marți, 22 martie 2005

Ultimul cuvant al acuzatiilor: Dej s-a dezis de comunism

CRISTINA DIAC
In procesul din 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost o figura stearsa, un acuzat ca oricare. „Premiul intai“ – condamnarea cea mai mare – au primit-o Constantin Doncea si Gheorghe Petrescu. Avocatii au demontat cu migala multe dintre argumentele acuzarii. Mai mult de jumatate din acuzati au fost in final achitati.

Pentru demontarea principalului punct de divergenta – de unde a plecat primul foc, dinspre muncitori sau dinspre soldati? Avocatii au adus ca martor un instalator care locuia in cartierul Grivita. La cateva zile dupa incidente, a afirmat martorul Gheorghe Petrescu, la biserica Sf. Gheorghe care se afla peste drum de ateliere, a avut loc parastasul parintilor sai. Iesind din biserica, a vazut cum un om de ordine lovea cu un ciocan si o dalta in stalpii bisericii, iar un civil fotografia stalpii astfel gauriti. Un alt martor a vazut ca oamenii de ordine venisera cu o motocicleta cu atas. Ei au anuntat pe paracliser si pe preotul Alexe Ionescu, care au aparut de asemenea ca martori ai apararii in proces.
PLUS DE ARGUMENTE. Apararea a mai argumentat ca timpul lasat la dispozitia muncitorilor pentru a parasi atelierele a fost insuficient. Cei sase mii de protestatari nu aveau cum sa evacueze zona in doar cinci minute. Unul dintre principalii acuzati, Panait Bogatoiu, lider de sindicat si conducator al grevei de la Grivita care a incercat sa-i organizeze pe muncitori, a declarat ca avea in jurul sau numai 13 oameni, cu care nu putea anunta restul de sase mii.
Un alt punct forte al apararii a fost contestarea comisarului regal Hotineanu. In 17 februarie 1933, acesta era comandantul Corpului II de Armata si in aceasta calitate, a comandat ostilitatile de la atelierele CFR Grivita. In iunie, in timpul procesului, Hotineanu nu mai avea comanda. A reprezentat insa acuzarea intr-un proces ce-si propunea elucidarea unor evenimente la care participase nemijlocit. Avocatul I.N. Vladescu, care pleda pentru Vasile Bagu, Constantin Doncea si toti cei trimisi in judecata pentru rebeliune, a aratat ca Hotineanu nu avea caderea de a face somatie, deoarece nu indeplinea calitatile cerute de legea starii de asediu pentru acest fapt. Aceasta lege prevedea ca persoana care face somatia sa aiba calitatea de functionar administrativ sau judecatoresc si mandat legal in acest sens.
Alt avocat, Manole Roman, aparatorul lui Bojan Pavel si Metiu Ion, ambii din Cluj, a sesizat si o alta situatie nefireasca: la Cluj, in februarie, nu fusese declarata starea de asediu, prin urmare greva clujenilor era legala. De aceea, sustinea avocatul, cei doi nu ar fi trebuit deferiti unui tribunal militar ci unuia civil. Acest lucru – judecarea de catre un tribunal civil – a mai fost cerut si de alti avocati.
ACUZATII. Principalii acuzati in procesul din 1933 au fost Constantin Doncea si Panait Bogatoiu. Doncea a fost audiat primul si, din cate se pare, a vorbit cel mai mult dintre toti. S-a comportat ca un adevarat lider al grevistilor de la Grivita. In instanta, el a facut un istoric al miscarilor greviste incepand cu anul 1930 si a descris toate etapele care au dus la declansarea conflictului de munca de la atelierele CFR din februarie 1933. A vorbit despre miscarea sindicala, despre curbele de sacrificiu, despre vexatiunile la care erau supusi muncitorii de administratia CFR, a acuzat conducerea cailor ferate de incompetenta si rea-vointa. Doncea s-a pastrat in limita revendicarilor cu caracter social, fara sa faca nici un moment referire la partidul comunist. In rechizitoriul sau, locotenent-colonelul Hotineanu il considera pe Doncea principalul acuzat.
Gheorghe Vasilichi, alt personaj marcant al procesului, la ultimul cuvant inainte de pronuntarea sentintei, a spus ca pe nedrept a fost acuzat ca ar fi comunist si ca ar fi urmat o „scoala de terorism“ la Moscova. Vasilichi a declarat ca el e fiu de taran din Oltenia care a ramas orfan de mic si a invatat, cu greu, o meserie. A mai vorbit de situatia inadmisibila a muncitorilor carora nu le este ingaduit sa citeasca carti si sa se ocupe de problemele sociale. Ca si Doncea, a descris imprejurarile in care au decurs miscarile muncitoresti de la Ploiesti. Tanarul Chivu si-a afirmat doar solidaritatea cu muncitorii grevisti. Personaj secundar. In procesul din 1933 au existat doi inculpati care purtau numele de Gheorghe Gheorgiu.
Despre unul dintre ei, Hotineanu a spus in actul de acuzare: „A luat parte la toate actiunile comuniste si facea legatura intre Dej si Bucuresti“. De aici deducem ca este vorba despre acel Gheorghe Gheorghiu care a devenit dupa 1944 liderul comunistilor romani. Tot despre el se stie ca a lucrat o vreme la Galati. De aceea, inginerul Misicu de la atelierele CFR din acest oras (martor in proces), a spus despre el ca „este un bun lucrator, linistit, insa in ultima vreme am fost informat ca o data pe saptamana in locuinta lui au loc adunari suspecte“.
Presa vremii, care a acordat spatii largi procesului grevistilor, nu mai mentioneaza vreo alta referire la Gheorghiu, zis Dej. Pe larg sunt redate interventiile lui Doncea si ale lui Bogatoiu. In afara de inginerul galatean, nu mai este pomenit nici un martor care sa se fi referit la el. Nu se poate deduce nici macar ce avocat l-a aparat. Se pare ca la momentul iulie-august 1933, Gheorgiu-Dej nu insemna mare lucru in miscarea muncitoreasca, sau n-a fost considerat ca atare. La proces, Dej a afirmat ca nu este comunist si nici agent provocator, ca se declara solidar cu grevele de la CFR si ca nu crede ca doleantele muncitorilor se pot solutiona cu memorii si alte demersuri birocratice. Nu numai ca n-a pomenit nimic de partid, dar chiar s-a dezis de el.
Evident, peste ani, ajuns la putere, va revendica intreaga mostenire a Grivitei pentru sine si va declara imprecis ca la procesul ceferistilor a spus lucruri memorabile despre partidul comunist si rolul lui in organizarea si conducerea grevelor din 1933.

