miercuri, 23 martie 2005

Solidari fata de cauza si nevoile muncitorilor

ILARION TIU

Dupa stingerea conflictului din februarie 1933, muncitorii ceferisti, dar si din alte domenii industriale au raspuns la apelurile de subscriptii pentru cei arestati. In general, aceste actiuni au fost conduse de organizatiile fondate de Comintern, cum ar fi Uniunea Tineretului Comunist, Ajutorul Rosu sau Sindicatele Unitare.

Printre cei 380 de muncitori trimisi initial in fata Consiliului de Razboi al Corpului II Armata se aflau si principalii lideri ai „sindicatului rosu“ de la Atelierele CFR Grivita: Panait Bogatoiu, Constantin Doncea, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Organizatiile comuniste care functionau legal, cum era Ajutorul Rosu, s-au pus imediat in miscare pentru a face posibila eliberarea tovarasilor ideologici. Nu numai comunistii au fost solidari cu cei arestati dupa 15 februarie 1933. Cei mai multi muncitori ceferisti considerau nedrepte represiunea si arestarea grevistilor si au fost dispusi sa contribuie la efortul de dovedire a nevinovatiei acestora.
MANIFESTE SI LOZINCI PE ZIDURI. Tiparirea de manifeste a inceput inca din luna martie a anului 1933. Acestea chemau la solidaritate cu cauza ceferistilor, fiind adresate nu numai muncitorilor, dar si intelectualilor si „micii burghezii“. Cu toate ca autoritatile au cautat sa evite raspandirea de manifeste, in cartierele muncitoresti au aparut frecvent foi volante prin care se specifica nedreptatea facuta muncitorilor. In special tinerii comunisti au primit responsabilitatea raspandirii manifestelor, ei fiind mai greu de banuit de activitati ilegale din cauza varstei. Aceasta tactica nu era noua in activitatea organizatiilor ilegale din Romania interbelica. Legionarii foloseau frecvent tinerii din organizatia „Fratia de Cruce“ pentru activitati de curierat si raspandire de manifeste.
Numarul foilor volante s-a inmultit considerabil in zilele desfasurarii procesului din iulie-august 1933. Acestea contineau formulari de genul „Toti muncitorii, in frunte cu Partidul Comunist, sa lupte pentru a smulge pe ceferistii arestati din ghearele bestiilor insangerate“ si se incheiau cu lozinci ca „Jos Guvernul Vaida, asasinul de la CFR Grivita“. Uneori au fost raspandite si publicatii scoase de organizatiile comuniste: „Tanarul leninist“, „Grivita Rosie“ etc.
In noaptea de 7 spre 8 iulie, pe zidurile Atelierelor CFR Grivita a aparut inscriptia „Jos cu regele Carol, asasinul a 4.000 ceferisti“. Ziua de 8 iulie avea o semnificatie importanta, deoarece se sarbatorea Restauratia (data intoarcerii lui Carol al II-lea pe tron, in 1930).
DEMONSTRATII ESUATE. La inceputul lunii iulie 1933, activistii comunisti au incercat sa mobilizeze muncitorimea la mari manifestatii cu ocazia „procesului ceferistilor“. CC al PCdR a dat instructiuni ca, la data inceperii dezbaterilor, intreaga muncitorime ceferista sa fie pregatita pentru o greva de jumatate de ora. Activistii din sectiile atelierelor trebuiau sa duca o munca de mobilizare a lucratorilor, pe care sa-i convinga de faptul ca „pasivitatea inseamna scoaterea din uz a celor mai buni si curajosi luptatori ai cauzei proletare“.
Propaganda in ateliere a fost dificila, deoarece, dupa grevele din februarie 1933, muncitorii au semnat angajamente ca nu vor mai participa la manifestatii politice. Comunistii au trecut la actiuni de propaganda in cercuri restranse, organizand intruniri in preajma Atelierelor CFR. Insa Politia si Armata au aflat din timp de aceste actiuni, iar cei prinsi la Bucuresti si Cluj au fost arestati si deferiti Tribunalului Militar.
La jumatatea lunii iulie 1933 au existat cateva planuri-manifestatii in fata Consiliului de Razboi al Corpului II Armata, unde se tinea procesul. Demonstrantii trebuiau sa se adune in grupuri mici pe strazile limitrofe, iar la o anumita ora sa patrunda in fata Consiliului de Razboi si sa strige lozinci prin care sa solicite eliberarea celor arestati. Aceste planuri nu au putut fi puse in aplicare nici in 1933, dar nici in 1934 la Craiova. Autoritatile politienesti erau bine informate despre miscarile comunistilor si au prevenit orice fel de demonstratii stradale.
MEMORII DE PROTEST. Tentativa comunistilor de a organiza manifestatii de masa in timpul proceselor ceferistilor nu a putut fi realizata, insa muncitorii au fost solidari cu cei judecati. In marile orase industriale au fost lansate liste de subscriptii la cauza grevistilor, prin care se cerea achitarea in corpore a acestora. In unele fabrici au circulat modele de astfel de liste, muncitorii declarand ca protestul de la CFR Grivita a avut cauze economice reale.
Nu numai muncitorii au considerat ca grevistii de la CFR Grivita erau judecati pe nedrept. Intelectualii de stanga au semnat mai multe memorii de protest adresate curtilor militare de la Bucuresti si Craiova prin care cereau achitarea muncitorilor. Nicolae Ceausescu a fost implicat in inaintarea unor liste de subscriptii si memorii in iunie 1934. Impreuna cu trei tineri tovarasi, Nicolae Ceausescu a intrat in sala tribunalului si a cerut achitarea condamnatilor, inaintand listele. Nu a fost arestat pentru acest gest, dar a intrat in evidentele Politiei ca activist comunist. Comunistii romani au fost sustinuti in campania de emitere a unor memorii de protest fata de „procesele ceferistilor“ si pe plan international. Cominternul, in calitatea sa de centru mondial al comunistilor, a mobilizat organizatiile muncitoresti din statele europene pentru a se solidariza fata de cauza colegilor ceferisti de la Grivita. Aceste memorii erau trimise in general pe adresele ambasadelor Romaniei din capitalele Europei, cerandu-se guvernului de la Bucuresti sa nu ia masuri contra sindicalistilor deoarece astfel ar fi incalcat principiile democratice. Cele mai active organizatii muncitoresti care i-au sustinut pe cei judecati in „lotul Grivita“ au fost cele franceze. La procesul din iunie 1934, reprezentantii muncitorilor francezi au asistat chiar la dezbaterile din Tribunalul Militar Craiova. Ei au avut asupra lor liste de semnaturi prin care organizatiile muncitoresti franceze cereau achitarea celor opt inculpati.
COLECTARI DE FONDURI. Cea mai importanta actiune a organizatiilor comuniste care functionau legal a fost strangerea de fonduri pentru nevoile muncitorilor arestati. Nucleele UTC de la Atelierele CFR Grivita au pus in vanzare timbre valorice de la 5 pana la 100 de lei. Aceasta actiune a continuat si dupa procesul din 1934, urmarindu-se colectarea de fonduri pentru cei inchisi, dar si pentru familiile lor. Tot in acest scop, Ajutorul Rosu si Blocul Muncitoresc-Taranesc au organizat in fabrici si ateliere colectari de fonduri. Reprezentanti ai acestor organisme erau prezenti in zile de plata a salariilor in curtea fabricilor, iar muncitorii nu ezitau sa-i ajute pe cei aflati dupa gratii datorita participarii la greve.

