marți, 9 august 2005

Ruperea legaturii traditionale cu Moscova

CRISTINA DIAC

La inceputul deceniului cinci al secolului trecut, minusculul Partid Comunist din Romania intra intr-o noua realitate si intr-o noua faza a existentei sale totodata. In principal, schimbarile nu se datorau unor cauze de ordin intern. Ele au survenit o data cu inceperea razboiului antisovietic la care Romania s-a angajat.

In linii mari, istoria PCdR la inceputul anilor ’40 a fost marcata de aceleasi caracteristici ca si cea a deceniilor precedente. Numarul membrilor a ramas in continuare extrem de redus. Componenta structurilor de conducere (Secretariatul, Biroul Politic si Comitetul Central) se schimba cu o viteza ametitoare. Au continuat certurile nesfarsite intre lideri, cel mai des pentru niste motive lipsite de importanta, care nu existau decat in mintea combatantilor.
ALT CONTEXT. Schimbarile majore intervenite in viata partidului comunist s-au datorat inceperii celui de-al doilea razboi mondial. Romania a intrat in lupta la 22 iunie 1941 alaturi de Germania si impotriva Uniunii Sovietice. In perioada interbelica, pentru toti comunistii soarele rasarea de la Moscova. Situatia celor din Romania a devenit foarte complicata: trebuiau sa sustina punctul de vedere al Moscovei intr-o tara aflata in razboi cu sovietele. Din acest motiv, autoritatile regimului de dictatura militara instaurat la Bucuresti au devenit si mai exigente fata de persoane care faceau propaganda in favoarea unui stat cu care Romania era in razboi. Acest lucru a facut ca vigilenta Sigurantei sa creasca si, o data cu ea, si numarul comunistilor ajunsi in inchisoare.
FARA MOSCOVA. Evenimentul poate de cea mai mare importanta pentru evolutia partidului comunist in anii razboiului a fost pierderea legaturii cu Moscova datorata inceperii ostilitatilor. Toate partidele comuniste erau filiale ale partidului unic mondial – Internationala a III-a, cu sediul in capitala URSS. Acolo se faceau si se desfaceau conducerile, se decreta cine e tradator si cine e pe "linia justa", cine merita sa traiasca si cine trebuie sa moara. Adeptilor nu le ramanea decat sa ia act de hotararea "fratelui mai mare" si sa puna in practica deciziile luate de Comintern. In mai 1941, PCdR a pierdut legatura cu Moscova, prin caderea canalelor de comunicatie. Orice calatorie in si spre URSS devenise imposibila din cauza razboiului. Conducerea partidului nu mai avea de la cine primi ordine si nici cui raporta. Intrarea Romaniei in razboi impotriva URSS, masurile mai drastice luate de Siguranta impotriva comunistilor autohtoni, ruperea legaturilor cu Moscova au fost factori care au influentat soarta PCdR. Dupa expresia folosita ulterior, pentru a glorifica "trecutul glorios de lupta al clasei muncitoare", partidului nu-i mai ramanea decat sa se cufunde in "neagra ilegalitate".

SACRIFICATUL
In 1943, Stalin a decis desfiintarea Cominternului. La baza hotararii au stat ratiuni de ordin practic. Scopul Internationalei a III-a era distrugerea democratiilor occidentale. Or, in razboi, Uniunea Sovietica era aliata cu Marea Britanie si cu Stalele Unite, state-emblema ale democratiei. Pentru a adormi suspiciunile aliatilor, "Parintele popoarelor" a desfiintat formal partidul comunist mondial, fara a distruge insa si structurile sale, care au ramas functionale.