miercuri, 31 august 2005

Petre Gheorghe, Executat pentru sabotaj

CRISTINA ARVATU
Un caz tipic de cadere a unor lideri comunisti este cel al grupului condus de Petre Gheorghe, seful organizatiei PCdR Bucuresti. Grupul pregatea in 1941 un atentat in Dobrogea. Despre plan afla Gestapoul din Bulgaria, care sesizeaza organizatia similara din Romania. Intregul grup este prins, iar posibilii atentatori, executati.

Petre Gheorghe era un comunist de origine bulgara, intrat in PCdR in perioada in care acesta era condus de Boris Stefanov, bulgar si el. In partid avea pseudonimul Iancu. Petre Gheorghe detinea in 1940 functia de sef al organizatiei comuniste din Bucuresti-Ilfov. Pozitia nu il multumea, fapt pentru care cere de doua ori sa intre in Secretariatul Comitetului Central. De fiecare data cererea ii este respinsa. Dupa numirea lui Stefan Foris ca secretar al partidului, Petre Gheorghe intra repede in conflict cu el. Avea o viziune diferita fata de modul in care trebuie luptat cu "inamicul".
DISENSIUNI LA VARF. Dupa declansarea razboiului impotriva URSS si ruperea legaturilor cu Cominternul, in PCdR s-au conturat doua curente. Unul, reprezentat de Foris, care opta pentru o politica prudenta, de supravietuire a partidului si asa atat de decimat. Al doilea grup era condus de Petre Gheorghe, care dorea sa imprime partidului o linie dura, prin organizarea unor miscari de partizani, sabotaje sau asasinarea unor lideri ai regimului antonescian. Petre Gheorghe isi motiva optiunea pe apelurile lansate de postul de radio Romania Libera, care emitea de la Moscova. Conflictul dintre cele doua grupari ia proportii deosebite. Prin schimburi de scrisori, fiecare parte isi apara pozitia. Nu se ajunge la intelegere, motiv pentru care secretarul partidului, Stefan Foris, decide dizolvarea organizatiei Bucuresti-Ilfov. Gheorghe nu recunoaste decizia si hotaraste infiintarea unei organizatii a Partidului Comunist din judetul Ilfov, impotriva deciziei conducerii centrale a partidului. Cei pe care se baza liderul comunist in acel moment erau sora si sotia sa.
FILIERA BULGARA. Paralel cu disputa interna pe care o avea cu Foris, Petre Gheorghe incepe sa-si puna in practica ideile. Prin reteaua pe care o coordona initiaza un plan de organizare a unui sabotaj in Dobrogea. El mai incearca si sa refaca legaturile cu Cominternul, intrerupte dupa declansarea campaniei militare impotriva Uniunii Sovietice. Pentru aceasta ia contact cu retelele comuniste din Bulgaria, cu care avea legaturi stranse. In 1941 trimite un sofer, pe Mihail Bobeica, la granita cu Bulgaria, pentru a lua legatura cu Cominternul. Acesta sta 10 zile la punctul de intalnire fara ca omul de legatura sa se prezinte. Se intoarce in Capitala si face o declaratie scrisa despre esecul misiunii lui, pe care i-o preda unui superior al sau. Acesta este capturat, iar declaratia, pe jumatate arsa, ajunge in mainile autoritatilor. In vara anului 1942 este arestat si Bobeica.
Actiunile personale si cele coordonate de Petre Gheorghe sunt haotice si se desfasoara fara a respecta regulile minime de conspirativitate, asa cum el insusi recunoaste. Astfel, Gestapoul din Bulgaria afla despre planurile pe care le initiaza pentru organizarea sabotajului din Dobrogea. Datele sunt rapid comunicate omologilor din Romania, care il iau sub o supraveghere stricta.
CADEREA SI EXECUTIA. Capturarea grupului Petre Gheorghe a fost, in aceste conditii, o misiune lesne de indeplinit de Gestapoul din Romania. Este arestat la putin timp dupa ce Mihail Bobeica fusese prins. Liderul organizatiei judetene Ilfov-Bucuresti este condamnat pentru spionaj in favoarea inamicului si, in conformitate cu legile din timp de razboi, este executat. Ocupantii germani au fost cei care au orchestrat intregul scenariu al condamnarii si executiei lui. La finalul razboiului, Stefan Foris a fost acuzat, si in acest caz, ca el ar fi fost vinovat de caderea grupului. Versiunea a fost sustinuta cu patima, in timpul anchetei lui Foris, de sotia si sora lui Petre Gheorghe, Ronea Gheorghiu si Ivanka Rudenko. Adevarul despre caderea lui Petre Gheorghe a fost insa dezvaluit mult mai tarziu, in timpul anchetei desfasurate impotriva lui Lucretiu Patrascanu. In 1968, anchetatorul Victor Vanatoru a dezvaluit cum s-au desfasurat faptele in cazul lui Petre Gheorghe.
MITUL EROULUI PROLETAR. Dupa instalarea regimului comunist, Petre Gheorghe a fost transformat de propaganda oficiala intr-un adevarat erou. Singura realitate a fost executarea lui in timpul razboiului. Restul a fost o plasmuire a regimului, care l-a transformat in "simbol al luptei proletariatului roman impotriva cotropitorilor fascisti", care "si-a jertfit viata, in mod eroic si glorios, pe altarul luptei comuniste a muncitorilor romani".