CLASA POLITICA NEPASATOARE
Nu toate segmentele societatii romanesti au fost solidare cu ceferistii judecati la tribunalele din Bucuresti si Craiova. Atat intre iulie si august 1933, cat si in luna iunie 1934, primele pagini ale ziarelor din tara erau ocupate de un alt proces celebru, care a facut istorie – „Afacerea Skoda“. In aceasta afacere, importanti lideri ai Partidului National Taranesc au fost acuzati ca au primit mita pentru a incheia contracte de import de armament de la Uzinele Skoda din Cehoslovacia. Mult mai mediatizat decat „procesul ceferistilor“ a fost si cazul judecarii asasinilor lui Ion Gheorghe Duca, impuscat in decembrie 1933 de reprezentantii miscarii legionare in timpul mandatului sau de prim-ministru. Printre cei care sustineau vehement apartenenta la comunism a inculpatilor din procesul judecat la Craiova au fost chiar membrii Partidului Social-Democrat. In paginile ziarului Lumea Noua, oficiosul Partidului Social-Democrat din Romania, redactorii publicatiei isi exprimau protestul fata de depozitiile celor judecati. Ei ii acuzau pe acestia de apartenenta la comunism, intrucat urmareau continuu sa prezinte sindicatele social-democrate ca „tradatoare“, lipsite de fidelitate fata de cei care faceau parte din clasa muncitoare.

DEMAGOGIE
„De ani de zile, aceasta muncitorime isi cere cu hotarare, in cadru legal, drepturile ei la viata. Cauzele revoltei au fost foamea, mizeria si nedreptatile clasei muncitoare din Romania. Miscarea comunista, care se bazeaza pe demagogie si pe supralicitarea revendicarilor, nu poate fi de folos muncitorilor“
Lothar Radaceanu, (Partidul Social-Democrat)