SENTINTELE CELE MAI DURE
Cele mai mari si „usturatoare“ sentinte pronuntate in procesul indreptate impotriva participantilor la greva din 1933 au fost cele date lui Doncea si a lui Gheorghe Dumitru, zis Petrescu. Amandoi au primit condamnari la munca silnica pe viata. Gheorghe Vasilichi a primit douazeci de ani munca silnica, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica au luat cate cincisprezece. Multi dintre cei care au fost condamnati la douazeci de ani de munca silnica fusesera judecati in contumacie. Cele mai rasunatoare exemple au fost cele ale lui Vasile Luca si Moscu Khon. Panait Bogatoiu a luat numai un an de inchisoare. Pedepsele au variat intre munca silnica pe viata si sase luni de inchisoare. Cincizeci si noua dintre acuzati au fost achitati, printre ei numarandu-se si comunistii Constantin David si Ovidiu Sandru.

ALTE NEREGULI IN PROCES
In primele zile ale procesului avocatul Lizette Georgescu a remarcat situatia ciudata in care se gasea colegul sau, avocatul Pompiliu Ionitescu. El era unul dintre cei ce asigurau apararea dar in acelasi timp era citat si ca martor, deoarece fusese la fata locului si putea relata ce a vazut. Ionitescu a sustinut ca nu e nimic in neregula in a aparea in dubla calitate si a insistat pentru a fi citat si ca martor. Un alt avocat, Schraer, a opinat ca ar fi corect ca Ionitescu sa apara doar ca martor. Pana la urma presedintele tribunalului militar, colonelul Filiti, a decis ca el sa ramana doar avocat.

PARERE
„Eu socot nefasta aducerea lui Vidrighin la Caile Ferate Romane (unul dintre directori) de la Timisoara, unde era inginer de apa. A venit la CFR pentru a baga aceasta institutie la apa. (...) Cat despre ministrul Mirto, e o inteligenta sclipitoare, dar la CFR nu cunoaste nici ce e o sina“
Dr. N.Lupu
medic si om politic, martor in proces