marți, 8 februarie 2005

Autobiografia lui Vasile Luca, la Comintern

LAVINIA BETEA

In 1939, Vasile Luca (Luka Laszlo) a fost chemat in URSS pentru a raporta Cominternului despre activitatea comunistilor din Romania. A fost insa prins de catre granicerii romani si incarcerat la Cernauti. Cedarea Basarabiei si Bucovinei de Nord catre URSS, in iunie 1940, ii va schimba insa destinul.

Originea sociala. „M-am nascut in Sincatolna, jud. Treiscaune, in anul 1898 (8 iunie). Tatal meu a fost fierar, iar mama se trage dintr-o familie de mic-meseriasi. Bunicul meu avea atelier de fierarie la statul (in satul – n.r.) Sincatolna, avea si pamant, dar mama n-a primit nimic de la parintii ei, asa ca parintii mei erau foarte saraci. Tatal meu a murit in varsta de 26 ani si mama a ramas cu mine si cu o sora mai mare cu 2 ani. La varsta de 7 ani am fost trimis de mama – care in timpul acesta se maritase dupa un taran mijlocas – in orfelinat la Sibiu.
OPRIMAT DIN COPILARIE. Am crescut la orfelinat pana la varsta de 13 ani, urmand 6 clase primare acolo. In orfelinat am fost crescut sub disciplina militara si educatia religioasa. Din cauza ca nu am putut suferi regimul de disciplina militara si am calcat mereu aceasta disciplina, am fost foarte rau vazut, batut si flamanzit.
Nu mai bine am dus la ucenicie. In varsta de 13 ani am fost dat la un mic mester lacatus la care am invatat lacatuseria. Aici, 14–16 ore de munca pe zi, batai si foamete am suferit 3 ani, pana cand in 1914, dupa izbucnirea razboiului mondial, am iesit lucrator calificat. In scoala nu am fost intre elevii cei mai buni la lectie, am invatat mediocru, in schimb, am citit foarte mult si am capatat cultura generala mult mai mare decat mi-ar fi putut da scoala. La inceputul anului 1915 am intrat la calea ferata la Depou Brasov ca lucrator. Desi aveam deabea 17 ani, din greseala am fost incorporat in armata si in octombrie am intrat la armata si in decembrie trimis pe front.
CONTACTUL CU MISCAREA. Nu cunosteam inca socialismul si scopul razboiului care in urma unei mare batalii in Volhinin 21 sept. 1916, unde a murit 15.000 oameni, mi-am pus prima data intrebarea „pentru ce“. Si aceasta a fost o cotitura in viata mea. Am inceput sa urasc razboiul si pe cei care ne-a trimis in razboi. La inceputul lui octombrie 1918, in ajunul revolutiei burghezo-dem. ungara am fugit dela front la Budapesta, unde am participat la demonstratia revolutionara contra razboiului pentru pace. Dupa demobilizare m-am dus acasa la satul meu, dar de acolo iar am intrat in armata pentru apararea Ardealului contra Romaniei. Se creiase o armata speciala din secui. In armata secuiasca am fost ales delegat a soldatilor fara a cunoaste inca socialismul, am luptat contra ofiterilor reactionari pentru nevoile imediate ale soldatilor. Dupa ordinul Guvernului Karoly, armata secuiasca nu s-a opus inaintarea romanilor in Transilvania si ne-am retras pana la Satul Mare. In timpul acesta la sfarsitul anului 1918, comunismul a devenit pericol pentru burghezie si mosieri maghiari. In armata am primit un ordin secret ca fiecare soldat sa fie „vigilent“ si sa urmareasca pe comunisti si chiar poate sa-l omoare fara nici o consecinta. Abea acum am auzit prima data de comunism si, fiind foarte neincrezator in ofiterii nostri, imediat m-am dat seama ca comunistii trebue sa fie oameni care lupta pentru popor si am cautat legatura cu ei ca sa cunosc scopul si lupta lor. Astfel am reusit ca sa fac cunostinta cu cativa muncitori din Satu Mare care a fost comunist membru de partid. Dela ei am auzit prima data ce este comunism si am primit cu asa entuziasm ca am devenit (cuvant indescifrabil – n.r.) indata un muncitor constient gata la orice sacrificiu pentru cauza comunismului. Ei mi-a explicat ca armata secuiasca este o armata „contrarevolutionara“ si daca in mod sincer vreau sa devin comunist trebuie sa parasesc armata. Acum stiu ca parasirea armatei unde am avut influenta foarte mare si puteam sa fac munca revolutionara sub directivele partidului a fost o greseala, dar atunci dupa propunerea lor am parasit imediat armata, unde am avut salar bun, mancare, dormit si imbracaminte si am devenit somer fara niciun ajutor dela nimeni, ca sa pot deveni comunist.
Peste cateva zile am gasit ceva de lucru chiar la un „comunist“, dar abea am castigat pentru hrana. M-am prezentat la sindicat si la partid, dar n-am fost primit nici in sindicat, nici in partid. M-a respins sub pretextul ca n-am avut carnetul de lucrator la mine. (Ramasese acasa la satul meu, unde intrase deja romanii). Nu m-a descurajat insa neprimirea mea in partid si nici in sindicat pt. ca acum stiam care este drumul meu de urmat.
SOLDAT ROSU. Am trait in mare mizerie pana cand in Martie, dupa ce proletariatul maghiar a preluat puterea de stat si Ungaria a devenit sovietica si a inceput sa se creeze armata rosie, am reintrat in regimentul meu, care s-a transformat in armata rosie, am devenit soldat rosu.
Am plecat la front, dar in luna mai 1919, in urma tradarii conduc. comandamentului care a predat intregul oras in mainile romanilor, am devenit prizonier. Am fost dus la Brasov, de unde peste cateva zile am fugit si m-am ascuns in satul meu. In urma caderii revolutiei ungare am reusit ca sa reintru la calea ferata devenit acum CFR la depoul Brasov.
In prima zi cum am intrat la CFR am intrat si la sindicat si la Partidul socialist din Bartasag, care era o sectie de stanga. (PC inca nu fusese creiat in Romania). Eu ma consideram comunist si incepand deci dela luna sept. 1919 pana azi am activat in miscarea muncitoreasca revolutionara ca membru activ.
FONDATOR AL PARTIDULUI. Am inceput sa citesc literatura marxista leninista. In 1920 am iesit dela CFR si pana in anul 1924 am lucrat la diferite fabrici. In 1922 am participat activ la trecerea Partidului soc. din Brasov la PC la creerea organizatiei de PC la Brasov. In sindicat eram membru comitetului sind. metalurgist prim delegat al fabricei metalurgice Schiel Brasov. In 1923 am devenit presedinte organizatiei PC la Brasov (PC a existat legal pana la sfarsitul anului 1924).
In 1924 luna iulie am devenit secretar regional al PC in regiunea Brasov, Sibiu, Tarnava, Valea Jiului, unde am creat prima data organizatie ilegala a PC pe baza de celule pe intreprindere. In decembrie 1924 am fost arestat si acuzat pt. tiparirea si raspandirea manifestului ilegal intitulat „Jos robia economica politica si nationala“.

