiintarii a avut-o Petre Constantinescu-Iasi, profesor universitar de la Chisinau, care a fost si presedintele acesteia.
PRIMA ACTIUNE DE ANVERGURA. Timp de doi ani, activitatea asociatiei a fost destul de redusa. Ea consta practic intr-un fel de “serate” la domiciliul presedintelui, unde se discutau realitatile din URSS. De asemenea, Constantinescu-Iasi se mai ocupa cu primirea din strainatate, traducerea si difuzarea in Romania a unor brosuri de propaganda sovietica.
Pe fondul evolutiilor in planul politicii externe, toamna lui 1934 a adus o vitalizare a actiunilor asociatiei. In 1918, noua putere bolsevica a rupt relatiile diplomatice cu Romania. Toate incercarile de reluare facute in deceniul doi al secolului trecut si in primii ani ai celui de-al patrulea s-au soldat cu un esec. Abia in decembrie 1934 are loc primul schimb de ambasadori, marcandu-se astfel reluarea relatiilor diplomatice cu vecinul de la rasarit.
Din aceasta cauza, in toamna lui 1934 a fost planificata prima actiune de anvergura a asociatiei – o vizita in URSS, cu ocazia aniversarii a 17 ani de la “Revolutia din octombrie”. De teama ca vor fi impiedicati de autoritati sa-si duca planul la indeplinire, au fost organizate doua grupuri. Primul, format din ziaristi, era condus de Alexandru Sahia si trebuia sa ajunga in URSS prin Polonia. Cel de-al doilea, planificat sa fie condus de Petre Constantinescu-Iasi, cuprindea intelectuali si muncitori si ar fi trebuit sa ajunga in URSS pe un alt traseu. Pana la urma, doar Sahia reuseste sa ajunga la destinatie.
“URSS AZI”. Ca urmare a calatoriei in URSS, Alexandru Sahia a scris pentru piata romaneasca o carte despre Uniunea Sovietica. Lucrarea sa era una dintre putinele carti despre tara sovietelor scrisa de un autor care sa impartaseasca idealul comunist. Volumul a aparut intr-o prima editie in 1935, la editura Ramuri din Craiova. Autorul insusi s-a preocupat indeaproape de aparitia ei.
Volumul este scris de pe pozitiile unui om apropiat ideilor comuniste. Autorul stia ce acuzatii se aduceau in general unor astfel de vizite: oaspetii nu puteau sa vada decat ceea ce gazdele sovietice doreau. De aceea, a marturisit inca de la inceput ca, pe tot parcursul calatoriei, a incercat sa evite o astfel de situatie.
Totusi, in cadrul lucrarii, Sahia lauda realizarile regimului din URSS, pe care le-a intalnit la tot pasul. Scrisa in maniera unei carti de calatorii, autorul a vorbit despre metroul sovietic, despre aniversarea la care a fost martor, despre vestimentatia populatiei, despre femeia sovietica, despre casatorie, divort, educatia prescolara, despre teatru si monumente de arhitectura, despre industria si agricultura din URSS si membrii partidului comunist. A incercat sa acopere o gama cat mai mare de aspecte ale vietii sovietice. De multe ori, autorul a facut comparatii intre trecutul tarist si prezentul sovietic. De fiecare data, rezultatul a fost favorabil noii ordini comuniste. Despre catedrala Sf. Vasile, ctitoria lui Ivan cel Groaznic si simbol al Moscovei, Sahia scria: “Iti face impresia unei fete batrane, pe care dansul lumii noi a prins-o la mijloc, intr-un joc de care ea insa e straina cu totul”.
Gazetarului si scriitorului Alexandru Sahia calatoria in URSS nu i-a produs dezamagirea pe care i-a produs-o lui Istrati vizita similara din 1927-1928. Scopul declarat al asociatiei din care facea parte era sa prezinte intr-o lumina favo-rabila URSS-ul, in fata opiniei publice romanesti. Si-a atins scopul prin volumul “URSS azi”.

ALEXANDRU SAHIA
Autorul uneia dintre putinele volume favorabile URSS-ului, scrise in Romania interbelica, s-a nascut la 11 octombrie 1908, in satul Manastirea din judetul Ilfov, intr-o familie de tarani. Clasele primare le-a absolvit in satul natal. Examenul pentru admiterea la Liceul militar “D.A. Sturdza” din Craiova ii prilejuieste prima vizita la oras. Viata cazona si materiile tehnice nu i s-au potrivit insa deloc. In ultima clasa de liceu s-a transferat la Liceul “Sfantul Sava” din Bucuresti. In aceasta perioada se inregistreaza si debutul sau literar la revista liceului. Dupa absolvire, s-a inscris ca student la Facultatea de Drept. In acea perioada a cunoscut o puternica stare depresiva, care l-a facut sa se retraga la Manastirea Cernica. A fost insa puternic deceptionat de viata monahala. Probabil ca aceeasi nevoie de certitudini care l-a adus la manastire l-a facut sa se apropie si de ideile extremei stangi. Despre inceputurile sale politice nu se cunosc multe lucruri. In anii ’30 a fost redactor la mai multe ziare si reviste de stanga, unele dintre ele cu o aparitie total episodica. “Gulere albastre”, de exemplu, a avut numai patru numere. A imbinat activitatea gazetareasca cu cea de scriitor. Alexandru Sahia a murit de tuberculoza in august 1937. Avea 29 de ani.

“Cele citite prin ziare si mai ales discutiile avute cu prietenii din tara – asupra faptului ca bolsevicii nu-ti arata decat ceea ce vor – m-au tinut treaz tot timpul si am refuzat ghidul sovietic, desi poate uneori mi-ar fi fost de folos”
Alexandru Sahia