marți, 15 februarie 2005

Editorial: Stahanovistii

LAVINIA BETEA
In timpul primului cincinal, in Uniunea Sovietica erau 23 de milioane de muncitori. Un numar mic, raportat la populatia tarii si la cota procentuala pe care o reprezenta aceasta categorie in tarile industrializate ale lumii. Comparativ cu situatia Rusiei tariste insa, capacitatile si productia industriala erau, in 1933, triple.
Proveniti in cea mai mare parte din mediul rural, tarani fara calificari si deprinderi de munca in echipa si flux industrial, muncitorii sovietici erau slab adaptati la cerintele marilor fabrici si santiere. Specialistii erau, de asemenea, putin numerosi, reprezentand, la inceput, prin originea lor sociala, in totalitate, „burghezia putreda“ si „potrivnica lumii noi“. Pe masura ce se vor pregati alte „cadre“, ei urmau a fi inlocuiti. Astfel ca procesele politice impotriva „sabotorilor“ vor avea ca protagonisti si victime ingineri si economisti cu „origine burgheza“.
In incercarea de a-i face pe acesti oameni sa functioneze la parametrii utopici programati, s-au utilizat, la scara globala si in extrem, mijloacele de formare si intarire ale deprinderilor in procesul de dresura – pedeapsa si recompensa. Amenzi, condamnari, carte de munca obligatorie, pasaport intern, procese politice sunt realitatile care-i infricoseaza pe oameni.
Nu intamplator insa, in 1935, cand se desfasura „procesul sabotorilor“, Stalin a ordonat sa fie gasit minerul care extrage cea mai mare cantitate de carbune intr-un schimb. Conform scenariul propagandistic croit apoi, ingrijorati ca mina tentralnaia Irmino din bazinul Donetului nu-si va realiza planul de productie, reprezentantii conducerii minei i-au vizitat pe cativa mineri acasa, pentru a se sfatui cu ei. Minerul Alexei Stahanov le propune o alta organizare a muncii si primeste permisiunea de a-si pune in practica ideile. A doua zi obtine un record fantastic de productie: in sase ore sparge cu ciocanul pneumatic 102 tone de carbuni (in mod obisnuit se faceau 7-8 tone). Impulsionati de exemplul si de metodele lui Stahanov, alti mineri ii vor depasi, in cateva zile, recordul. Fenomenul, popularizat pe larg de presa sovietica, genereaza o miscare de masa. In toamna aceluiasi an, in prezenta lui Stalin, la Moscova a avut loc prima Conferinta Nationala a Stahanovistilor. Alexei Stahanov a fost medaliat, a primit carnetul de partid, o locuinta noua si ultima creatie a tehnicii sovietice – un patefon. Eroului i s-a cerut sa-si popularizeze realizarile si viata. Au fost tiparite o serie de brosuri cu diferite titluri „Metoda mea“, „Poveste despre mine insumi“, „Povestea vietii mele“ etc. Toate semnate Alexei Stahanov. In realitate, putin probabil sa fi fost macar citite de acesta.
Incepand cu minerul Stahanov, va fi impusa lansarea chemarilor la intrecerea socialista de catre fruntasii din toate segmentele sociale, denumiti stahanovisti, dupa pretinsul initiator al miscarii. Au fost create „brigazi de soc“ si „sarbatori ale muncii“ pentru fiecare meserie. O zi a metalurgistului, alta a minerului sau a invatatorului, fiecare cu eroii sai.
Acestea au fost recompensele prin care s-a incercat impulsionarea productivitatii muncii si creativitatii intr-un sistem economic care urmarea reducerea la minimum a cointeresarii materiale si chiar desfiintarea banilor.
Din punct de vedere psihologic, fenomenul indeplinea si functii de reprezentare ale utopiei comuniste. Categoria stahanovistilor era compusa din oameni obisnuiti – muncitori, colhoznici, vanzatori – pe care presa ii transforma in eroi. Lor le erau prezentate fotografiile si parerile in ziare. Tineau discursuri la manifestari publice in numele categoriei lor profesionale. Ei ilustrau schimbarile produse de regimul care oferise oamenilor simpli sansa de a deveni eroi. „Am devenit eroina impreuna cu intreg poporul“ – se exprima intr-un discurs celebra tractorista Pasa Angelina, prin care-a fost lansata lozinca „10.000 de femei pe tractor“.
Cu cei mai cunoscuti se fotografia insusi Stalin. Cu asemenea si alte prilejuri, stahanovistii il elogiau pe conducator. „O noua lume s-a deschis in fata mea – o lume a fericirii si dreptatii. Cel care m-a adus in aceasta lume este marele Stalin“ – declara aceeasi Pasa Angelina dupa intalnirea de la Kremlin.
Practica stahanovismului a fost printre primele imitate in tarile intrate in orbita sovietica dupa cel de-al doilea razboi mondial. Nu intamplator, un semn al dezintegrarii sistemului a fost si critica sa. In „Omul de marmora“, cineastul polonez Andrei Wajda a demonetizat mitul eroului stahanovist. In acei ani, Anna Walentynowicz, una dintre fostele stahanoviste poloneze, a devenit un respectat lider al Sindicatului „Solidaritatea“.

