luni, 9 mai 2005

Nazistii lui Hitler supun si cuceresc Reichul german

PAULA MIHAILOV

Parte a unuia dintre cele mai mari imperii – Imperiul Austro-Ungar – decapitat dupa izbuncnirea primului razboi mondial, Germania parea sa-si fi pierdut in 1918 orice sansa de reabilitare morala, politica si economica. Asemeni Italiei, si Germania postbelica a sfarsit prin a fi macinata de crizele succesive economice si politice. Nemultumiti, oamenii incearca sa supravietuiasca.
SCANTEIA NATIONALISTA. In martie 1918, un grup de nationalisti din orasul Bremen se organizeaza in "Comitetul pentru o pace germana justa". Scopul lor – obtinerea unei "paci juste" – era in opozitie cu prevederile Tratatului de la Versailles, care obliga Germania la plata daunelor de razboi, cedarea bunurilor si drepturilor sale de pe teritoriul national, dezarmarea Armatei. In aceste conditii, membrii Comitetului hotarasc sa intre in lupta politica, transformandu-se intr-un minuscul Partid al Muncitorilor Germani, cu doar 60 de membri. Printre personajele care au animat intrunirile noii formatiuni politice prin condamnarea separatismului bavarez s-a remarcat Adolf Hitler. Bavaria era singura regiune in care Legea pentru interzicerea organizatiilor teroriste (1918) nu era aplicata. Popularitatea de care s-a bucurat Hitler i-a adus un loc in Comitetul de Conducere al partidului.
LUPTA CU VIATA. Biografia lui "Der Fuhrer" ("Conducatorul") o aflam chiar din spusele lui, adunate sub titlul "Mein Kampf" ("Lupta mea"), carte pe care o concepe in inchisoare si o scrie dictand-o unui alt detinut.
Orfan de tata de la 13 ani si cu o mama bolnava de plamani, Adolf a fost obligat sa-si intrerupa studiile. Pleaca la Viena, dornic sa studieze pictura, dar este respins de la primul examen de admitere. Pentru a se intretine, a muncit ca hamal in port si pictor de acuarele. Anii petrecuti la Viena au fost cei mai "productivi", in ceea ce priveste cunostintele acumulate, multe dintre ele din domeniul mecanicii si al armamentului. Memoria sa, se pare, era exceptionala.
OFITERUL ANTISEMIT. In acelasi timp, fosta capitala a Imperiului Austro-Ungar, sfasiata de revendicari si divergente, i-a sporit lui Hitler convingerea ca poporul german este superior celorlalte. Participant la cursurile de reeducare predate soldatilor, il cunoaste pe Gottfried Feder, teoreticianul Partidului Muncitorilor Germani, prin care va intra in activitatea politica. Inca din timpul militariei, Hitler se manifesta ca antisemit, fapt ce l-a propulsat in functia de "ofiter cu propaganda", pe care o va detine pana in iulie 1920.
PARINTELE NSDAP. La finalul razboiului, Hitler activeaza puternic in cadrul Partidului Muncitorilor Germani, energia sa atragand peste 3.000 de adepti. Acestia vor fi cei care il vor sustine in 1921 la conducerea partidului, devenit Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP). In cadrul lui, Hitler ii va cunoaste si ii va apropia pe viitorii sai generali – Hermann Goering, un cunoscut "as" al aviatiei, Himmler, un fost administrator de proprietati agricole, si Rudolf Hess. Pe langa infiintarea unui ziar, condus tot de Hitler, Partidul isi organizeaza o mica "armata", inlocuita din 1921 cu "Sectia de asalt" (SA). Prin miscarea de forta pe care o initiase, Hitler atrage si simpatia altor organizatii de extrema dreapta, astfel incat, din 1923, el va fi recunoscut ca si "capetenia" ligii asociatiilor de lupta. Ideea care-i uneste pe toti acestia este aceea conform careia evreii sunt vinovati de starea de decadere a poporului german.
MARSUL ASUPRA BAVARIEI. Varfului crizei economice din Germania, atins in 1923, si tensionarea relatiilor cu Franta, care ocupase bogata zona a Ruhrului, au afectat grav stabilitatea tarii. Luand ca model "marsului asupra Romei", regizat de Mussolini, Hitler preia initiativa. La 8 noiembrie 1923, profitand de o disputa pe care o avea cu Comisarul de stat al Bavariei – von Kahr –, Hitler a organizat un atac asupra unei regiuni bavareze. Rezistenta pe care a dovedit-o von Kahr folosind inclusiv armele impotriva sustinatorilor hitleristi l-a obligat pe Hitler sa se retraga, recunoscand esuarea loviturii. Incercarea de fentare a Politiei nu-i reuseste si Hitler este arestat in doar doua zile si eliberat la scurt timp. O a doua condamnare, de cinci ani, o va primi din cauza participarii la un puci impotriva Münchenului. Din acelasi motiv se va da si un ordin de desfiintare a partidului in fruntea caruia se afla. Dar Hitler reuseste sa scape de puscarie peste doar un an, la interventia chiar a ministrului bavarez al Justitiei.
"RENASTEREA". In timp, formatiunea militantului rasist a cazut in dizgratie, numarul votantilor scazand considerabil. Germania reintra in cadenta Occidentului, imbunatatindu-si politica externa si interna, redresandu-si treptat economia. Din pacate, miscarea nationalista patronata de Hitler renaste si ea. Scapat de inchisoare, primul lucru de care s-a ingrijit Hitler a fost sa reintre pe scena politica. Dar pentru ca intrarea sa se faca in cele mai bune conditii, a apelat la finantatorii puternici din zonele industriale ale Ruhrului si Renaniei, ba chiar si la printii germani expropriati. In 1927, mana forte a Partidul – SA-ul – avea deja 20.000 de membri.
GUSTUL PUTERII. Intr-o tara in care moneda nationala se prabusea, falimentele se tineau lant, iar randurile somerilor se dublau de la an la an, Hitler isi cladeste cariera. Partidele traditionale par a se retrage slabe si tematoare din calea extremistilor de dreapta sau de stanga.
Succesele cresterii numarului membrilor de partid nu sunt, deocamdata, dublate de cele repurtate de Hitler personal. Acesta pierde alegerile prezidentiale din 1932, contracandidatul sau, Hinderburg, primind si voturile comunistilor. Esecul lui Hitler este compensat prin castigarea alegerilor din Prusia si de alegerea apropiatului sau Hermann Goering ca presedinte al Reichstagului.
Odata cucerita o parte a puterii, Hitler va initia negocieri de culise cu mai marii regimului. Concesiile facute ii aduc lui Hitler numirea ca premier la 30 ianuarie 1933. Dupa instalarea la putere, Hitler adopta si el, ca si Lenin si Mussolini, guvernarea prin decrete, care i-a pastrat intacta puterea deplina asupra Germaniei timp de 12 ani.

