marți, 8 martie 2005

1929-1933: Marea Criza distruge economia mondiala

CORNEL MICU
La finele primului razboi mondial parea ca economia mondiala si-a revenit si a intrat intr-o perioada de crestere. SUA devin creditoarele statelor europene. Avantul s-a sfarsit printr-o noua criza economica, in 1929. Mizeria provocata de aceasta a condus la ascensiunea extremelor in Europa: fascismul si comunismul.

In 1918 a luat sfarsit primul razboi mondial. Intreaga lume se bucura de eveniment, sperandu-se revenirea la „vremurile bune“ de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Parea ca, o data razboiul sfarsit, nimic nu va mai putea rupe pacea care tocmai se instaura. Oameni din toate tarile priveau acum cu incredere in viitor, incercand sa uite masacrele din trecut.
URMARILE RAZBOIULUI. Razboiul nu a fost uitat de oameni. Amintirile luptelor erau inca vii si au marcat intreaga generatie a acelei perioade. Insa razboiul nu a lasat urme numai in memorie, ci si in alte domenii. Economia tuturor combatantilor a fost afectata intr-o masura mai mare sau mai mica. Mai mult, in conditiile in care de la sfarsitul secolului al XIX-lea economiile diverselor zone geografice erau conectate prin intermediul schimburilor comerciale, disfunctionalitatile in economiile statelor care participasera la razboi au provocat probleme chiar si in zonele neatinse de lupte.
O prima serie de crize economice a izbucnit la finele conflagratiei. A fost o perioada in care statele s-au straduit sa isi reorganizeze economiile, pentru a trece de la o productie destinata in general razboiului la una de pace. In zonele afectate direct de lupte, procesul de reconstructie a infrastructurii a amplificat costurile redresarii.
ASCENSIUNEA AMERICII. Inceputul anilor ’20 marcheaza si ascensiunea SUA ca putere economica la nivel mondial. Ele au fost mai putin afectate de razboiul purtat in special in Europa. Mai mult, au devenit creditoarele marilor puteri din Europa, in special Marea Britanie si Franta. In cativa ani, SUA dominau din punct de vedere economic lumea.
Si ele au fost afectate la finele razboiului, dar intr-o masura mai mica decat restul statelor. Dupa o scurta, dar grava criza economica, in 1920-1921, economia SUA se va relansa rapid. Incepand din 1922, cresterea economica era continua, fiind amplificata de mai multi factori: existenta capitalurilor masive, procesul de concentrare a intreprinderilor in trusturi, cresterea eficientei muncii in urma procesului de standardizare a productiei si dezvoltarii tehnologiei.
Europa cunoaste si ea o perioada de redresare, desi avantul SUA este net superior. Parea totusi ca, in mare, economia merge intr-o directie ascendenta. Chiar si Germania s-a bucurat de reesalonarea sumelor pe care trebuia sa le plateasca in contul datoriei de razboi. Mai mult, din 1924 intra intr-o perioada de crestere economica, sustinuta de imprumuturile americane.
DECLINUL SI CADEREA. Boom-ul economic nu a durat foarte mult. Cresterea productiei era pur si simplu mai mare decat cresterea cererii. Mai mult, specula devenise un mod rapid de imbogatire. Se cumparau actiuni pe credit, care erau revandute la o valoare mai mare unor cumparatori doritori doar sa le revanda mai departe pentru profit.
Mai mult, agricultorii au de suferit chiar si in perioada cresterii economice. Pretul produselor agricole era mic, in vreme ce acela al masinilor agricole crestea. Ei reprezinta o masa de cumparatori (1/3 din populatia activa) aproape exclusa de pe piata.
Fragilitatea uei astfel de economii este evidenta. Totul a devenit un fel de joc piramidal, iar unii detinatori de actiuni au inteles asta si au inceput sa vanda. Vanzarea unor stocuri mari de actiuni atrage dupa sine scaderea preturilor si panica, fapt care are ca rezultat amplificarea vanzarilor. Este un cerc vicios care va atinge momentul culminant la 24 octombrie 1924, o data cu caderea Bursei de pe Wall Street, New York. Multe intreprinderi au dat faliment si multi oameni au pierdut sume mari de bani (peste 6% din americani detineau actiuni). Aceasta a dus la scaderea puterii de cumparare si la criza de supraproductie.
CRIZA SE EXTINDE. In conditiile in care economiile diverselor state erau interconectate, iar SUA erau principalul creditor, criza s-a extins rapid in restul lumii. In curand, ea va afecta si statele europene, dependente de capitalul american, care incepe sa fie retras. Au fost afectate in special Germania si Austria, care contractasera imprumuturi pe termen lung pentru reconstructie. Vor urma apoi Marea Britanie si Franta. Tarile slab dezvoltate, printre care si Romania, vor fi grav afectate de scaderea pretului materiilor de consum, care erau adesea singura lor sursa de venit. Singura care a parut mai putin afectata a fost URSS, neincadrata in sistemul de schimburi internationale.
EFECTELE CRIZEI. Un prim-efect al crizei este scaderea cererii si a preturilor. In toata lumea are loc un fenomen de supraproductie. Uneori, consecintele sunt dramatice, ca in Brazilia, unde cafeaua era folosita in loc de combustibil pentru locomotive, in incercarea de a fi vanduta o cantitate mai mica pentru a se evita deprecierea pretului. Comertul international se prabuseste. Statele incearca sa isi protejeze productia proprie, impunand taxe mari la produsele de export. Acest lucru nu face decat sa amplifice criza.
Cele mai spectaculoase efecte sunt totusi cele in plan social: somajul. Milioane de oameni raman fara loc de munca. In mediul rural, criza ii loveste pe producatorii agricoli, care isi pierd terenurile cu care au fost girate imprumuturile de la banci. Ei migreaza apoi spre orase, adaugandu-se numarului de someri de acolo. Numarul somerilor variaza de la 22-23% in Belgia la 44% in Germania. Mai mult, in majoritatea statelor, protectia sociala nu exista sau este insuficienta.
ASCENSIUNEA EXTREMELOR. Ca urmare a problemelor sociale provocate de criza, in Europa incep sa castige simpatizanti partidele de tip extremist. URSS era privita chiar de economistii occidentali ca un model, din moment ce fusese afectata de criza intr-o masura foarte mica. Partidele comuniste de pe intreg cuprinsul Europei au incercat sa profite de criza pentru a castiga aderenti. Din punctul lor de vedere, criza era provocata de contradictiile caracteristice capitalismului si insemna inceputul declinului acestuia.
Pe de alta parte, regimurile de tip fascist au avut propria viziune despre rezolvarea crizei. In Italia si in Germania, incepand din 1933, statul a lansat o politica de incurajare a unor lucrari de mare amploare si a asigurat avantul economic printr-o politica de reinarmare activa.
SFARSITUL CRIZEI. Criza a luat sfarsit in anul 1933. SUA au fost primele care au adoptat o politica de tip keynesian (dupa numele economistului J.M. Keynes). Si aici interventia statului a jucat un rol hotarator, printr-o politica de finantare a unor lucrari ample (care ofereau locuri de munca) si de protectie sociala. Deficitele bugetare rezultate au fost acceptate ca un rau trecator. Efectele au fost moderate. In 1937, SUA produceau de-abia 92% din productia din 1929.