IMPREJURARI NESPERATE
Onorurile ce i-au fost acordate de sovieticii intrati in posesia regiunilor romanesti au transformat detinutul din inchisoarea Cernauti intr-unul dintre reprezentantii puterii sovietice din oras. Curand a fost chemat insa la Moscova, unde i s-a cerut sa-si scrie autobiografia.
Datorita anchetarii lui Vasile Luca (1952-1954), in arhivele romanesti se afla si aceasta autobiografie, solicitata de organele de ancheta. Deoarece ea este reprezentativa pentru acest tip special de documente si contine episoade interesante pentru descrierea vietii si activitatii ilegalistilor, vom reproduce-o integral in cele ce urmeaza. Mentionam ca nu am corectat limbajul lui Vasile Luca – a carui limba materna este cea maghiara – decat in cazurile in care cuvintele sunt atat de gresit utilizate, incat modifica sensul frazei. Subtitlurile ne apartin. Ca si incercarea de precizare, prin ele, a subtemelor tipice autobiografiilor de ilegalisti.

POST-SCRIPTUM
In 5 august 1940, Vasile Luca si-a incheiat autobiografia solicitata de Comintern. La finele acesteia, pentru a-si dovedi meritele de revolutionar, a adaugat urmatorul post-scriptum: „Am 21 de ani activitate revolutionara, de 18 ani membru PCR. Am facut si greseli fiindca n-am avut pregatire Marxista-Leninista suficient. Educatia mea am primit in lupta, in munca practica strans legate cu suferinte grele. Constiinta mea de clasa m-a ajutat intotdeauna ca sa recunosc greselile si stiu sa repar si sa nu mai repet greselile.“ In 1952-1954 va modifica multe dintre declaratiile facute in 1940. De data aceasta, biografia era scrisa la ordinul Partidului Muncitoresc Roman (denumirea P.C.dR. incepand din 1948). „Greselile“ erau numite acum „crime“ si „tradari“ de gravitatea celor care atrag condamnarea la moarte.

CURAJ
„Procesul a durat 10 zile si in fata salii pline cu muncitori (...) eu si ceilalti acuzati cu curaj am atacat burghezia si mosierii romani, demascand caracterul de clasa al acestui proces.“
Vasile Luca despre procesul din 1928