luni, 30 mai 2005

Editorial: Marca Pauker

LAVINIA BETEA

Numele Pauker l-am auzit pentru prima data intr-o injuratura. Trebuie sa fi fost pe la inceputul anilor ’60, curand dupa incheierea cooperativizarii agriculturii. Ocazie potrivita pentru Gheorghiu-Dej de a-si invinovati fostii tovarasi transformati prin practici consacrate de partid in "tapi ispasitori". Recenta inovatie folclorica patrunsese, probabil, in defularile colectivitatii mele natale datorita celor doua radiouri din sat. De-acolo vor fi aflat consatenii mei ca din cauza Anei Pauker 80.000 de tarani facusera inchisoare. Fara sa fi trecut prin colectivizare, oamenii ii foloseau de-acum numele in randul diavolilor si al duhurilor rele.
O enigma a copilariei a ramas intamplarea aceasta. Caci Ana Pauker din injuratura imi amintise bucata de lectura din cartea mamei de citire din clasa a patra primara. In podul casei, citisem, impresionata de "lectie", dar nemultumita de scurtimea ei, cum "tovarasa Ana" fusese grav ranita si azvarlita in inchisoare de "calaii burghezo-mosierimii".
O enigma in istoria Romaniei au fost biografiile Anei si a lui Marcel Pauker pana in urma cu cativa ani. Ca si istoria Partidului Comunist, ale carui personaje si evenimente au parcurs aproape identic secvente cu semnificatii diverse si contradictorii. Prin destinul lor tragic, sotii Pauker insa au deschis posibilitatea mai bunei cunoasteri a acestei ascunse istorii. Prin autobiografiile scrise la cererea comisiilor de verificare si control ale Cominternului, din declaratiile date in anchetele la care-au fost supusi, fondul istoriei comunismului romanesc, opacizat de mazga "interpretarilor", se clarifica in multe locuri.
Vietile cu destine diferite ale sotilor Pauker descalcesc diverse momente si orientari de partid. Tanar cu educatie aleasa, nascut intr-o familie instarita, aderenta lui Marcel Pauker la comunism poate fi pusa sub semnul freudian al inconstientului impuls de "ucidere a tatalui". Negarea autoritatii si prestigiului paternal este generatoare de razvratire si fronda in toate vremurile. Angrenat continuu in "fractiuni" si dispute, initiator de tactici si strategii politice, barbat cu farmec devorator printre ilegalistele exersate in intriga si actiune, personalitatea si actiunile sale developeaza cliseele si cutumele lumii subteranului partid.
Ana Pauker intruchipeaza mitul Cenusaresei care prin biografia ei incredinteaza visele femeilor lumii ca intr-o societate precum cea propovaduita de ideologia comunista, oricare dintre ele poate parcurge mirificul ei traseu. Caci tanara saraca, nascuta intr-o comunitate cu putine drepturi, devine prima femeie ministru de Externe si una dintre cele mai puternice femei ale lumii. Alegerea drumului ei spre militantismul comunist nu s-a facut, desigur, datorita "clarviziunii si intelepciunii sale" – cum era descrisa in anii puterii. Ca in cazul aproape general al femeilor vremii care fac politica, alegerea Anei Pauker fusese decisa, in fapt, de dragostea pentru un barbat. La 17 ani, Ana Rabinsohn devenise amanta lui Heinrich Sternberg, coleg cu ea la scoala unde lucra ca invatatoare, de ideile caruia va fi interesata si influentata. Sub acest aspect al vietii sale afective si zguduirilor ei, biografia Anei Pauker depaseste orice proiect rational. Cei doi barbati care-au fost tatii copiilor ei au pierit ucisi din aceleasi comandamente ideologice in slujba carora ea a ramas neclintita, indiferent de incercarile prin care a trecut, pana la capatul vietii. Eugen Fried, tatal fiicei sale mai mici, Maria, fusese omorat, in 1943, la Bruxelles din ratiunile greu de precizat ale serviciilor speciale sovietice. Cat despre Marcel Pauker, el a fost victima unuia dintre procesele de scurta durata si cu sentinta condamnarii la moarte aplicata in regim de urgenta, desfasurate la Moscova, in 1938.
Caramizi la temelia unui viitor al carui proiect depaseste insasi esenta umana – asa isi vor fi imaginat acestia rostul. Au fost denuntati si au demascat la randu-le pe altii, dupa cum arata chiar materialele alaturate despre trio-ul Marcel Pauker, Vanda Nikolski si Lenuta Filipovici. Au mers unde au fost trimisi, si-au abandonat copiii in orfelinatele Cominternului, au vorbit ce le-a cerut "partidul" si au tacut cand le-a poruncit.
Fapt rar in relatiile dintre generatiile tulburate de asemenea fapte, de sotii Pauker s-au interesat urmasii lor. Desi numarul comunistilor romani ce-au cazut victime ale proceselor staliniste din anii "marii terori" nu este deloc nesemnificativ, documentele cu referire la ancheta lui Marcel Pauker, publicate cu sprijinul documentaristic al familiei, sunt singurele dovezi de reconstituire a acestora. Tatiana, fiica mai mare a cuplului Pauker, si sotul acesteia Gheorghe Bratescu s-au adresat dupa 1990 autoritatilor moscovite care gestioneaza arhivele Cominternului recompunand viata lui Marcel Pauker. Cartea lui Robert Levy, publicata in Romania cu titlul "Gloria si decaderea Anei Pauker" este, de asemenea, o contributie insulara in istoriografia comunismului romanesc. Scrierile despre Ana si Marcel Pauker, documentate arhivistic, au fost inceputul intrarii normale in circuit public a trecutului Partidului Comunist din Romania. Un trecut cu "marca Pauker" bine inscriptionata.