marți, 1 februarie 2005

Distrugerea oricarei forme de opozitie in URSS

PAULA MIHAILOV
Lenin fusese pentru tovarasii sai un lider incontestabil. Dupa moartea sa, printr-un concurs de imprejurari favorabile, Stalin a fost propulsat in fruntea partidului. Dar cum nu numai Stalin isi dorea mostenirea politica leninista, 1924 este momentul declansarii luptei cu opozitia pentru acapararea puterii depline.

Discursul inflacarat tinut de Stalin la moartea lui Lenin (21 ianuarie 1924) a marcat inceputul ascensiunii sale. Stalin avea cel putin datoria morala de a urma indicatiile lui Lenin, cel care l-a propulsat in 1922 in functia de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
TROTKI, “MASCARICIUL GALAGIOS”. Stalin parea a avea in viata un unic scop: puterea. El o va obtine si domina in perioada asa-numitei “lupte pentru putere”, cum a ramas in istorie deceniul al treilea al secolului XX. Rivalii sai au fost membri influenti ai PCUS, ale caror aliante, tradari si compromisuri l-au ajutat pe Stalin sa ajunga in fruntea Partidului.
Lev Davidovici Trotki era omul pe care Stalin il percepea ca principalul sau adversar. Inteligent, bun orator, excelent organizator, Trotki era admirat de membrii Biroului Politic. Lui Stalin insa i-a fost antipatic de la inceput si l-a considerat “un mascarici galagios, dar fara vlaga”. Trotki, la randul lui, isi aminteste de “sclipirea de animozitate” cu care l-a intampinat Stalin la prima lor intalnire din 1913.
“Marul discordiei” dintre cei doi lideri a fost nepotrivirea viziunii lor asupra infaptuirii programului politic al lui Lenin. Primul visa la realizarea “revolutiei permanente”, pe cand ultimul isi dorea contrariul – crearea “socialismului intr-o singura tara”. Greseala majora pe care o va comite Trotki dupa disparitia lui Lenin a fost lupta declansata impotriva camarazilor sai de partid. Speriati de discursurile incendiare trotkiste care atentau la unitatea partidului, membrii conducerii PCUS, in special Kamenev si Zinoviev, se aliaza cu Stalin. Izolat, criticat, contestat, obligat sa accepte hotararile luate de oamenii lui Stalin, plasati in functii de decizie, Trotki va cunoaste o perioada de declin, sfarsita in exil. Rafuiala lui Stalin cu Trotki se va opri abia in 1943, cand vechiul mensevic, desi nu mai reprezenta nici un pericol pentru suprematia stalinista, este lichidat din ordinul vesnicului sau dusman.
PRIMA “TROIKA”. Un alt rival al lui Stalin la conducerea PCUS a fost Grigori Evseevici Apfelbaum (1883-1936), cunoscut sub numele de Zinoviev sau M. Radomilski. Inainte de a fi numit la carma Cominternului (1919), Zinoviev a petrecut noua ani in exil, condamnat pentru activitate revolutionara.
Dupa lovitura de stat din 1917 este nelipsit in cercurile puterii bolsevice, unde va incerca sa se mentina prin toate mijloacele. A fost unul dintre sustinatorii lui Stalin pentru preluarea functiei de secretar general al PCUS, formand alaturi de acesta si de Kamenev “troika” din varful partidului. Dupa ce reuseste cu ajutorul acesteia sa-l inlature pe Trotki, Stalin ii va elimina din “joc” pe fostii sai aliati. Astfel ca Zinoviev a fost exclus din partid in 1927.
Doar peste un an, iese din nou in lumina scenei politice dominate de Stalin si recurge la “autocritica”, drept pentru care este reprimit in formatiunea bolsevicilor intr-o functie fara importanta. Cu toate acestea, in ianuarie 1935, alaturi de alte 15 persoane, este condamnat la zece ani de inchisoare in procesul “noii opozitii”, proces regizat de Stalin. Un an mai tarziu, “Tatucul” va inscena “procesul public al centrului trotkisto-zinovievist”, in care, sub false acuzatii, isi condamna vechii aliati la moarte. Zinoviev s-a numarat printre acestia si a fost executat in august 1936.
Al doilea aliat, alta victima. Din “troika” de la varful PCUS mai facea parte si Lev Davidovici Rosenfeld, renumitul Kamenev (1883-1936). El a avut acelasi traseu politic ca si majoritatea revolutionarilor de profesie, facand si el cunostinta cu rigorile inchisorilor tariste si ale exilului. Dupa lovitura de stat din 1917 detine pentru o scurta perioada sefia noului stat bolsevic, ca presedinte al Comitetului Executiv Central pe intreaga Rusie.
Opunandu-se publicarii “Testamentului” lui Lenin, el i-a facilitat lui Stalin drumul catre putere. Totodata, il ajuta sa preia sefia PCUS, luptand impotriva propriului lui cumnat – Trotki. Dar peste putin timp, Kamenev observa schimbarea liniei staliniste in politica interna si externa. Nemultumit de aceasta schimbare si de aparitia cultului personalitatii lui Stalin, Kamenev formeaza alaturi de Zinoviev “noua opozitie”, curajul costandu-l functiile din partid.
In 1925, bucurandu-se inca de notorietate politica, revine in alianta cu Zinoviev si fostul sau rival Trotki, formand “troika celor puri”. Dar nici aceasta alianta nu se dovedeste un instrument destul de puternic pentru inlaturarea lui Stalin. Dornic de razbunare si cu o influenta din ce in ce mai mare in partid, Stalin il anihileaza si pe Kamenev, implicandu-l in procesul “asasinilor lui Kirov” (1935). Un an mai tarziu, Kamenev, ca si prietenul sau Zinoviev, a fost acuzat si executat (august 1936).
ULTIMA REDUTA – ALIATII DE DREAPTA. Daca in 1925 Trotki era suprimat ca om politic de catre Stalin cu ajutorul lui Kamenev si Zinoviev, lovitura finala impotriva ultimilor doi a venit din partea opozitiei de dreapta. Din grupul comunistilor de dreapta faceau parte presedintele Comitetului Central, Alexei Ivanovici Rikov (redactorul-sef al ziarului oficial de partid Pravda), Nikolai Ivanovici Buharin si liderul sindicatelor Mihail Tomski. Fiecare dintre ei avea o puternica pozitie in partid. Buharin, de exemplu, fusese declarat de Lenin, in celebrul sau “Testament politic”, “favoritul partidului”, fiind recunoscut ca teoreticianul cel mai important al bolsevicilor.
Conform celor trei exponenti ai “comunismului de dreapta”, pentru ca taranii sa fie mai productivi, trebuiau incurajati sa se dezvolte si sa prospere. Buharin chiar a lansat poporului indemnul capitalist, pentru care Stalin nu il va ierta: “Imbogatiti-va!”. Constient de puterea lui Stalin, Buharin ii marturisea lui Kirov: “O sa ne stranga de gat. Este un intrigant fara principii care isi subordoneaza totul apetitului pentru putere. In orice moment isi schimba teoriile pentru a scapa de cineva”.
Anihilarea dreptei. Oamenii de care s-a servit Stalin pentru a inabusi vocile comunistilor declarati de dreapta au fost Kaganovici (un tanar membru al Biroului Politic) si Viaceslav Molotov. Kaganovici a fost insarcinat cu inscenarea epurarii sindicatelor de dreapta, lovind astfel in Tomski. Molotov a procedat la fel cu cadrele de partid din organizatia moscovita impotriva lui Buharin si Rakov.
Incheindu-si socotelile cu adversarii de la stanga si de la dreapta esichierului politic, Stalin se instaleaza la Kremlin, definitiv. Incepea domnia “tarul rosu” Stalin.

