marți, 26 iulie 2005

Editorial: Cu para la imparatul

LAVINIA BETEA

Unul dintre mecanismele pe care s-a construit puterea absoluta a fost controlul exercitat asupra tuturor si asupra fiecaruia in parte prin critica si autocritica. Din informatiile provenite prin asemenea perfide convorbiri erau apoi identificate carentele situatiilor si personajelor in discutie. Pana la capatul vietii, Stalin va asmuti in felul acesta pe unul impotriva altuia, pe aceia care i-au fost colaboratori apropiati
Dupa 1968, istoricii au explicat moartea lui Foris ca efect al rivalitatii cu Gheorghiu-Dej in anii ilegalitatii. Invidia si complexele muncitorului ceferist cu patru clase ar fi cauzat uciderea licentiatului in matematica al universitatii din Budapesta.
In realitate, cei doi nu s-au cunoscut aproape deloc in ilegalitate. Conform raspunsurilor lui Foris la chestionarele ce i-au fost date dupa retinerea sa in 1944, in inchisoarea Vacaresti fusese criticat "de tovarasi" (printre ei se subintelege a fi si Dej), pentru ca, in 1935, la Doftana, impreuna cu Dori Goldstein, incercase sa-i faca pe detinuti sa capituleze in fata presiunii administratiei inchisorii. Facuse atunci si declaratii de renuntare la comunism. Abatere grava, in etica de dupa razboi. De altfel, ca si Foris, de acest lucru fusese invinuit si Patrascanu. Intelectuali fiind, suportau mai greu privatiunile inchisorii decat ilegalistii deprinsi din copilarie cu mizeria habitatului.
Rivalul lui Foris a fost insa Teohari Georgescu, ministru de Interne la data asasinarii sale. Povestea este amanuntit relatata de martorii conflictului. Inceputul sau este plasat la Moscova in vara lui 1940. Boris Stefanov, fost secretar al PCdR, in acel timp omul de legatura al Cominternului cu comunistii romani, le transmite ca era de urgenta necesar ca doi dintre ei sa se prezinte la Moscova pentru a raporta despre activitatea partidului.
Nu unul, ci doi! Si intotdeauna va fi la fel. Unul dintre mecanismele pe care s-a construit puterea absoluta a fost controlul exercitat asupra tuturor si asupra fiecaruia in parte prin critica si autocritica. Emisarii romani urmau a sta de vorba impreuna – si separat unul de celalalt – cu conducatorii Cominternului. In felul acesta se puteau pari reciproc. Din informatiile provenite prin asemenea perfide convorbiri erau apoi identificate carentele situatiilor si personajelor in discutie. Pana la capatul vietii, Stalin va asmuti in felul acesta pe unul impotriva altuia, pe aceia care i-au fost colaboratori apropiati. Dupa exemplul magistrului, fostii ilegalisti Gheorghiu-Dej si Ceausescu vor purta totdeauna cu colaboratorii discutii intre patru ochi asupra problemelor-cheie.
In 1940, spre Moscova au plecat Vasile Luca si un anume Zigelboim. Au fost prinsi insa de granicerii romani la trecerea in Uniunea Sovietica si incarcerati la Cernauti. Astfel ca vor incerca Foris si Teohari Georgescu, dupa moartea fostului secretar al PCdR, Bela Breiner, amandoi fiind membri ai Secretariatului. Georgescu era, in urma caderii lui Luca, de curand promovat in functia de secretar al Judetenei Ilfov. Dupa firestile peripetii ale calatoriilor clandestine, cei doi ajung la Moscova, cazati in faimosul Hotel "Lux".
Dupa ce stau de vorba cu Stefanov si cu Petre Borila (in "aparatul" Internationalei dupa revenirea din Spania), raporteaza in fata comisiei compuse din Wilhelm Pieck, Colarov, Dimitrov, Togliatti si Manuilski. Vorbeste (ca mai vechi membru al Secretariatului) Stefan Foris despre pozitia PCdR fata de legionari, de Frontul Renasterii Nationale, sindicate, bani. Raportul sau este aproape integral criticat. In primul rand, participarea comunistilor la manifestatia de la 1 Mai 1939. Dupa parerea conducatorilor Cominternului, comunistii romani nu-si identificasera corect adevaratii dusmani. Acestia – in viziunea lor (si in acord cu Pactul Ribbentrop-Molotov) – nu sunt legionarii, ci regele. Si modul de procurare a fondurilor ("de la elemente burgheze") are parte de aspre critici.
Convins de-acum ca Foris nu este agreat la Comintern – o oportunitate de-a fi el numit conducator al PCdR! –, Teohari Georgescu solicita o noua intalnire. Pe care i-o ascunde tovarasului sau. Mai intai il paraste pe Foris lui Borila ca-i dezinformase pe conducatorii Internationalei, plangandu-se ca romanii nu au suficienti bani. Dupa cedarea Basarabiei au crescut subventiile date comunistilor de diverse persoane "cu frica de viitor", spune el. Pilotat de Borila, revine in fata comisiei Cominternului, parand "nesinceritatea lui Foris".
Ulterior va declara ca postul de secretar al PCdR ii fusese lui propus de conducatorii Cominternului. L-ar fi refuzat, motivand insuficienta experienta. Membrii comisiei s-ar fi gandit atunci la Parvulescu. Acesta va fi amanuntul care va conta, de altfel, in desemnarea lui Parvulescu ca si conducator dupa arestarea lui Foris la 4 aprilie 1944.
Dupa cele savarsite, Teohari Georgescu ramane uimit sa afle ca Foris fusese totusi desemnat conducator al PCdR.
In 1941, si el, si Chisinevschi – ambii membri ai Secretariatului condus de Foris – au fost arestati. Condamnati la 10 ani inchisoare, ajunsi in Penitenciarul Caransebes, vor declara conducerii comunistilor de acolo – impreuna si separat, dupa metodologia ilegalista – ca Foris (singurul din conducere scapat de arestare) ii tradase. Faptul ca, in 1938, Foris fusese arestat si pus in libertate dupa o scurta perioada era un argument greu in favoarea opiniei lor.
Iar Dej, Bodnaras si Pantelei Bodnarenko (viitorul sef al Securitatii, care in acea perioada asigura legatura comunistilor din Caransebes cu cei din afara) au crezut. Si au actionat la momentul potrivit, dupa cum s-a aflat in 1968…