miercuri, 31 august 2005

Ascunzatorile partidului deconspirate

CRISTINA ARVATU
Activistii ilegalisti aveau ca locuri de intalnire si discutii anumite case, numite de ei conspirative. In timpul regimului Antonescu, mai multe dintre aceste locuri de intalnire au fost descoperite de autoritati. Cele mai multe au fost deconspirate de comunistii arestati, in timpul interogatoriilor.

O mansarda, o casa veche mai putin locuita, casa in care locuia o slujnica, un tipograf sau vreun muncitor necalificat puteau fi locurile alese de ilegalistii comunisti ca puncte de intalnire. Proprietatile unora dintre activistii necunoscuti de autoritati erau si ele adrese importante ale partidului, in baza principiului "Totul pentru comunism". Acestea erau denumite de ilegalisti case conspirative. Tot conspirative erau si locurile in care erau amplasate tiparnitele partidului. Acestea nu erau tipografii, in sensul adevarat al cuvantului, ci masini de tiparit, de mici dimensiuni, pentru a putea fi mutate cu usurinta dintr-un loc conspirativ in altul. In primii ani ai celui de-al doilea razboi mondial, mai multe dintre acestea au fost descoperite de autoritati, iar cei care le frecventau au fost anihilati.
NEGLIJENTE FATALE. Lipsa de vigilenta in conspiratiile ilegalistilor provoaca numeroase arestari in randul unor activisti importanti ai partidului. Arestarea unora dintre ei conduce la arestarea altora. Unul dintre aceste cazuri este acela al lui Constantin Parvulescu si al Anutei Toma. Anuta Toma (Grossman), nevasta lui Sorin Toma (aflat in URSS in timpul razboiului), se afla intr-o relatie de dragoste cu Constantin Parvulescu. Relatia nu a durat mult, dupa razboi ea maritandu-se cu Pantelimon Bodnarenko. Intr-o plimbare, cei doi uita un plic cu documente ale partidului intr-un taxi. Acestea sunt gasite de cel care spala masina si le preda Politiei. Informatiile citite aici ii ajuta pe politisti sa il identifice pe un angajat al Institutului Central de Statistica, Mircea Biji. Acesta este arestat si, in timpul interogatoriilor, face numeroase dezvaluiri. In urma acestora se opereaza arestari in randul "celulei de partid de la Universitate", mai multi intelectuali fiind prinsi. Tot Biji ii ajuta pe anchetatori sa identifice casa conspirativa Wexler.
CADERE DUPA CADERE. Casa Wexler era frecventata de mai multi lideri ai PCdR, printre care si Remus Koffler. El paraseste casa cu numai o zi inainte de perchezitia pe care a facut-o Politia, in decembrie 1943. Avusese aici, timp de doua zile, o sedinta cu "tehnicii". Koffler nu a respectat nici el alte reguli ale muncii conspirative: documente de arhiva ale partidului le-a lasat in casa si nu le-a depozitat conform uzantelor partidului. Politia gaseste aceste documente, printre care si protocoalele de colaborare dintre PCdR si Frontul Plugarilor. In consecinta, Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, este arestat si detinut pentru scurt timp la inchisoarea, celebra la vremea aceea, Malmaison. V
INOVATII NEVINOVATI. Ca de atatea ori in istoria PCdR din ilegalitate, alte personaje decat cele reale sunt acuzate de aceasta cadere. Mircea Biji nu a fost suspectat la momentul acela ca ar fi fost vinovat de deconspirarea casei Wexler. Petru Groza, principala victima a caderii, ii acuza pe Koffler si pe Stefan Foris de arestarea sa. Pe Koffler, pentru ca era personajul principal care frecventa casa si pentru ca avea un frate care lucra la Serviciul Secret de Informatii, iar pe Stefan Foris, deoarece si el, ca secretar al partidului, cunostea adresa casei la fel de bine. Acuzatia la adresa lui Foris se va adauga multor altora care i s-au adus in 1944, cand a fost indepartat cu violenta din fruntea partidului. Acuzatia principala a fost aceea de informator al Sigurantei.

CAZUL WEIGL
Un alt caz similar casei Wexler este cel al casei conspirative Weigl. Egon si Lili Weigl erau doi dintre putinii activisti comunisti cu preocupari intelectuale: el – psihiatru si ea – profesoara de muzica. Cei doi faceau parte din Comisia Centrala Financiara a partidului, iar casa lor era un loc de intalnire a liderilor ilegalisti. In februarie 1943, femeia de serviciu a familiei, care descoperise activitatile celor doi, ii denunta unui agent al Serviciului Secret de Informatii pe sotii Weigl. Urmeaza, in mod firesc, perchezitia Politiei, care gaseste in poseta lui Lili Weigl (care era atunci si amanta lui Remus Koffler) un buletin informativ al Comitetului Central al PCdR. Activista este arestata, judecata si condamnata la 10 ani de inchisoare corectionala. Casa Weigl a fost si ea abandonata de ilegalisti. Intrata sub supravegherea Politiei, ea nu mai putea fi folosita ca loc de intalnire.

TIPOGRAFII "ARESTATE"
Nu numai case conspirative au fost descoperite de politie in aceasta perioada. Tipografiile comuniste au "cazut" si ele in mainile autoritatilor statului. Cea mai dramatica, pentru comunisti, a fost descoperirea in cursul anului 1940 a doua tipografii ilegale si arestarea tuturor celor care lucrau la tiparirea materialelor partidului. Cel care informase autoritatile era mai vechiul colaborator al Sigurantei Statului, electricianul Nicu Tudor. Acesta, cu putin timp inainte de moartea sa, dezvaluise mai multe adrese secrete ale partidului, printre care si pe cele in care se aflau tiparnitele. Ca urmare, politia organizeaza o descindere in forta la locurile indicate de Nicu Tudor. Tipografiile sunt scoase din uzul Partidului Comunist din Romania si sunt arestati toti cei care lucrau la ele. Grupul comunistilor care lucra la tiparirea fituicilor comuniste era condus de Eugen Muller, un activist important al partidului. Muller fusese insarcinat de condcerea Partidului Comunist din Romania cu pastrarea arhivei partidului, dupa moartea lui Bela Breiner. Dupa arestare, Eugen Muller accepta sa colaboreze cu Siguranta, devenind si el informator. Mai mult, el preda Sigurantei intreaga arhiva a partidului, care se afla in posesia lui.

GRESELI
"Tocmai in toiul razboiului... am slabit lupta pentru rezolvarea problemei caselor (conspirative) – deci intalniri si discutii pe strada, in plina zi, si ore intregi"
Petre Gheorghe