"INGINERII"
In inchisoare, Hitler, cu aproape 10 ani mai devreme de acapararea puterii, organiza viitorul cetatenilor germani. A intocmit planuri pentru constructia de apartamente cu cinci camere pentru familia germanului mediu, care se presupunea sa aiba trei copii. Face primele schite pentru un autoturism popular – Volkswagenul – cu cinci locuri, in care sa incapa familia ideala germana. Bunastarea ce urma a fi instaurata presupunea ca va fi platita prin munca oamenilor.

PSIHOZA
In cercurile sale apropiate, Hitler era denumit "Lupul". Isi luase acest pseudonim, se pare, dupa transcrierea gotica a prenumelui Adolf, care aducea cu "Wolf" (lup, in germana). Cartierele sale generale erau denumite "Ascunzatoare lupului", "Vagauna lupului", "Strigoiul" ("Werwolf"). Moftului sau i s-a gasit si o explicatie stiintifica. Specialistii afirma ca el, de fapt, suferea de un dezechilibru psihic in care bolnavii isi imagineaza ca se transforma in lupi.

ORBIRE
Desi starea economica a tarii era deplorabila, Hitler pare a-si procura singur mijloacele de trai. Cartea sa, dictata unui coleg de celula, "Mein Kampf", scrisa si redactata prost, greu de citit, se vinde insa bine si la un pret ridicat. Dar nu din vanzarea cartii Hitler reuseste sa isi cumpere o vila (pe care o mareste si o modernizeaza) si un Mercedes special construit pentru el, in valoare de 20.000 de marci. In iulie 1930, cumpara si Palatul Barlow pentru a servi ca sediu partidului, sub denumirea Casa Bruna.