miercuri, 16 martie 2005

In spatele gratiilor

CORNEL MICU
In timpul proceselor grevei de la Grivita, muncitorii acuzati de comunism s-au manifestat diferit. In procesul din 1933, conducerea PCdR a dispus ca „sindicalistii rosii“ sa nu recunoasca legatura cu Cominternul. In 1934, tactica s-a schimbat, iar procesul a fost transformat in tribuna de propaganda comunista.

Dupa represiunea grevistilor din 16 februarie 1933 si arestarea „sindicalistilor rosii“ pe linia de partid, comunistilor li s-au transmis coordonatele de urmat. Conducatorii partidului au dispus initial ca muncitorii acuzati de comunism sa nu recunoasca legaturile cu agitatorii comunisti.
TACTICA STRUTULUI. In timpul anchetei pentru procesul din iulie-august 1933, liderii „sindicatului rosu“ au primit dispozitii de la conducerea partidului comunist din ilegalitate sa nu recunoasca legaturile cu Moscova. Conform documentelor de arhiva, atat Gheorghe Gheorghiu-Dej, cat si Chivu Stoica au justificat actiunea lor grevista din ratiuni economice. Ei au facut o istorie a conflictului de la Grivita incepand cu 1930, acuzand administratia Atelierelor CFR ca exploata muncitorii. De asemenea, au prezentat „sindicatul rosu“ ca o alternativa la sindicatul social-democrat de la CFR Grivita, si nu ca imagine a „opozitiei rosii“ organizata de Comintern.
DERUTA. Unii comunisti arestati in cazul Grivita care erau mai putini informati despre tactica partidului au fost derutati de atitudinea lui Gheorghiu-Dej sau Chivu Stoica. Prezentam mai jos opiniile unuia dintre acestia despre „procesul ceferistilor“, exprimate intr-o scrisoare trimisa spre Comintern:
„Lucrarile preliminare privind procesul au inceput foarte tarziu la Jilava. Inainte de toate, in noaptea de 14 spre 15 (februarie – n.n.), cei aflati in arest preventiv au fost complet izolati de muncitorii care au fost arestati in ziua de 16 februarie. Apoi, noi nu stiam cauza arestarii noastre, daca va fi vreun proces, ce acuzatii ne vor aduce. Eram in necunostinta de cauza. Fireste, noi ne-am limitat strict la discutii generale privind evenimentele legate de ceferisti, am incercat sa elaboram o opinie unitara, care sa ne poata ajuta pentru aparare la un eventual proces. Dar si aici am intampinat o serie de greutati. Astfel, noi, membrii de partid, ne aflam in aceeasi camera cu muncitorii nemembri de partid, fapt care ne-a ingreunat tinerea adunarii. In al doilea rand, nu am primit documentele de partid de la voi si, din aceasta cauza, nu stiam aprecierile partidului (...).
ACORD. Dupa doua saptamani de dezbateri aprinse (numai intre 50 de arestati preventiv, printre care s-au numarat Doncea, Boroni, Petre Gheorghe, Bucurescu, Ionescu, Buftoi s.a.), am cazut de acord asupra unui punct de vedere, si anume ca, in contextul unei linii generale corecte, s-au facut si greseli serioase, am stabilit rolul conducator al partidului, rolul social-democratilor, al fractiunii lui Bogatoi, am stabilit diferitele abateri de stanga si de dreapta. Prin aceasta, am evidentiat principala greseala in conducerea grevei – greva s-a prelungit (...).
Dupa aceea noi am fost tinuti in regim de izolare, astfel incat, in luna martie, ne-am alaturat celorlalti muncitori. Pana la transferul nostru, situatia lor a fost groaznica; erau impartiti pe grupe, se certau, erau slugarnici fata de ofiteri. Administratia ii urmarea pe cei care doreau sa consolideze colectivul. Pe noi, lucratorii de partid experimentati ne-au intampinat bine. Doncea si altii au dobandit dintr-o data un mare respect.
Cateva zile mai tarziu am format un colectiv unit, puternic, ceea ce nu a fost usor, deoarece cativa muncitori, temandu-se de complicatii, nu au dorit sa discute cu comunistii, au rugat sa fie mutati in alte celule, separat de comunisti. Noi am luptat impotriva acestei stari de spirit, nu am ingaduit sa se destrame colectivul. Totusi, administratia a inceput sa ne izoleze. Astfel, in luna aprilie au fost izolati primii tovarasi (...).
ACTIVITATE DE PARTID DUPA GRATII. Dupa patru luni de arest, am reusit sa primim materiale de partid: rezolutia Plenarei din mai si o scrisoare cu rugamintea de a incepe pregatirea procesului. Imediat am format o comisie din 13 persoane pentru pregatirea procesului si am inceput sa lucram la aceasta problema.
Noi, plecand de la scrisoarea Comitetului Central, am considerat procesul care va avea loc ca pe un mijloc de agitatie pentru o noua lupta a ceferistilor.
Procesul nu trebuie sa fie comunist, apararea trebuie sa urmareasca o astfel de linie in care sa se arate situatia economica grea a ceferistilor (...).
Principala greseala a constat in faptul ca, aflandu-ne in celula la Jilava, am dezbatut toate problemele prin prisma apararii juridice din timpul procesului, si nu in lumina insemnatatii lui educationale pentru mase. Cel mai mult ne-a preocupat sa nu starnim nemultumirea ceferistilor, ne temeam ca nu cumva culoarea politica a evenimentelor sa nu indeparteze pe muncitori de noi. Acest lucru a fost foarte gresit. Multi dintre arestati erau preocupati numai de propriile interese – cum sa se elibereze mai repede, ceea ce nu corespundea interesului comun de clasa al muncitorilor. Comunistii-ceferisti ar fi trebuit sa fie aparatorii acestor interese. Se intelege de la sine ca trebuia sa se faca tot posibilul pentru o buna aparare si pentru ca procesul sa se desfasoare la un inalt nivel politic.
In realitate, a fost mai rau. Nu s-au facut nici una, nici alta... Se intelege ca ar fi fost o greseala din partea lui Doncea, a lui Gheorghiu (Dej, n.n.) sau a lui Chivu Stoica daca ar fi spus ca sunt comunisti.
Afisarea vadita a rolului conducator al Partidului Comunist a ingreunat intotdeauna formarea frontului unic. Ar fi fost mai util daca activistii comunisti ar fi condus cu adevarat si ar fi vorbit mai putin de acest lucru. In al doilea rand ar fi trebuit ca unul sau doi muncitori sa promoveze, intr-o forma sau alta, ideea conform careia „comunistii au avut dreptate“; in al treilea rand – ar fi trebuit ca Vasilache, Petrescu, Marin Ion, Würmbrandt sa-si fi inceput discursul cu o declaratie politica; in al patrulea rand – am avut martori ai apararii care, neriscand nimic si care, daca erau pregatiti dinainte, ar fi putut, exprimandu-si parerea proprie, sa sublinieze importanta evenimentelor ce au avut loc“.
O TRIBUNA DE PROPAGANDA ORIGINALA. Grevistii de la Atelierele CFR Grivita nu au beneficiat de clementa din partea instantei militare care le-a jucat procesul. Acestia au primit pedepse care oscilau de la cateva luni de inchisoare pana la munca silnica pe viata. In acele conditii, tactica partidului a fost modificata. Astfel ca, in procesul din 1934, Gheorghiu-Dej a imbratisat ideea comunismului. El a sustinut ca a luat parte la constituirea unui comitet central de coordonare a protestelor in atelierele CFR din tara, cu scopul de a declansa greva generala. Atat Gheorghiu-Dej, cat si Chivu Stoica au sustinut in pledoariile din iunie 1934 ca muncitorii romani erau exploatati de „burghezia“ romana, in timp ce Guvernul doar mima protectia sociala. Cei doi au mai spus ca in acele conditii, „lupta de clasa“ era perfect justificata.

