marți, 9 august 2005

Editorial: Omul lui Foris

LAVINIA BETEA

Dupa "reabilitarea" ultimului lider al partidului comunist din ilegalitate de catre Ceausescu in 1968, oamenii au inteles ca, in mod criminal, fusese ucis din porunca lui Dej, care pizmuia superioritatea de intelectual doctrinar a lui Foris.
Numeroasele rapoarte si scrisori compuse de Foris in anii cand a condus PCdR nu evidentiaza ca autorul lor avea vreo aptitudine de teoretician politic. De altfel, spre deosebire de celelalte "partide fratesti", pe parcursul intregii sale istorii, partidul comunist din Romania nu a inregistrat in componenta sa vreun membru cu talente de ideolog.
Insasi existenta cotidiana a ultimului lider comunist din ilegalitate nu pare a avea legatura cu politicul. Dupa declaratiile celor care l-au cunoscut indeaproape, Foris isi petrecea zilele dormind ori schimband casele conspirative. Noptile fuma, bea cafele si redacta rapoarte. Un regim de cvasiinactivitate si dura claustrare care, alaturat unor trasaturi de personalitate, va face ca relatiile sale cu ceilalti tovarasi de partid sa fie extrem de tensionate. Inlaturandu-i din functiile in care-i gasise pe unii, incercand sa-i sanctioneze pe cei din inchisori, fara posibilitatea de a apela la sprijinul Moscovei din cauza legaturilor intrerupte de razboi, Stefan Foris isi transforma aproape toti colaboratorii in dusmani. Grupul de conspiratori unde coeziunea este o conditie a supravietuirii ii este ostil. Singurele persoane cu care mentine contacte politice sunt cele care-i satisfac si trebuintele vitale: Victoria Sarbu, intai tehnica a sa, apoi concubina si membra a Secretariatului partidului (desi nu era macar membra in partid), Remus Koffler (un aventurier care avusese sansa sa gaseasca un excelent manager pentru fondurile banesti ale comunistilor) si trei tineri (Romeo Runcan, Petrea Nicolae si Constantin Carp), care-i asigura deplasarea, locuintele conspirative si ceea ce se numea "activ de partid".
"Din punctul de vedere al intereselor PCR, chiar si onest fiind, Foris a fost un secretar general in mod strident necorespunzator" – este concluzia sociologului Pavel Campeanu, fost detinut la Caransebes, a carui carte, "Ceausescu, anii numaratorii inverse" (Polirom, 2002), este o sinteza a biografiilor si relatiilor fostilor sai tovarasi de inchisoare.
Organizatia comunistilor romani aflata in clandestinitate pare a fi supravietuit, in aceasta perioada, datorita lui Remus Koffler, cel care trece drept "omul lui Foris". Koffler insa nu se ocupa de strangerea fondurilor partidului, ci il "lamurise" pentru aceasta pe Emil Calmanovici, un inginer evreu, bogat antreprenor de constructii. Calmanovici reuseste ca, din banii proprii si subventii adunate de la alti oameni instariti cu interese pronuntate impotriva legislatiei naziste, sa asigure mai mult decat supravietuirea comunistilor romani din clandestinitate si inchisori.
In vremea aceasta, "omul lui Foris" gusta din plin aventura clandestinitatii. O clandestinitate focalizata mai mult in pasiuni amoroase decat politice. Fiu de negustori, Remus Koffler fusese trimis sa-si faca studiile la Berlin. In loc sa citeasca literatura de specialitate (era student la Chimie), prefera lecturile la moda ale epocii – marxismul si psihanaliza. In 1931 a fost trimis de catre Comintern la o "scoala de instructori" si utilizat ca si curier. Din fondurile care-i sunt incredintate are grija (dupa propriile sale declaratii) sa-si insuseasca ilicit o parte. Revenit in Romania in atmosfera de vanatoare a evreilor declansata de regimurile naziste din Europa Occidentala, Koffler este perceput ca facand parte din cercul doctorului psihanalist Egon Weigl. Lili, sotia psihanalistului, profesoara de pian, este tehnica si amanta lui Koffler. Un caz cu evolutie oarecum inversa fata de obiceiurile ilegalistilor: intalnirile lor de amor fiind pretextate ca intalniri de partid. Neglijentele celor doi favorizeaza "caderea casei Wexler" din Strada Crangului numarul 15 si arestarea lui Lili Weigl. Coplesit de pierderea iubitei sale, Koffler face compromitatoare interventii. Printre altele se foloseste de relatiile fratelui sau (avocat crestinat cu numele de Romulus Jitianu si prieten cu medicul-sef al Sigurantei pe numele caruia isi trecuse automobilul pentru a nu fi rechizitionat) spre a petrece ceasuri de amor cu detinuta Weigl in chiar incinta inchisorii. Isi scoate, din inchisoare, la plimbare amanta cu masina pe care toti o cunosc ca fiind "a unuia de la Siguranta". A incercat sa o impuna pe Lili Weigl secretara de partid in inchisoarea Vacaresti, fapt ce a atras ura celorlalte detinute. Pachetele pline de bunatati pe care le primea de la Koffler, regimul de inchisoare deosebit si condamnarea la numai zece ani primita au contat pentru tovarasele sale ca dovezi ale tradarii la Siguranta. Iar la 23 august 1944, singura actiune pastrata in memoria celui de-al doilea om din partid este drumul la inchisoarea Vacaresti in intampinarea aceleiasi Lili...
Ca si Foris, Koffler a fost acuzat, pe nedrept, de aceeasi culpa ("tradator") si ucis de catre tovarasii sai. Cu el istoria oficiala a partidului a fost insa pana la capat nedreapta. Condamnat la moarte si executat in "procesul Patrascanu", Koffler nu a fost niciodata "reabilitat". In explicatia "luptei pentru putere" data propagandistic crimelor din partid, moartea sa n-a putut fi incadrata. Si-atunci a fost trecuta sub tacere.