marți, 18 ianuarie 2005

Zece ani de la preluarea puterii de catre bolsevici

CORNEL MICU
Anul 1927 a ramas in istoria comunismului ca anul in care s-a sarbatorit jubileul preluarii puterii de catre bolsevici in Rusia. Evenimentul a intrat cu aceasta ocazie in istorie sub numele de „Marea Revolutie Socialista din Octombrie“. Pana la caderea comunismului, aceasta sintagma va ramane neschimbata.

7 noiembrie 1927. In intreaga Uniune Sovietica era sarbatoare. Se aniversau zece ani de la victoria revolutiei (sau, mai precis, de la preluarea puterii de catre bolsevici). In 1917 se vorbea despre revolutie. In 1927, dupa numai zece ani, se vorbea despre Marea Revolutie Socialista din Octombrie. Sub acest nume, evenimentul va intra in istorie. De la inceput, noul nume a fost subiect de glume: Marea Revolutie Socialista din Octombrie, care a avut loc in... noiembrie. In 1917, in Rusia era in vigoare calendarul pe stil vechi. Zece ani mai tarziu se facuse trecerea la noul calendar, cu 13 zile in avans. Asadar, in stil nou, la 7 octombrie 1927 se sarbatoreau cei zece ani de la revolutia din octombrie.
MII DE INVITATI. Festivitatile prilejuite de jubileul revolutiei au fost un prilej pentru autoritatile sovietice de a-si arata puterea. Stalin, care se impusese deja ca numarul unu in ierarhia partidului si statului sovietic, le-a folosit pentru a-si consolida puterea personala.
La manifestarile care au durat trei zile au participat si in jur de 2.000 de invitati straini. Era vorba de diversi intelectuali, veniti din Occidentul „capitalist si decazut“ pentru a vedea minunata lume a comunismului. Un amestec interesant, de comunisti convinsi, aventurieri sau victime ale propagandei. Printre acestia, si un roman, nimeni altul decat Panait Istrati. Convins, dupa cum afirma el insusi, ca „viata in Occident este lipsita de consistenta“, hoinarul brailean a vrut sa vada comunismul in actiune.
De la Istrati ne-a ramas o descriere interesanta a evenimentelor, impregnata de mirajul comunismului devenit realitate: „In Piata Rosie, ocupata complet de soldati ai Armatei Rosii, de delegati si de invitati straini, la ora noua dimineata, domneste o tacere adanca. Un cer amenintator, o tacere misterioasa, de parca ar fi vorba de o asteptare chinuitoare. Nici pe zidurile Kremlinului, nici la vreo fereastra nu se vede figura de om, vreun baietel care sa stea agatat de vreo balustrada. Nu e inghesuiala. Totul e calculat, totul e parca firesc. E o ordine fireasca: ti se pare ca oamenii stau dintotdeauna pe locurile respective“.
Ocazia festivitatilor a fost folosita de Stalin pentru anuntarea oficiala a reducerii zilei de lucru de la opt la sapte ore si a eliberarii a 20.000 de detinuti condamnati la pedepse de pana la sase ani de inchisoare. Era praf aruncat in ochii multimii. Nici macar reglementarea anteriora a zilei de lucru, de opt ore, nu era respectata in URSS. Cat despre amnistie, ea nu afecta detinutii politici condamnati la mai mult de sase luni de inchisoare, ci detinutii de drept comun, acuzati de infractiuni marunte.
Invitatilor straini le-a fost insa rezervat ceva special. Pentru ei, festivitatile au continuat cu numeroase congrese si conferinte in care s-a discutat acelasi lucru: constructia socialismului si exportul sau in alte state. Nu este de mirare ca o buna parte din intelectualii sositi in URSS au devenit, daca nu erau deja, agenti ai Cominternului.
DINCOLO DE APARENTE. Dincolo de ordinea si de increderea in regim, care il fascinasera pe Istrati, se ascundea insa o alta realitate. Comemorarea s-a transformat aproape intr-o a doua revolutie. Grupul lui Trotki si Zinoviev, care formau in interiorul Partidului Comunist (bolsevic) din Rusia opozitia contra lui Stalin, si-a jucat cu disperare ultima carte. Partizanii acestora au incercat sa foloseasca manifestatiile pentru a-si expune punctul de vedere si a-l opri pe Stalin din drumul sau catre puterea absoluta.
O INCERCARE DISPERATA, SORTITA ESECULUI. Opozitia nu a avut nici o sansa in fata militienilor si a „oamenilor de bine“, decisi sa aiba grija de acesti „dusmani ai comunismului“. Metoda folosita a fost una foarte eficienta: bataia. Orice incercare de a se exprima a adeptilor lui Trotki si lui Zinoviev a fost oprita. In cei doi lideri s-a aruncat cu „oua si galosi“ cand incercau sa ia cuvantul in public. Ca urmare a evenimentelor, vor fi exclusi in aceeasi luna din partid. Razbunarea lui Stalin de abia incepea. In scurt timp, Zinoviev va muri executat. Mai norocos, Trotki va castiga cativa ani din viata cu pretul exilului.
Aceasta tentativa esuata a avut o singura urmare concreta – adeptii convinsi ai comunismului sovietic, veniti de departe, ca invitati straini la festivitati, au putut intrezari fata reala a acestuia. Acelasi Panait Istrati, cucerit de revolutie si de URSS, isi manifesta de pe acum primele indoieli ale sistemului: „Observasem aceasta in chiar ziua marii parazi, cand opozitia facu sa i se auda glasul si fu cat pe-aci sa fie culcata la pamant. Personal, eu ma gaseam prins in invalmaseala care se produsese sub balconul de unde sefii opozanti incercau sa vorbeasca multimii. Scapai la timp, in momentul in care calaretii isi croiau drum, cu o asprime suficienta pentru niste garzi rosii, imbrancind manifestantii de asemenea rosii. Aflaram ca la Leningrad fusese lata: fratii se batusera binisor timp de mai multe ore. Atunci o indoiala serioasa ma cuprinse: ce era, la urma urmelor, Opozitia asta? Ce voia ea? Si de ce nu i se permitea sa se exprime la tribuna sau in vreo gazeta a ei?“.
Vor mai trece totusi cativa ani pana cand Istrati va intelege cu adevarat ce inseamna comunismul rusesc si se va distanta de acesta.
IN ROMANIA... Comemorarea revolutiei nu a facut mare valva. Fara indoiala, comunistii au luat parte la bucuria generala, desi situatia partidului la acel moment nu era foarte buna. Ziarele nu au acordat aproape deloc spatiu evenimentelor, cu o exceptie: ziarul social-democrat Socialismul.
Pozitia socialistilor romani fata de evenimentele din Rusia era insa critica. La 6 noiembrie, unul din liderii socialisti marcanti, Lothar Radaceanu, scria: „La sapte noiembrie 1927 se implinesc zece ani de la izbucnirea celei mai formidabile si zguduitoare revolutii pe care o cunoaste istoria omenirii (...). In lumea intreaga, ziua aceasta va fi sarbatorita de partidele bolsevice cu un fast pe care numai cu greu il vor putea intelege si aproba masele muncitoresti infometate si ingenuncheate. Si la Moscova, acolo unde bate inima bolsevismului mondial, sunt anuntate serbari grandioase, carora delegatii muncitoresti de pretutindeni – compuse, dupa reteta obisnuita din comunisti veritabili si socialisti dubiosi – vor incerca sa le dea caracterul unor mari manifestatii internationale proletare“.
Socialistii romani simpatizau mai degraba cu Trotki si Zinoviev, considerati simboluri ale miscarii bolsevice. „Si, daca Trotki si Zinoviev sunt astfel tratati, ne putem usor imagina robia cumplita a milioane de muncitori fara nume rasunator“, afirma socialistii romani la finele luarii de pozitii fata de evenimentele din URSS.
SI IN LUME. Tot cu ocazia celebrarii a 10 ani de la revolutia din 1917, Paul Levy, conducatorul aripii stangi a Partidului Social-Democrat German, observa directia in care regimul comunismul se indrepta cu repeziciune: „Desigur, citim in ziare ca o mie de oameni, proeminenti si necunoscuti, au plecat in Rusia pentru a se inchina in fata Rusiei noi... Dar cine poate tagadui ca propagandistii si gazetarii platiti fabrica azi, cu sudoarea fruntii lor, cuvantari jubiliare fara viata, acolo unde acum zece ani palpitau cu ardoare milioane de inimi. Si miile de oameni care au plecat in Rusia nu se mai inchina in fata fortei superbe care i-a captivat acum zece ani, ci in fata unui idol mut si infricosator“.

