marți, 19 iulie 2005

Hitler si Stalin isi impart Europa

ILARION TIU

La sfarsitul deceniului al treilea al secolului al XX-lea, Europa se afla in mare criza politica. Dificultatile economice si sociale au macinat regimurile democratice. Pe acest fond, statele totalitare, URSS si Germania, au decis sa colaboreze, pentru a lua cu asalt Europa, lasand la o parte diferentele ideologice.

Comunismul si nazismul au fost doua ideologii care au cautat sa castige tot mai multi adepti si sa se foloseasca de orice fel de transformare. Inca din 1917, bolsevicii au valorificat ocaziile de a iesi in evidenta pentru a-si atrage simpatizanti. Spre deosebire de regimurile democratice, cele extremiste nu "sufereau" de complexe morale in modul de a face politica. De exemplu, Cominternul a trecut instantaneu in 1935 de la tactica sabotarii prin orice mijloace a "guvernelor burgheze" la politica de "front popular".
"ALIANTA CONTRA NATURII". In anii ’30, diplomatia sovietica a "jucat" cu abilitate cartea luptei pentru pace si a dezarmarii. Insa niciodata un observator occidental nu a verificat daca Stalin ducea o politica de inarmare sau daca respecta libertatile cetatenilor pe care-i conducea. Astfel ca, in ochii Societatii Natiunilor, Uniunea Sovietica aparea ca un aliat al democratiei. Pana la urma, liderii de la Moscova au decis sa renunte la acest circ si sa caute metode pentru a-si pune in aplicare planul de dominare a continentului. Sovieticii nu erau singurii care aveau astfel de ganduri. Dusmanii ideologici ai comunismului, nazistii germani, aveau si ei acelasi dispret fata de democratie ca si locatarii Kremlinului. Fara sa-si faca probleme privind diferentele ideologice, Stalin si Hitler au decis sa-si dea mana pentru a imparti Europa, discursurile de la Societatea Natiunilor socotindu-le vorbe goale. Nu era pentru prima data cand liderii de la Moscova si de la Berlin s-ar fi asezat la masa negocierilor. In 1922 la Rapallo (Italia), Germania si Rusia Sovietica semnasera un tratat de colaborare, care contribuise la refacerea reciproca a celor doua tari ruinate dupa primul razboi mondial.
DOUA IDEOLOGII, O METODA. In ciuda conflictului ideologic dintre comunism si fascism, metodele de guvernare ale Uniunii Sovietice si ale Germaniei nu se prea deosebeau una de alta. Exista un "partid de mase" si intr-o parte si in alta, cenzura era aceeasi, iar statul controla toate segmentele societatii. Ambele regimuri nu au acceptat in ruptul capului ideea de opozitie, iar "sabotorii" si "opozantii" ajungeau pe mana serviciilor speciale. Germania nu avea o Siberie a ei in care sa-i trimita departe de lume pe cei care "nu intelegeau binefacerile regimului", insa a gasit modalitati dure de represiune. Inca din primele zile ale regimului nazist, in Germania au aparut lagare in care au fost concentrati opozantii noii puteri extremiste. Aici, detinutii erau obligati sa munceasca, fiind retribuiti cu sume infime fata de valoarea efortului depus. Ca si in Siberia, alimentatia era de proasta calitate, iar detinutii erau ingrijiti cat sa nu moara. Nazistii nu au organizat procese politice proprii. Insa au controlat abil opozitia prin metode politienesti. Justitia era utilizata in putine ocazii, preferandu-se metoda "detentiei preventive", in timpul careia procesele erau asteptate in zadar.
O STIRE BOMBA. Primii care si-au aratat intentiile de modificare a granitelor in Europa au fost germanii. Astfel ca, in septembrie 1938, prin Acordul de la Munchen au ocupat cea mai mare parte a Cehoslovaciei. Surprinzator, Uniunea Sovietica nu a protestat in numele pacii fata de acest eveniment. De fapt, cele doua state semnasera un acord prin care se angajau sa nu se atace public fata de dezmembrarea Cehoslovaciei. In vara anului 1939, contactele dintre URSS si Germania au devenit tot mai frecvente. Astfel ca, la 11 august 1939, cele doua state au semnat un acord economic foarte avantajos pentru industriile proprii de razboi. Pentru a mai indulci momentul, Stalin a initiat negocieri de alianta cu Franta si Marea Britanie, insa cele doua state democratice nu s-au aratat prea interesate trimitand diplomati de categoria a doua. Convinsi de ineficienta relatiilor cu occidentalii, sovieticii au decis sa rupa imaginea de putere pacifista. La 23 august 1939, pe aeroportul din Moscova a aterizat ministrul german de Externe, Joachim von Ribbentrop. El a semnat impreuna cu omologul sovietic, Viaceslav Molotov, un Pact de neagresiune. Acesta era valabil pe zece ani, iar in cazul in care unul dintre cele doua state il denunta devenea nul. Vestea pactului a constituit un soc imens pentu Europa, deoarece devenea evident ca un nou razboi mondial plutea in aer.
PREVEDERI SECRETE. "Impacarea" comunistilor si nazistilor nu a fost gratuita. Pactul avea un protocol aditional secret prin care se imparteau zonele de influenta in Europa de Est. Acesta prevedea ca Polonia va fi impartita de cele doua state fara nici un fel de probleme, Uniunea Sovietica revendicand teritoriile Finlandei, Tarilor Baltice si Basarabiei. La o saptamana de la semnarea pactului, Germania a atacat Polonia care a fost cucerita in patru saptamani. Protocolul secret s-a activat la 17 septembrie 1939, cand Uniunea Sovietica a atacat la randul ei Polonia. Disparea astfel cel mai mare stat din Europa de Est. Ulterior, tratatul si-a urmat "cursul firesc": Finlanda a fost invadata in decembrie 1939, iar Tarile Baltice si Basarabia (alaturi de Bucovina de Nord, neinclusa in Pact) au trecut de "bunavoie" la Uniunea Sovietica in vara anului 1940.