miercuri, 21 septembrie 2005

Evadarea lui Dej

LAVINIA BETEA

In 1993, organizatorul evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul Tg. Jiu a povestit cum s-a petrecut aceasta. O evadare cu peripetii, ghinioane si nepotrivire de... orar. Reproducem in cele ce urmeaza respectivul fragment aparut in cartea "Maurer si lumea de ieri. Marturii despre stalinizarea Romaniei".

Lavinia Betea: Cum ati organizat dvs. evadarea lui Dej din lagarul de la Targu-Jiu?
Ion Gheorghe Maurer: Lagarul din Targu-Jiu avea o parte ce se-nvecina cu un cimitir. Lagarul era imprejmuit cu sarma ghimpata. Cand ma aflam internat in lagar, am observat ca, noaptea, sentinelele nu-si fac rondul in intregime. Patrulau cate doi soldati si erau mai multe perechi ce inconjurau, pe sectoare, lagarul. Cei care aveau ca sector portiunea ce se-nvecina cu cimitirul, noaptea, cand ajungeau in preajma mormintelor se opreau si se-ntorceau inapoi. Lasau, deci, o parte din acest gard de sarma ghimpata nesupravegheat, deoarece le era frica, noaptea, sa treaca prin cimitir! Am folosit aceasta treaba in planul meu. Si cum aveam posibilitatea sa intretin, in scris, o conversatie cu Dej i-am explicat socotelile mele. I-am explicat ca trebuie sa faca rost de-un cleste de taiat sarma ca sa poata taia reteaua aceea intr-un loc din dreptul cimitirului. Faptul trebuia sa se intample noaptea. Am fixat in corespondenta noastra si un mormant unde trebuia sa ne-ntalnim.

Cum va trimiteati, unul altuia, mesajele scrise?
Am gasit modalitatile de contact, nu personal, ci prin intermediul unuia care lucra intr-un atelier, la lagar, acolo, si care iesea in oras sa aduca produsele pe care le faceau, in atelier, ca sa le vanda. (...)Asa a fost planuita evadarea. De la plan si pana la infaptuirea lui au fost niste modificari datorate unor intamplari neprevazute. Legatura mea in aceasta actiune era un agent de strada – un politist, deci – care era seful unui depozit de haine militare ce se afla intr-o circumscriptie din Targu-Jiu (...). Cand am discutat cu conducerea de partid despre evadarea lui Dej, pentru ca planul sa aiba reusita deplina, le-am cerut o masina buna. Mi s-a pus la dispozitie aceasta masina. Era un Cadillac (...). Cu ea am si calatorit de la Bucuresti la Craiova. Gazda mea de la Craiova era un comunist ce lucra la o baza de aviatie si locuia intr-o casa simpla dintr-o zona modesta a orasului. Cadillacul ce-l primisem ar fi atras, acolo, atentia politiei (...) Cu ajutorul omului la care stateam, am gasit o masina stricata. A durat si reparatia o buna bucata de timp(...) Cand am mers eu din Craiova spre Targu-Jiu cu masina aceea cumparata, in primii 20 de kilometri parcursi, am avut trei explozii de cauciuc. Ramasesem, cum se spune, pe drumuri(...)
Atatea ghinioane, incurcaturi sau semne-rele, cum vreti sa le spuneti, nu v-au dat de gandit?
Nu eram superstitios. Numai ca, din cauza celor intamplate, am ajuns la destinatie cam in jur de trei dimineata. In cimitir nu mai era nimeni dar gardul de sarma ghimpata fusese taiat si in jur era liniste. Semn ca Dej iesise cu bine. Unde-l puteam gasi pe Dej? M-am gandit ca nu putea fi decat la sergentul de strada, ce-l asteptase la mormantul stabilit de noi ca loc de intalnire. Se facuse dimineata bine cand am ajuns acolo. Omul mi-a spus ca Dej se afla intr-o incapere vecina, unde-am si intrat, pe data, fara sa mai schimb cu el si alte cuvinte. Dej dormea cand am intrat eu. Eram imbracat in vederea evadarii in uniforma de ofiter si imi lasasem si niste mustati mari pentru a fi mai greu de recunoscut, pe care Dej nu le stia. Cum dormea el, cu nervii inca incordati in urma evadarii, la zgomotul ce l-am facut intrand, a sarit drept la mine. In mana avea un cutit, pe care-l luase, probabil, cu gandul ca, daca intervine ceva neprevazut in evadare sa aiba cu ce sa se apere. Asa ca a sarit la mine convins ca nu pot fi altcineva decat unul dintre urmaritorii lui. Ne-am recunoscut... "Hai, mai!", i-am spus si am plecat la drum...