AMNISTIERE
Cu ocazia jubileului revolutiei au fost amnistiati detinutii condamnati la pana la sase luni de inchisoare. Acest lucru nu afecta de loc detinutii politici, condamnati la pedepse mult mai lungi. De altfel, acest lucru este remarcat, la 13 noiembrie 1927, si intr-un articol din ziarul Socialismul: „Am fi dorit ca aceasta amnistie sa se intinda asupra detinutilor politici – majoritatea tovarasi socialisti, fosti pe vremuri tovarasi de lupta ai actualilor guvernanti bolsevici, in daramarea regimului tarist – vinovati de a fi conspirat contra dictaturii prelungite a bolsevicilor si pentru instaurarea unui regim democratic, potrivit economiei si vietii publice, in Rusia revolutionara descotorosita de tirania tarista“. Clementa lui Stalin trebuia sa ii impresioneze pe invitatii straini care participau la manifestari. Desi unii oameni de stanga au realizat scopul acestei masuri, ea si-a atins obiectivele. Multi intelectuali din occident au crezut in existenta paradisului comunist in URSS.

IMPRESII
„Aceasta era URSS, cu unealta de munca intr-o mana si cu arma in cealalta. Uniunea trecea prin fata ochilor nostri, a delegatilor straini, proclamandu-si mandra libertatea generoasa, nadejdea in Justitia generala. Ne cerea sa o aparam impotriva lumii vechi neinduratoare, plina de ura si de egoism“
Panait Istrati despre festivitatile din noiembrie 1927