AUTOCRITICA
La sfarsitul anului 1941 sau inceputul anului urmator, Petre Gheorghe adreseaza CC al PCdR o scrisoare in care prezinta propria versiune referitoare la disensiunile pe care le are cu conducerea partidului. In acest document el isi face si o autocritica in legatura cu "lupta pentru apararea partidului". Pe mai multe pagini scrie despre ce greseli a facut si ce slabiciuni a avut: "Tocmai in timpul razboiului, cand dintr-un moment greutatile au crescut, am slabit lupta pentru rezolvarea problemei caselor (conspirative) – deci, intalniri si discutii pe strazi in plina zi si ore intregi... eu cateodata am fost inconsecvent si atunci cand am incercat sa dau lectii tovarasilor neconspirativi. Ex.: tov. G., neavand casa, imi propune sa ma duc intr-o casa despre care eu mai bine o stiam decat el ca casa nu-i buna. Am acceptat, pe drum insa, judecand mai serios, am oprit masina, m-am dat jos... ne-am plimbat o ora si jumatate pe strada discutand adesea, in gura mare desigur, problemele si munca de partid. In loc sa-l fi lasat sa-si gaseasca casa, asadar procedeul meu n-a fost tocmai just si n-a fost un exemplu bun, caci un conducator trebuie, nu numai prin vorbe, ci si prin fapte concrete, sa lupte inarmarea partidului, pentru apararea sa si a conducatorilor sai. Aceste greseli si slabiciuni ale mele (...) sunt exemple proaste, neserioase, izvorate din conceptia mai sus pomenita. Si eu tocmai prin aceste greseli si slabiciuni si exemple proaste precum cele de mai sus n-am inarmat suficient pe tovii din Comitetul Judetean. Nici discursul lui tov. Stalin – nici nu l-am ascultat, si instructoarea verbal a prelucrat punctele din discursul lui tov. Stalin".

CINE ESTE?
In disputa dintre Stefan Foris si Petre Gheorghe unul dintre punctele conflictuale era acela referitor la cine este inamicul PCdR dupa inceperea razboiului in Est. Linia politica a CC exprimata in primul manifest al partidului identifica inamicii ca fiind "banditii fascisti germani care au aruncat poporul german si alte popoare subjugate de ei in razboi contra URSS... Tradatorul general Antonescu, care sub comanda lui Hitler a aruncat poporul nostru pe furis impotriva poporului sovietic... dusmanul de moarte... sunt stapanii fascisti ai Germaniei fasciste si slugile acestora in tarile cotropite". Petre Gheorghe nu este insa de acord cu linia politica a partidului. Pentru el, inamicul principal al PCdR sunt "burghezimea si mosierimea romana". In consecinta, el isi lanseaza propriul manifest, in care indeamna "masele trudite sa le dea lovitura de moarte" sub lozinca "frontul unic popular al maselor trudite din Bucuresti si Ilfov impotriva burgheziei si mosierimii".

CREZ
"CC al PCR apeleaza la voi, activistii si membrii organizatiei de partid din Capitala, sa demascati pe baza faptelor concrete pe tradatorul Iancu (Stefan Foris – n.r.), care a trecut de partea fascismului german impotriva cauzei sfinte a proletariatului si a poporului roman. (...) Curatiti partidul de gunoiul oportunist-hitlerist, strangeti randurile si formati un zid in jurul CC al partidului nostru, care trebuie sa paseasca in fruntea poporului roman in lupta tuturor popoarelor iubitoare de libertate pentru nimicirea tiraniei hitleriste!"
Petre Gheorghe
decembrie 1941