marți, 7 iunie 2005

Boris Stefanov, aliatul lui Stalin

ILARION TIU

Incepand cu 1935, in fruntea PCdR a fost numit de Comintern Boris Stefanov. Acesta facea parte din "gasca" comunistilor bulgari care activau in cadrul PCdR, dintre care cel mai important a fost Cristian Racovski, unchiul lui Stefanov. Prin filiera bulgara, Stefanov a fost apropiat al lui Gheorghi Dimitrov, seful Cominternului.

In perioada interbelica, secretarii Partidului Comunist din Romania au fost cu preponderenta apartenenti ai minoritatilor nationale. Adesea, Cominternul numea in aceste functii reprezentanti ai comunitatii bulgare din Dobrogea. Bulgarii se afirmasera drept contestatari ai prezentei administratiei romanesti in Dobrogea inca de dupa razboiul din 1877-1878. In urma acestuia, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost alipit la Romania, spulberandu-se visul nationalistilor bulgari de a crea o Bulgarie Mare. La sfarsitul secolului al XIX-lea a luat fiinta Organizatia Revolutionara Dobrogeana (DRO), care milita pentru desprinderea Dobrogei de Romania, actionand uneori prin sabotaje teroriste. Dupa infiintarea Cominternului, DRO s-a subordonat Moscovei, insusindu-si discursul cominternist conform caruia Romania era un stat imperialist si detinea teritorii care erau de drept ale statelor vecine.
TANARUL BORIS STEFANOV. Viitorul secretar al PCdR, ca etnic bulgar, a crescut in aceasta atmosfera de sentimente antiromanesti pe care le cultiva DRO. Fiind ruda cu Cristian Rakovski, a intrat in cercurile de stanga care militau pentru autodeterminarea bulgarilor in Dobrogea, ajungand in evidentele serviciilor secrete romanesti. Dupa sfarsitul primului razboi mondial, a candidat pe listele Partidului Social-Democrat la alegerile din 1920, pe o lista alaturi de Petre Constantinescu-Iasi, Gheorghe Cristescu si Alexandru Dobrogeanu-Gherea. Parlamentul insa a invalidat aceasta lista castigatoare, ceea ce l-a determinat pe Boris Stefanov sa se radicalizeze. Astfel ca a luat parte la organizarea grevei generale din octombrie 1920, dar si la pregatirea atentatului de la Senat din decembrie acelasi an. In urma evenimentelor, Stefanov a fost arestat si condamnat, neputand sa ia parte la congresul de intemeiere a Partidului Comunist din Romania din mai 1921.
LIDER DE PARTID. Dupa iesirea din inchisoare, Stefanov nu a renuntat la activitatile comuniste. Avand prestigiu de luptator contra "ordinii burgheze", a intrat relativ repede in cercurile de conducere ale PCdR. Astfel ca, la Congresul al II-lea al partidului din octombrie 1922, a fost ales in Comitetul Politic Executiv provizoriu, organism din care mai faceau parte Lucretiu Patrascanu, Marcel Pauker, Gheorghe Cristescu, Elek Köblös, Eugen Rozvan si Alexandru Dobrogeanu-Gherea. In anii ’20, Boris Stefanov a participat activ la viata de partid, chiar si dupa scoaterea PCdR in afara legii in 1924. Deoarece a fost arestat in 1927, a intrat in atentia Ajutorului Rosu International, care se va preocupa de soarta lui in inchisoare. Astfel ca Marcel Pauker pleaca de la Moscova la Viena, unde se afla Biroul Politic al PCdR, pentru a strange fonduri necesare platii unor avocati buni care sa-l scape pe Stefanov de inchisoare. Insa comunistii nu-l vor putea scapa de sentinta Tribunalului Militar decat pe Vasile Luca, judecat si el la Cluj alaturi de Boris Stefanov.
SEF AL COMUNISTILOR DIN INCHISORI. In momentul celei de-a doua arestari, Boris Stefanov era un comunist cu statut important in PCdR. La procesul de la Cluj, el avusese un rol mai important decat Vasile Luca. Astfel ca, in anii detentiei, Stefanov a indeplinit rolul de conducator al comunistilor arestati, cel mai probabil fiind insarcinat cu aceasta calitate de Comintern, care tinea legatura cu el.
SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI. In decembrie 1934, Boris Stefanov a fost numit de Comintern secretar general al PCdR. Astfel ca el i-a reprezentat pe comunistii romani la cel de-al saptelea congres al Cominternului (iulie-august 1935). La acea data, in fruntea Cominternului se afla comunistul bulgar Gheorghi Dimitrov, care va mentine ulterior legaturi apropiate cu Boris Stefanov. Noul lider al comunistilor romani si-a insusit sugestiile date de Stalin la Congresul Cominternului, conform carora liderii PCdR de pana atunci au incalcat regulile conspirativitatii, iar multi comunisti importanti fusesera arestati. In 1935, Ana Pauker alaturi de alti doi lideri comunisti au fost arestati in timp ce ieseau dintr-o casa conspirativa.