Ce s-a mai intamplat dupa evadarea lui Dej? S-a dat alarma in lagar?
Nu stiu. Dupa ce am trecut cu masina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit intr-un sat unde-am fost gazduiti de un popa care a fost, si el, omul comunistilor. Masina s-a intors la Craiova iar noi am stat in acel sat vreo trei zile pana cand a venit o alta masina, din Bucuresti, sa ne duca spre Capitala (...) S-a intamplat, apoi, ca ne-am intors la Bucuresti. Eu am stat ascuns doua-trei saptamani, pana la momentul 23 august 1944, cand am putut sa circul liber, fara teama de a fi impuscat ca dezertor. Intre timp au intrat rusii in tara iar Dej a urcat in sus, cu lumea lui. Foarte curand m-a chemat si pe mine, sa-l ajut.

PUTEREA COMUNISTILOR
Ion Gheorghe Maurer poate fi socotit unul dintre "martorii privilegiati" ai unor momente importante din istoria comunismului. Dupa 1990, prin cele relatate, a contribuit la demistificarea acestora. Bunaoara la intrebarea "Cine spuneti dvs. ca i-a facut pe comunistii din Romania conducatorii tarii?", fostul prim-ministru al Romaniei a raspuns: "Cine i-a facut? Ei intre ei. Istoria. Intelegerile dintre Stalin, Churchill si Roosevelt care au dus la impartirea lumii intre aceste puteri. S-a tot spus, dupa aceea, ca razboiul a fost castigat de rusi. Dar cel de-al doilea razboi mondial nu i-a avut ca invingatori doar pe rusi. Razboiul era castigat si de americani si de englezi. Dar rusii au stapanit aceasta zona care era vecina cu ei si intrucat au intrat cu trupele aici, s-au folosit de ocupatia militara ca sa influenteze situatia politica. Dupa cum doreau ei. Si sigur ca nu voiau sa instaureze un regim democratic, ci unul care sa-l copieze pe-al lor. Iar din asta se straduiau sa iasa si un profit pentru ei. Sigur ca aceste lucruri nu au fost atunci evidente. A fost un moment in care rusii au fost ajutati mai mult decat de comunisti, de rege si de partidele politice potrivnice unui regim comunist. Intrebi cum au luat comunistii puterea? Au executat o comanda. Li s-a cerut de la Moscova sa faca una sau alta si ei au facut."

LA DRUM
"Dej dormea cand am intrat eu. Eram imbracat in vederea evadarii in uniforma de ofiter si imi lasasem si niste mustati mari, pentru a fi mai greu de recunoscut, pe care Dej nu le stia. Cum dormea el, cu nervii inca incordati in urma evadarii, la zgomotul ce l-am facut intrand, a sarit drept la mine. In mana avea un cutit, pe care-l luase, probabil, cu gandul ca, daca intervine ceva neprevazut in evadare, sa aiba cu ce sa se apere. Asa ca a sarit la mine convins ca nu pot fi altcineva decat unul dintre urmaritorii lui. Ne-am recunoscut... "Hai, mai!", i-am spus si am plecat la drum..."
Ion Gheorghe Maurer