marți, 26 aprilie 2005

Razvratitul electrician, organizator de sindicat

LAVINIA BETEA

Cum va fi ajuns tanarul Gheorghe Gheorghiu sa adere la PCdR este mai usor de imaginat decat de cunoscut cu ajutorul unor date certe. In 1929 – dupa cum marturiseste prietenul sau, Gheorghe Apostol, Gheorghiu era cunoscut la Atelierele CFR Galati ca "electrician de inalta calificare si ca militant pentru intarirea si dezvoltarea unitatii de lupta a muncitorilor organizati in sindicat", foarte activ la adunarile generale ale sindicalistilor, remarcandu-se ca bun organizator.
SINDICALISTUL. Cu certitudine a fost o intamplare pe fondul unei stari de revolta. Dupa Congresul din aprilie 1929 de la Timisoara, Sindicatele Unitare (sindicate de orientare comunista) sunt dizolvate, continuand sa fiinteze in clandestinitate. Sarcinile cominternistilor pe linie sindicala se intensifica. Cum ceferistii conteaza ca muncitori de inalta calificare, ei vor deveni tinta predilecta a agitatorilor Moscovei. Conform istoriografiei oficiale de partid, in perioada aceasta de reorganizare a sindicatelor ceferiste, Gheorghiu devine mai intai delegat al muncitorilor de la Sectia ajustaj a Atelierelor CFR, apoi membru in Comitetul sindicatului.
BILETEL ILEGAL. In biografiile prezentate de ziarele vremii, momentul contactului cu partidul clandestin al "revolutionarilor de profesie" este redat printr-o intamplare. In 1930 – se spune –, intr-o noapte a gasit pe strada o hartiuta mototolita: un manifest al partidului, lansat cu ocazia comemorarii unui an de la grevele de la Lupeni. Citind manifestul, Gheorghiu si-a dat seama ca prin continutul sau corespunde aspiratiilor sale. A cautat sediul acelui partid, dar nu l-a gasit. Astfel ca, la o intrunire sindicala, convins ca va putea fi el reperat de comunisti, a tinut un discurs in termeni anume alesi pentru identificare. A doua zi a fost cautat de muncitorul Mitica Teodosiu, care l-a pus in legatura cu organizatia clandestina. Cei care i-au fost apropiati in anii puterii au putut afla ca Gheorghe Stoica (Moscu Kuhn) isi rostuise un merit din a-l fi introdus pe invatacelul de-atunci in "tainele" marxism-leninismului. Probabil ca acelasi Gheorghe Stoica ii va fi adus la un moment dat la cunostinta ca a devenit membru al partidului comunist. Din punctul de vedere al istoriei reale a PCdR, momentul pare sa apartina indeplinirii sarcinii de infiltrare in sindicate ce le aveau cominternistii in "infectul mediu romanesc", cum se va exprima Marcel Pauker despre locul si timpul respectiv.
OSTRACIZATUL. Din cauza propagandei comuniste facute, a fost mutat disciplinar, la 15 august 1931, la Atelierele CFR Dej. Sub numele conspirativ "Ivanov", si-a continuat activitatea politica de agitator comunist si a infiintat o sectie clandestina a "Ajutorului Rosu". Conform scrierilor propagandistice din anii puterii sale, acolo aplica linia partidului de a separa muncitorii de "bonzii reformisti" si a-i aduce la solicitarea unor revendicari in spiritul "luptei de clasa".
ANVERGURA. In ceea ce priveste biografia lui Gheorghiu-Dej – in conformitate cu versiunea oficiala publicata dupa ce-a ajuns la putere –, in martie 1932 a organizat, la Bucuresti, conferinta pe tara a ceferistilor, unde a fost ales secretar al Comitetului Central de Actiune a ceferistilor si membru in Consiliul General al Sindicatelor Unitare. Pentru demersurile de infiintare a unor comitete regionale sindicale de actiune la Cluj si Galati, Gheorghiu-Dej a fost arestat in 1932 la Iasi, apoi la Bucuresti.
In conditiile acutizarii revendicarilor economice si sociale ale muncitorilor, pe fondul masurilor de austeritate luate de guvern, Gheorghiu a devenit un activ militant pentru declansarea grevei generale, formarea comitetelor de actiune in fabrici, formularea unor revendicari radicale in spiritul indicatiilor cominterniste pe linia "sindicatelor rosii". Grevele din primavara lui 1933 il vor consacra ca "revolutionar periculos". Desi fusese arestat in noaptea de 14 februarie, inainte de desfasurarea conflictului armat, Gheorghe Gheorghiu a primit o condamnare mare. Dupa recursul de la Craiova, pedeapsa i s-a redus la 12 ani de munca silnica.
Si-a inceput detentia la 32 de ani.

REPUDIAT
Inainte de a se inrola in Partidul Comunist din Romania, Gheorghe Gheorghiu se casatorise cu Maria Alexe (1912-1977), fiica unui sifonar care locuia pe Strada Balaban din dealul orasului Galati. Socrul lui Gheorghiu a fost prezentat, in literatura ultimilor ani, si bragagiu sau carciumar. In tanara familie s-au nascut doua fiice: Vasilica (Lica), in 1928 si Constantina (Tanti), in 1931. Mutarea disciplinara a lui Gheorghiu, din 1931, in orasul Dej, va cauza si destramarea familiei sale. Sotia lui a refuzat sa-l urmeze, a intentat divort si a decis sa se recasatoreasca peste doar doi ani (1933) cu un jandarm. Ulterior, acestei foste sotii ii va fi atribuita calitatea de informatoare a Sigurantei (chiar de unii apropiati ai lui Gheorghiu-Dej), iar fiica mai mica – Tanti – va specula incertitudinea paternitatii care plana in gandurile tatalui in ceea ce-o privea. Socrii detinutului politic si-au crescut insa nepoatele fara a tine seama de atitudinea fiicei lor – Maria – ¾i s-au ingrijit si de fostul ginere pe parcursul celor 11 ani petrecuti in mai multe dintre puscariile din tara.

IN PROCESUL DIN BANIE
Daca in procesul din 1933, ca si ceilalti acuzati, Gheorghe Gheorghiu a negat apartenenta si legaturile sale cu partidul comunist, in 1934, la Craiova, acuzatul se comporta ca un veritabil "revolutionar de profesie".
"Chiar de-ar fi sa ma astepte streangul – spune el –, chiar de-ar fi sa platesc cu viata cele ce spun, trebuie sa declar aici deschis ca grevele din ianuarie-februarie 1933 ale muncitorilor ceferisti si petrolisti, ca si toate grevele de solidaritate care au izbucnit in acest rastimp, au fost initiate, organizate si conduse de Partidul Comunist din Romania. (...) Am cautat, ca muncitor constient, sa fiu de folos clasei din care fac parte si careia apartin. (...) Muncitorimea s-a pus in miscare pentru drepturile ei, iar Guvernul care a promis totul a venit cu arestarile si, in urma, cu represiunea din 16 februarie 1933. (...) Solidaritatea muncitoreasca a inscris o frumoasa pagina in ziua de 15 februarie. (...) Vinovatii nu suntem noi, care luptam pentru painea si viata noastra. Vinovatii sunt cei care ne-au scazut salariile. Vinovatii sunt cei care au omorat si au ajutat la savarsirea omorului... Vinovatii sunt cei care au facut baia de sange de la Grivita, vinovatii sunt Guvernul national-taranesc si sefii social-democrati si socialisti-independenti, vinovata e ordinea capitalista, care aduce foame, somaj, teroare si moarte intregii clase muncitoare si tuturor exploatatilor si impilatilor acestei oranduiri."