SPECULANTI
Unul dintre elementele care au provocat criza a fost specula. Spre exemplu, in SUA s-a facut publicitate cumpararii de terenuri in zona Californiei, pentru constructia de case de vacanta. Cumparatorii initiali cumparau de la stat dreptul de a le achizitiona, platind 10% din valoarea lor. Revindeau apoi pentru profit aceste drepturi. Cumparatorii le achizitionau pentru a le revinde mai scump, la randul lor. Nimeni nu investea efectiv, iar cresterea preturilor la aceste bunuri nu mai avea deloc legatura cu valoarea lor reala. Dupa criza, legislatia americana a incercat sa limiteze aceste practici.

SUFERINTA
Asa cum remarca deputatul francez Paul Regnaud, criza economica din 1929-1933 a afectat intreaga lume: „La 24 octombrie 1929, in „Vinerea neagra“, brokerii de la Bursa New York au iesit cu hainele rupte si gulerele smulse. Cursul actiunilor se prabusise. Acesta a fost semnalul care anunta natiunilor inceputul crizei mondiale, unul dintre cele mai mari evenimente ale istoriei prin consecintele produse. (...) Criza a atins intreaga lume. Muncitorul si metalurgistul american din Pittsburg, plantatorul brazilian de cafea, artizanul din Paris si bancherul din Londra, toti au fost loviti de criza“.