PRECAUTIE
„In toate celelalte tari, taranii au avut ragaz o suta sau doua sute de ani ca sa capete obisnuinta preciziei industriale si a manipularii masinilor. Aici au avut doar zece ani. Daca nu i-am da afara si nu i-am impusca pentru orice fleac, toata tara ar ajunge la stagnare si taranii s-ar intinde sa doarma in curtile fabricilor“
Fragment din motivatia data de un anchetator terorii din etapa proceselor staliniste, prezentata de A. Koestler in „Zero si infinitul“, 1940

MODEL SOVIETIC
„Delegatia de stahanovisti sovietici venita in tara noastra cu prilejul Lunii Prieteniei Romano-Sovietice a vizitat miercuri orasul Stalin.
La uzinele „Steagul Rosu“ muncitorii, tehnicienii si functionarii au intampinat cu entuziasm pe stahanovistii Pavel Bakov, vestitul strungar M.I. Nikisin, maistru sondor, laureat al premiului Stalin si A.D. Abundov, presedintele Comitetului Central al sindicatului muncitorilor din industria petrolifera din Uniunea Sovietica.
Strungarul stahanovist P. Bakov s-a interesat de metodele folosite de strungarii fruntasi din sectorul rulmenti si masini-unelte de la „Steagul Rosu“, dandu-le pretioase indicatii cu privire la o mai justa aplicare a metodei sovietice de taiere rapida a metalelor.
In fata unui mare numar de muncitori si tehnicieni, el a facut apoi o demonstratie practica la strungul tov. Vlad Emeric. Desi masina nu era in bune conditiuni de functionare, fiind defect unul din cele doua pinioane de cuplat, stahanovistul a obtinut un stralucit rezultat (...).
Stahanovistii sovietici V.V. Koroliov, zidar, laureat al Premiului Stalin si V.V. Blajenov, initiatorul miscarii cincisutiste, laureat al Premiului Stalin au vizitat santierul nr. 1 „Sovromconstructie“. V.V. Koroliov a facut o demonstratie de zidarie.
Stahanovistii sovietici Lidia Kononenko si I.A. Filimonov au vizitat fabrica „Partizanul Rosu“, trecand din sectie in sectie. Stahanovistii sovietici s-au interesat indeaproape de conditiile de munca si metodele pe care le folosesc muncitorii textilisti din aceasta fabrica. Cei doi stahanovisti au vizitat apoi coltul alegatorului unde au intalnit pe tovarasa Cirica Maria, candidata pentru Sfatul Popular. Apoi au vizitat caminul de zi, cresa, clubul etc.
Articolul „Stahanovistii sovietici au vizitat orasul Stalin“ (Brasov – n.r.), publicat in Scanteia din 28 octombrie 1950

„In perioada de constructie a socialismului, cadrele decid totul“
Stalin