miercuri, 13 aprilie 2005

Editorial: Decaderea

LAVINIA BETEA

Biografia lui Constantin Doncea este una dintre cele care ilustreaza elocvent paradoxurile vietii liderilor comunisti.
Membru de partid din 1931, Doncea era in timpul grevelor din 1933 presedinte al sindicatului feroviarilor din Bucuresti. Un om al carui cuvant a contat greu in confruntarea revoltatilor de la Atelierele CFR Grivita cu autoritatile in februarie 1933. Fapt pentru care Doncea a si primit cea mai mare condamnare – in primul proces, inchisoare pe viata, schimbata in 1934, la procesul din Craiova, in 20 de ani de munca silnica.
Dupa evadarea din inchisoare s-a remarcat printre ceilalti romani emigranti in Uniunea Sovietica prin actiuni deosebite. Voluntar in Brigazile Internationale din Spania (soldat si secretar politic de campanie, batalion si brigada in luptele de la Ebra si din Catalonia), a cazut prizonier, fiind internat intr-un lagar din sudul Frantei. Reintors in imprejurari greu de precizat in URSS, a fost parasutat in primavara lui 1944 in Romania pentru a restabili legatura dintre Moscova si comunistii locali. Nu a reusit insa, chiar in acel timp secretariatul partidului, condus de Foris, fiind schimbat. A indeplinit dupa intrarea Armatei sovietice in Romania diverse functii. Din memorialistica si documente se contureaza imaginea unui inadaptat social, care in imprejurarile deosebite ale acelor vremuri a contat ca figura marcanta de revolutionar.
Desi multe dintre faptele si declaratiile sale par a fi in flagranta contradictie cu "viata de partid", lui Doncea i se trec toate cu vederea. Anecdotica a ramas, bunaoara, pornirea sa, pe cand era primar al Capitalei, de-a face "bucati-bucatele" Arcul de Triumf, deoarece i se paruse ca deranjeaza perspectiva lui Dej asupra Soselei Kisseleff. S-au limitat tovarasii sai la critica si cand s-a aflat de comertul derulat cu produsele agricole – insusite in calitatea de presedinte al Consiliului de Stat pentru valorificarea lor – in chiar casa si beneficiul lui Doncea. I-au barfit priceperea la arta si slabiciunea pentru artisti si nu s-au suparat prea tare. Cei mai multi dintre ei isi parasisera, curand dupa moartea lui Stalin, nevestele sovietice in favoarea unor talente nationale.
A fost de-ajuns insa zvonul nemultumirii lui Doncea cu privire la satisfacerea meritelor sale de grevist la Grivita – mai mari decat ale celorlalti ilegalisti – si s-a pornit cutremurul de partid. Razbunatorul Dej se pune fulgerator in miscare. Probele impotriva "eroului de la Grivita" si a altor ilegalisti cu care "facuse fractionism de partid" se strang intr-un ucigator rechizitoriu, citit in buna parte de nimeni altul decat Ceausescu. Plenara pune in discutie si componenta cadrelor de conducere ale partidului (noii activisti ai partidului nu sunt mai putin valorosi decat vechii ilegalisti, clameaza acelasi Ceausescu). Cu prilejul ei aflam si date importante pentru istorie. Petre Lupu (sef de sectie la Directia organizatorica a CC) informeaza, bunaoara, ca in respectivul moment partidul numara 748 de fosti ilegalisti, dintre care 530 detineau functii de conducere.
Catastrofa "fractionismului" declansat de Doncea este insa apreciata prin conexarea cu pericolul "revizionismului" ilustrat de Tito si de Imre Nagy. Si nu intamplator. In aceeasi luna, la cateva zile dupa plenara din Romania, Imre Nagy si tovarasii sai, considerati "contrarevolutionari" de sovietici, au fost executati. Astfel ca Ghizela Vass (pe-atunci coordonator al sectiei relatii externe din CC) intuieste in Doncea un potential Imre Nagy. "Doncea ieri a pus o intrebare, zice ea. "Ce sunt eu de vina ca dusmanii, legionarii, ma iau in brate? Ce vina am eu?" Eu am sa raspund tov. Doncea. Aceeasi intrebare a pus-o la timpul sau si Imre Nagy. Dumneata nu-l cunosti, eu il cunosc si trebuie sa-ti spun ca rolul sau a avut o mare insemnatate. Tu te arati ca un ceferist care a condus greva. Nagy ca metalurgistul care a infaptuit revolutia in 1919 si republica." Este momentul care declanseaza tirul ucigator al intelectualilor din conducere – Leonte Rautu si Athanase Joja. Cu pretentia de a fi cei mai informati asupra pericolelor din plan extern, ei zugravesc nemultumirile discutate pana acum ca o incercare de atentat la insasi cauza comunismului in Romania. O criminala actiune savarsita la indemnurile posturilor de radio "imperialiste", la fel ca si cele ce declansasera revolta din Ungaria in 1956.
Dupa cele cinci zile de asemenea chin, Doncea isi face plangand autocritica. "Cred ca nu este nimeni in aceasta sala care sa aiba pe suflet ce am eu, marturiseste el. Pe sufletul meu este o durere foarte mare, durerea ca pierd partidul." Tovarasii sai nu s-au lasat impresionati. "Eroul Grivitei" a fost exclus din partid si trimis la "munca de jos". Adica director la GAS Ograda, raionul Ialomita, de unde se pensioneaza cu putina vreme inainte de moartea lui Dej.
Acelasi Ceausescu care-l criticase ii reda dupa moartea lui Dej functia pierduta in 1958 si peste salariul ei ingaduie bonusul pensiei. La moartea lui Doncea (1973), Ceausescu a dispus ca tablourile, sculpturile, monedele si obiectele de arta veche "agonisite" de defunct sa fie donate statului. Asa se face ca printre colectionarii de arta, cu valoroase donatii facute tarii, figureaza si "eroul Grivitei", Constantin Doncea.