CALAUL
In perioada 1935-1939, Boris Stefanov a participat cu zel la campania de "epurare a trotkistilor" initiata de Stalin la Moscova. Acesta a intocmit "lista trotkistilor" din PCdR in care i-a incadrat pe toti liderii partidului din perioada 1929-1935. Multi dintre cei care se aflau in URSS au fost arestati de NKVD si executati in urma sentintelor date in celebrele "procese staliniste". Uneori, Stefanov a actionat din razbunare, in cazul includerii in lista a Elenei Filipovici. Aceasta fusese numita in Comitetul Central al partidulului la Congresul al V-lea al PCdR tinut in 1931 langa Moscova, criticand ulterior activitatea comunista a lui Boris Stefanov. Victima a proceselor staliniste a cazut si Marcel Pauker, care organizase in 1928 o campanie de strangere de fonduri pentru eliberarea lui Boris Stefanov din inchisoare. In 1938, Boris Stefanov a fugit in URSS. El a ramas in continuare secretar general al partidului, functie pe care doar Cominternul i-o putea lua. Insa, deoarece nu mai putea coordona direct activitatea partidului din tara, a lasat o conducere paralela in Romania, in fruntea careia se afla B...la Breiner.

BELA BREINER, SEF INTERIMAR
In cele din urma, denuntatorul "trotkistilor" Boris Stefanov era sa fie el insusi victima "proceselor staliniste". Dupa semnarea pactului dintre Hitler si Stalin in august 1939, comunistii internationalisti au primit ordin sa nu mai denunte fascismul ca principalul pericol al pacii mondiale. Insa Stefanov nu s-a aliniat imediat noilor dispozitii si a publicat un articol pe "vechea linie" in revista Cominternului. Doar prietenia sa cu Gheorghi Dimitrov l-a scapat de Gulag sau condamnarea la moarte. Ulterior acestui eveniment, B...la Breiner a fost numit de Comintern secretar general interimar al PCdR. Acesta activa in PCdR de la infintare, iar in 1925 era secretar regional al PCdR Oradea. In 1926 a fost arestat pentru activitati clandestine, fiind condamnat la 5 ani inchisoare. In 1931 a iesit de la Doftana si a fost numit in CC al PCdR la Congresul al V-lea al PCdR desfasurat langa Moscova. Dupa fuga lui Boris Stefanov in URSS in 1938, a ramas responsabil cu organizarea interna a partidului, alaturi de Stefan Foris si Ilie Pintilie. B...la Breiner se afla in legatura cu Boris Stefanov, caruia i-a solicitat de multe ori sa trimita fonduri, deoarece fara bani nu putea imbunatati munca partidului. In 1939, Cominternul l-a numit secretar general interimar al PCdR. A murit in martie 1940 pe patul unui spital.