marți, 14 iunie 2005

Reguli ale conspiratiei

LAVINIA BETEA

Pe tot parcursul existentei sale, Cominternul (1919-1943) a patronat, finantat si dirijat de la Moscova armata de agenti a "revolutionarilor de profesie". Raspanditi in intreaga Europa actionau in clandestinitate pentru infaptuirea "revolutiei proletare". Actionau simultan ca spioni si militanti politici.

"Regulile de conspirativitate ale partidului" gasite in Arhivele Cominternului ne ajuta insa sa intelegem modul de viata si rigorile la care trebuiau sa se supuna acestia in dubla lor calitate – militanti comunisti si agenti in slujba serviciilor sovietice de informatii. Regulile prevazute trebuiau sa le aplice in tarile unde erau trimisi precum si in relatiile pe care le aveau cu "centrul" ori unii cu altii in cadrul aceleiasi filiale.
"STRICT CONFIDENTIAL". Aceasta era mentiunea inscrisa pe documentul ce consemna regulile de conspirativitate ale cominternistilor. Reproducem cateva dintre acestea, considerate elocvente in formarea unei reprezentari asupra vietii lor. Subtitlurile ne apartin:
"Scopul conspirativitatii este acela de a garanta partidului posibilitatea de a duce o munca de organizare, agitatie si propaganda, pana la rasturnarea de la putere a exploatatorilor de catre proletariat, sub conducerea partidului (...).
Grija pentru interesul personal este prea puternica in societatea burgheza: torturile din temnite, frica de moarte infrang uneori vointa unor oameni slabi.
Este necesar ca orice individ sa fie considerat nesigur pana la proba contrarie (...) In jurisprudenta este la moda prezumtia de nevinovatie. In activitatea partidului, dimpotriva, orice individ trebuie considerat nesigur (...). Increderea in el trebuie demonstrata. Simpla lipsa a unor date compromitatoare nu trebuie considerate ca o dovada ca se poate avea incredere in cineva (...).
Este mai bine sa fie alesi militanti mediocri, fara experienta dar bine cunoscuti, decat persoane mai dotate, dar mai putin cunoscute. Altfel este imposibila constituirea unei organizatii solide si trainice (...)
Partidul legal trebuie sa aiba o rezerva de militanti, noi, necompromisi in munca de legalitate, care sa fie folositi in munca clandestina a partidului (...).
COPII DOTATI. Copiilor militantilor partidului trebuie sa li se explice necesitatea conspirativitatii. Experienta demonstreaza ca exista copii dotati, in varsta de sapte ani sau putin mai mari, care se pot dovedi buni ilegalisti, cu conditia, desigur, ca ei sa fie instruiti cu rabdare. (...) Cei mai periculosi sunt cei cu varste intre trei si cinci ani dar chiar si la aceste varste, majoritatea copiilor, daca sunt indrumati cu iscusinta, nu incalca regulile conspirativitatii (...).
Fiecare membru al organizatiei, adica nu simplul membru de partid, ci militantul trebuie sa aiba un pseudonim de partid o porecla. Pseudonimul trebuie sa fie astfel ales incat sa fie neutru din punct de vedere politic pentru cineva din afara si sa aminteasca de un prenume sau de un nume de familie obisnuite (...) Militantii deosebit de importanti trebuie sa aiba mai multe pseudonime: unul pentru organizatia locala, unul pentru relatiile cu exteriorul, unul pentru legaturile cu organizatiile oficiale, unul pentru convorbirile telefonice etc. (...).
PORUNCA LUI LENIN. Tuturor acuzatiilor infame lansate de propaganda burgheza referitoare la caracterul subversiv si antipopular al activitatii noastre le raspundem cu cuvintele: "Conspirativitatea (...) este o conditie obligatorie a oricarei organizatii bolsevice. Ar fi de aceea o mare prostie sa ne temem de acuzatia ca vrem sa infiintam o organizatie de complotisti". Fiecare bolsevic trebuie sa-si intemeieze comportamentul pe aceste indicatii ale lui Lenin, indiferent din ce partid national face parte si indiferent in ce tara activeaza).

PORTRET
Numarul agentilor Cominternului va fi imposibil de precizat vreodata. In conditiile conspirativitatii, cu certitudine nu puteau fi prea multi. Cum "actiunile de exceptie cer oameni de o plamada speciala" – dupa cum spunea contele de Marenches, seful serviciilor speciale a generalului De Gaulle – putini puteau fi "expertii" de care avea nevoie organizatia "revolutionarilor de profesie". Cu referire la aptitudinile si priceperile acestora, istoricul N. Werth ii apreciaza ca maestri ai activitatii in ilegalitate, indivizi apti sa organizeze provocari, asasinate, atentate, greve, manifestatii galagioase, aventurieri ce se pricepeau sa se deghizeze, sa scape de urmaririle politiei, sa vietuiasca sub identitati si cu adrese false oriunde in lume urmau a fi trimisi.

FILIALE
Comunistii din partidele straine care se autoproclamau "sectii" ale Cominternului se supuneau neconditionat "centrului". Sub imperativul regulilor si rezolutiilor sub care fiinta Internationala a III-a, la finele deceniului doi si inceputul deceniul trei au fost intemeiate si in statele nationale ale Europei Centrale si Rasaritene partide comuniste afiliate si subordonate celui bolsevic. In 1921 – dupa vizitele la Moscova ale unei delegatii reprezentand factiunea radicala de sprinsa din PSDR – s-a infiintat PCdR. In aceste conditii, teza conform careia in perioada interbelica a existat o "aripa nationala" in PCdR, care s-a opus deciziilor Cominternului, este pura inventie propagandistica. Ea face parte din ansamblul manipularilor de rescriere a istoriei comunismului in spirit national dupa moartea lui Stalin si retragerea trupelor sovietice.