DECIZIE
"CC al PMR hotaraste aplicarea urmatoarelor masuri statutare: Doncea Constantin, membru supleant al CC al PMR si presedinte CSVPA, pentru atitudinea sa antipartinica de subminarea autoritatii conducerii partidului, pentru politica sa de promovare a elementelor straine si dusmanoase in aparatul de stat si pentru incalcarea grava a disciplinei de partid si de stat sa fie sanctionat cu: excluderea din partid; destituirea din functia de presedinte al CSVPA si trimiterea la munca de jos" decizia Comitetului de Partid

IDEOLOGUL PARTIDULUI
"S-a spus aici si ca Doncea a fost un fel de Mecena marinimos. Pentru ca una dintre nevestele lui a fost sculptorita, el a luat sub patronaj Uniunea Artistilor Plastici. (...) Ca dupa aceea sa comande aici un bust si doua basoreliefuri. El aici spune ca n-a avut timp. El a avut timp ca la sculptorita L. Patrascu si la Baba sa pozeze cate 4-5 ore ca sa-l imortalizeze."
(...) "Aici s-a vorbit ca actiunile acestor netrebnici se aseamana ca doua picaturi de apa cu indemnurile si lozincile postului de radio Romania Viitoare. Pentru ca nu toata lumea cunoaste aceste emisiuni, as vrea sa citez un fragment din emisiunea din 2 mai: "Comunisti constienti din aparatul de stat si de partid! Este in interesul vostru in primul rand sa distrugeti partidul din interior, pregatindu-va astfel viitorul in Romania libera de maine. Introduceti in interiorul partidului un climat de haos si suspiciuni, zdruncinati toate planurile Comitetului Central si ale guvernului, prefaceti partidul intr-un iad in asa fel ca Moscova sa nu mai poata conta pe nimic la voi in tara. Cereti in fiecare zi partidului o schimbare radicala a metodelor staliniste invechite. Cereti inlocuirea conducerii. Daca veti sovai, daca veti amana acest lucru, daca voi nu luati initiativa acestor schimbari, este mai mult ca sigur ca voi veti fi victimele lichidarilor care se pregatesc acum in umbra. Actionati fara frica, la adapostul statutelor partidului, distrugeti partidul din interior, daca vreti sa supravietuiti. Cuvantul de ordine este acesta: Furati, fratilor; risipiti fratilor; trandaviti fratilor; nu munciti fratilor. (...) Neamul acesta se intreaba de 13 ani cu uimire cum de nu se gasesc cativa comunisti romani care sa puna capat jafului rusesc, mizeriei si teroarei. (...) Comunisti constienti, acum este randul vostru sa grabiti descompunerea regimului, actionand chiar din interiorul partidului, folosind armele cele mai viclene ale zvonurilor si denunturilor."

Leonte Rautu (membru al CC al PMR, sef al Directiei de Propaganda si Cultura al CC al PMR)