PROTESTE EXTERNE
„Procesul ceferistilor“ a pus in miscare si lumea dirijata de Comintern. Pe adresa tribunalelor militare de la Bucuresti si Craiova, care au judecat procesele grevistilor, au sosit sute de proteste ale organizatiilor muncitoresti internationale. In 15 februarie 1934, ambasadorul Romaniei la Paris, Gheorghe Tatarescu, se adreseaza ministrului de Externe, Nicolae Titulescu, anexand informarii doua neobisnuite carti postale ilustrate cu poza lui Chivu Stoica. In locul dedicat corespondentei se afla un extras din discursul de protest pronuntat de Stoica in fata tribunalului care l-a condamnat la 15 ani de inchisoare. „Domnule Ministru – scrie Tatarescu –, am onoarea de a inainta aici, alaturat Excelentei Voastre, un nou specimen a cartii postale de care Legatiunea este inundata de catava vreme in semn de protestare contra sentintei Tribunalului Militar din 20 septembrie 1933, cu ocazia tulburarilor din Februarie acelasi an“. Fiecare carte postala, adresata Legatiei Romaniei la Paris, era semnata de zeci de muncitori francezi care protestau fata de injustitia suferita de grevistii romani.

„APARATORII“
„Reactiunea insceneaza procesul ceferistilor pentru a da o forma legala aruncarii in inchisoare a celor care au condus luptele muncitorimii ceferiste. In fata acestei samavolnicii, masele populare, la chemarea Partidului comunist, se strang si mai mult in jurul conducatorilor lor pentru a-i apara“
Chivu Stoica, 1955