luni, 6 iunie 2005

Marea epurare din PCdR

IRINA ACHIM
PAULA MIHAILOV

Stapan absolut al Kremlinului si zeu al socialismului mondial, Stalin a reusit sa-si pastreze puterea prin eliminarea "elementelor ostile". In anii "marii terori" au pierit si reprezentantii elitei PCdR, fideli supusi ai Cominternului. Obedienta lor fata de Moscova nu i-a salvat de gloantele plutoanelor de executie.

Procesele staliniste – una dintre cele mai intunecate si insangerate pagini ale istoriei comunismului mondial – debuteaza la sfarsitul anilor ’20 ai secolului trecut. Ating punctul cuminant intre 1936 si 1938, numarul victimelor cazute la ordinul lui Stalin fiind necunoscut si in zilele noastre. In viziunea temutului lider de la Kremlin, procesele politice constituiau modalitatea eficienta de eliminare a oricarui concurent real sau posibil la cea mai inalta pozitie din ierarhia de partid si de stat. Erau totodata o cale fara gres ca prin transformarea unor oameni nevinovati in "tapi ispasitori", intreaga tara sa se teama de "tribunalele poporului". Epurarile politice staliniste ii vizau deopotriva pe "dusmanii poporului" din afara si din interiorul partidului.
IADUL PE PAMANT. De ce se faceau vinovate victimele de orice varsta, cetatenie, nationalitate, sex, confesiune religioasa, incat sa merite pedeapsa capitala, cu care se finalizau mai toate aceste procese, inscenate in marea lor majoritate? Sabotaj, spionaj, complot, conspiratie, la baza carora stateau "pacatele" antistaliniste – trotkismul (acuzatia cea mai grava), sionismul, nationalismul burghez. Orice suspect era arestat si inchis. Temuta inchisoare Lubianka de la Moscova a ramas emblema acestui timp sangeros. Aproape in totalitate, cei "gazduiti" acolo au sfarsit in fata plutonului de executie.
Dar Stalin nu se multumea cu executarea acuzatilor directi, cei carora li se fabricau dosare "solide". Climatul pe care il instituie este de nesiguranta si teroare. In perioada "marii terori" (supranumite si ejovcina, dupa numele lui Ejov – seful serviciilor speciale sovietice), denunturile si denuntatorii vor impanzi URSS. Pentru a-si dovedi fidelitatea fata de legile lui Stalin, parinti, frati, rude, prieteni, colegi de munca si camarazi de partid se turnau unii pe altii cu speranta desarta ca ar putea sa scape de judecata suprema. Societatea sovietica, ce se prezenta ca un model moral, devenise o cloaca de turnatori.
ANCHETELE STALINISTE. Cel mai important element al anchetei era marturisirea "vinovatiei". Primele momente ale detentiei, pana la declansarea interogatoriului, se petreceau in conditii extreme: izolare, caldura excesiva, frig. Interogatoriile erau conduse de una sau mai multe persoane si vizau epuizarea fizica a celui anchetat. Privarea de somn, interdictia de a bea apa, de a-si satisface nevoile fiziologice sunt o constanta. In multe cazuri se utilizau tortura fizica, injuriile, promisiunile mincinoase, distrugerea demnitatii personale si a respectului de sine. Totul pentru a obtine semnarea declaratiilor cerute. Li se impunea acuzatilor sa se confeseze de o maniera sincera, sa ceara iertare, sa se aseze in genunchi in fata anchetatorilor si judecatorilor.
COMUNISTII ROMANI – VICTIME ALE TERORII. Atentatul comis de un dezechilibrat asupra lui Kirov (1934) – conducatorul PCUS din Leningrad – a fost prilejul pentru Stalin de declansare a terorii impotriva tovarasilor lui Lenin, membri ai Biroului Politic. Acuzandu-i pe cativa dintre acestia de a fi organizat un "complot" cu sprijin Imperialist importiva lui Kirov, Stalin a pus in miscare mecanismele terorii care de la centrul de putere si pana la membrii de partid de rand a avut milioane de victime. In primul rand, i-au cazut victime numerosi cominternisti.
Odata pornit, valul de procese politice nu a ocolit nici reprezentanti minusculului Partid Comunist din Romania, ros de lupte fractioniste. La sefia PCdR-ului, in anii terorii, se afla bulgarul Boris Stefanov. Considerandu-se "reprezentantul international" al Cominternului, Stefanov va tine in mainile sale soarta a numerosi comunisti si de hotararea lui a depins clasificarea lor ca "dusmani ai poporului", "tradatori", "trotkisti" sau spioni. Chemat la Moscova, Stefanov isi da avizul pentru "epurarea", PCdR. Pe altarul justitiei staliniste, sunt sacrificati cei trei secretari generali ai partidului – Elek Köblös (1924 – 1928), Vitali Holostenco (1928 – 1931) si Alexandru Danieliuk – Stefanski (1931 – 1934). Le-au urmat, desi nu se poate stabili o cronologie a asasinatelor, marcanti membrii ai PCdR-ului. Printre acestia amintim doar nume ca Marcel Pauker, Cristian Rakovski, David Fabian, Alexandru Dobrogeanu – Gherea, Ecaterina Arbore, Eugen Rozvany.
SCAPA CINE POATE. Fericitii pe care gloantele politiei politice nu i-au atins – Emil Bodnaras, Lucretiu Patrascanu, Gheorghe Cristescu, Ana Pauker – datorita faptului ca nu erau in URSS. Se aflau fie in inchisorile romanesti, fie pe frontul din Spania. Paradoxul sentintelor capitale aplicate reprezentantilor Cominternului, fara exceptie, erau servitori umili ai Cominternului, ai Moscoveim si ai lui Stalin. Nu a existat din partea lor nici o opozitie care sa justifice teroarea.