marți, 8 februarie 2005

Editorial: Biografie de ilegalist - Vasile Luca

LAVINIA BETEA
Prezentam in premiera documentele aflate in Arhivele CNSAS. Ele il au ca protagonist pe Vasile Luca, fost ministru de finante comunist.

Printre metodele consacrate ale istoriei recente (ca si ale psihosociologiei, de altfel) se afla metoda biografica. Utilizata, ca orice instrument stiintific de investigatie, cu respectarea unor canoane, biografia unor lideri sau opozanti politici serveste la clarificarea interactiunilor individ, mediu, societate si particularizarea unor categorii sociale. Din pacate, in istoriografia romaneasca, metoda a fost deseori suplinita de o prolifica productie eseistica practicata de autori mai mult sau mai putin avizati in regulile cercetarii.
Cauzele prezentei situatii se raporteaza, desigur, si la dificultatile investigatiei biografice, care presupune surse multiple si costisitoare de documentare (documente de arhiva, documente publice oficiale, surse orale). In cazul biografiei comunistilor ilegalisti, lucrurile se complica din motive, uneori, de nesolutionat. O incursiune in practicile PCUS este binevenita in explicarea dificultatilor cunoasterii biografiei ilegalistilor romani. Inca inainte de infiintarea partidului comunist in Romania, conducerea bolsevicilor ajunsi in Rusia la putere interzice consemnarea in procesele-verbale a hotararilor Biroului Politic legate de cele mai grave probleme. Printre secretele despre care e interzis a se scrie se afla amanuntele compromitatoare din biografia fostilor revolutionari. In 1923, Lenin reconfirma dispozitia anterioara. Stalin va accentua secretomania de partid, astfel ca documentele devin productii obscure ale deciziei politice si relatiilor din nucleul decizional. In timp, secretul total este ridicat la rang de traditie a misteriosului „ordin al Purtatorilor de Sabii“, dupa cum isi denumea Stalin partidul. In 1924, se hotaraste ca toata activitatea membrilor din Secretariatul Comitetului Central al Partidului trebuie considerata secret de partid.
Anul 1937 este unul de bun augur pentru cercetatorul istoriei comunismului. Verificarile documentelor de partid (proverka), initiate in URSS in vederea „epurarii“ comunistilor necorespunzatori, includ, obligatoriu, autobiografiile celor „verificati“. Traiectele descrise de autorii lor sunt apoi verificate prin intermediul documentelor oficiale si declaratiilor altor comunisti.
Nimic compromitator nu se dezvaluie despre un conducator al partidului decat cu ocazia „epurarii“ – a fost insa una dintre regulile care a functionat in toate tarile cu parcurs comunist. Astfel ca, din dosarele aflate in arhivele Cominternului, autobiografiile ilegalistilor romani au ajuns in arhivele noastre doar in cazul solicitarii lor de catre Comisia de control a partidului comunist roman, ajuns la putere atunci, cand respectivul conducator devenea un proscris. Din dosarele de ancheta ale acuzatilor in procesele staliniste postbelice putem reface nu doar traiectoria lor de viata, ci si anumite segmente din istoria partidului. In acest sens, „dosarul Patrascanu“ (204 volume, cu circa 70.000-80.000 pagini) este un tezaur pentru cunoasterea istoriei partidului. „Dosarul Vasile Luca“ (alta documentatie impresionanta de arhiva, cu 169 volume) ofera numeroase informatii despre ilegalistii ardeleni, comunistii romani care au fost in timpul razboiului in URSS ori despre relatiile de culise dintre membrii Biroului Politic de la Bucuresti in etapa de instalare a comunismului. Suntem, astfel, in posesia mai multor date despre liderii „epurati“ decat despre aceia care s-au mentinut pana la moarte in zona puterii. Putem reface mai usor biografia lui Patrascanu decat a lui Gheorghiu-Dej, a lui Vasile Luca decat a lui Leonte Rautu, a Anei Pauker decat a lui Bodnaras.
Pentru a oferi cititorilor nostri o imagine asupra biografiilor reale ale ilegalistilor si totodata a dificultatilor de investigare a istoriei comunismului, ne propunem prezentarea in aceasta saptamana, in premiera, a unor documente despre Vasile Luca (1898-1963), aflate in Arhivele CNSAS. Luca a fost reprezentant al comunistilor romani inca de la infiintarea partidului pana in 1952, an in care, din pozitia de secretar al Biroului Politic si vicepresedinte al Guvernului Romaniei, a fost arestat.
Acuzatiile care i s-au adus in procesul din 1954 se aseamana cu cele din „procesul Ceausestilor“. La conceptia actului de acuzare a sotilor Ceausescu a contribuit, de altfel, si unul dintre „stilistii“ rechizitoriului lui Luca. Lui Vasile Luca i-a fost insa comutata, in 1954, pedeapsa de condamnare la moarte in inchisoare pe viata. In inchisoare a si murit, blestemandu-si pana in ultimele ceasuri fostii tovarasi si regimul la a carui instaurare in Romania contribuise din plin.

LUCA, IN ANII DE GLORIE…
In 1951, Editura PMR a publicat o brosura propagandistica in care viata lui Vasile Luca este prezentata la modul exemplar. Cu referire la meritele sale in calitate de ministru de Finante, numit in 1947, se spune: „Indeplinind politica financiara trasata de partid, tovarasul Vasile Luca a pornit imediat sa faca ordine la Ministerul de Finante. Intr-un timp extrem de scurt, a fost lichidat sistemul recurgerii la credite, iar bugetul a fost echilibrat. Pentru prima data la noi in tara, bugetul pe anul 1948 a fost nu numai echilibrat, dar a dat si un mare excedent. Aceasta, desi au fost folosite sume imense pentru finantarea economiei nationale si desi impozitele care priveau pe oamenii muncii au fost reduse.
In 1952, Vasile Luca, Ana Pauker si Teohari Georgescu au fost inlaturati din conducerea partidului si anchetati ca „deviatori de dreapta“. Dupa ce pedeapsa de condamnare la moarte i-a fost comutata in detentie pe viata, Luca adreseaza partidului multe memorii autocritice si de clementa. Intr-unul dintre ele, datat 5 noiembrie 1954, reitereaza astfel unele momente din viata sa.
Odata, un coleg la orfelinat a intrebat „de unde am cicatricele pe obraz si cand am raspuns ca am fost muscat de un porc cand eram mai mic de 2 ani, mi-a dat o porecla „vita muscata“„. Datorita lecturilor, scrie el, „s-a dezvoltat in mine un romantism sentimental, dor de aventuri, de a deveni „om mare“, eram un visator rupt de viata care trebuia sa ajunga „cineva“ si sa ma razbun pentru toata suferinta“.
· La intrarea in partid „eram un element declasat, betiv, cartofor si aveam si o boala care era socotita nevindecabila“ (sifilis, n.n.).
· Arestat de Siguranta, „am inceput sa vorbesc, intai sa recunosc ceea ce a stiut siguranta sau ceea ce au recunoscut altii, apoi am tradat si eu o serie de elemente chiar din conducerea CC PCR dupa ce in prealabil am fost batut“.

LAUDE
„Intreaga ta activitate politica este un minunat exemplu de abnegatie, de darzenie, de claritate a gandirii si devotament nemarginit pentru mareata cauza a proletariatului, pentru interesele poporului muncitor al Patriei noastre“
Din telegrama CC al PMR adresata lui Vasile Luca cu ocazia implinirii a 50 de ani (iunie 1948)