PASIUNI
Boris Bajanov, secretarul lui Stalin in anii ’20, creioneaza un portret al acestuia in afara vietii politice: “Stalin manifesta o indiferenta aproape totala fata de arta, de literatura si muzica. Destul de rar, asculta muzica de opera. Cel mai adesea – arii din Aida. Din preocuparile lui Stalin lipseau femeile. Chiar si sotia lui ii parea o povara, de care se ocupa foarte putin. Ce pasiuni il dominau pe Stalin? Una singura, o patima atotcuprinzatoare insa, absoluta, de care era realmente coplesit: setea de putere”.

MEDIOCRU
Desi Stalin a ramas in istoria URSS ca cel mai inversunat adversar politic al lui Trotki, se pare ca relatiile lor nu au fost dintotdeauna reci. Jucand rolul bunului coleg de partid, Stalin il invita pe Trotki si familia lui la resedinta de vara din afara Moscovei. Acolo se destindeau luand masa impreuna, depanand amintiri din perioada de lupta revolutionara, cantand si dansand. Cu toate acestea, Stalin nu reprezenta pentru Trotki decat “mediocritatea eminenta a partidului”, pentru care nu merita sa-si bata capul. Rivalitatea cu Stalin il va costa pe Trotki viata.

PRECAUTIE
Tovarase Stalin, am terminat lichidarea!
Stalin: Care lichidare?
Lichidarea analfabetilor!
Stalin: Bine! Acum incepeti lichidarea alfabetizatilor!
Semnati, va rog, ordinul!
Stalin: Nu, nu. Daca voi semna ordinul, toti vor sti ca stiu carte.