miercuri, 7 septembrie 2005

Figuri moscovite ale comunistilor romani

PAULA MIHAILOV

In Romania, Stefan Foris conducea din subteran PCdR, incepand cu decembrie 1940. Dupa intreruperea legaturilor cu Moscova si desfiintarea Internationalei a III-a (1943), "rezerva" de comunisti romani care a scapat de gloantele marii terori sau de inchisorile anticomuniste s-a regrupat in patria sovietelor.

"Grupul de la Moscova", cum au fost numiti generic toti comunistii romani care s-au retras in patria Sovietelor pentru implinirea visului internationalist, s-a conturat in jurul unui singur personaj – Ana Pauker si al unei institutii – Radio "Romania Libera". Fiecare dintre ei, Valter Roman, Leonte Rautu, Constantin Doncea, Dumitru Petrescu, Manole H. Manole, Petre Borila, Leonte Tismenitki, a urmat cai diferite in viata, scopul comun insa ramanand acelasi: servirea ideilor comuniste si cultul lui Stalin.
"NOROCOSI". Ei pot fi considerati si norocosii care au ajuns in URSS dupa ce epoca marii terori trecuse, spre deosebire de multi dintre tovarasii din generatia lor care au gasit plutoanele mortii acolo unde au cautat salvarea. Comunisti vechi in PCdR, ilegalisti care au facut si inchisoare din cauza credintei lor oarbe in idealurile comuniste, ei au preferat sa fuga din Romania. Cei mai multi s-au inrolat pe frontul razboiului civil din Spania, altii au lucrat pe la diferite sectii internationale ale Cominternului, o alta parte a scapat de teroare infundand temnitele romanesti.
La Moscova au asteptat, au sperat si au luptat ca Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si bratul sau – Armata Rosie – sa scoata Partidul Comunist din Romania in legalitate si sa-l aduca la conducerea tarii. Cand acest lucru s-a intamplat dupa 23 august 1944, cei mai multi s-au intors in tara natala pozand in eroi victoriosi, o data cu diviziile declarate "antifasciste", organizate si indoctrinate dupa model sovietic la infiintarea carora au pus si ei umarul.
"MOSCOVITII". Cine erau totusi cei care formau "grupul moscovit"? Nucleul dur l-au format Ana Pauker, Vasile Luca si Manole H. Manole. Ceilalti pot fi astfel descrisi in scurte fise biografice, al caror subiect este strict activitatea lor de la Moscova.
CONSTANTIN DONCEA. Tovarasii sai l-au descris ca pe un individ "indisciplinat, care se manifesta ca un om primitiv, agramat, dar destul de curajos". In Romania, arestat si inchis dupa grevele de la Grivita, impreuna cu Dumitru Petrescu si Gheorghe Vasilichi, reuseste sa evadeze (se pare ca in spatele organizarii actiunii au stat Marcel Pauker si Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) in mod spectaculos din inchisoarea de la Craiova (ianuarie 1935). Din iunie acelasi an, se stabileste in URSS. Invata doi ani si jumatate la Scoala Leninista de cadre, timp in care se familiarizeaza si cu limba rusa. Era nascut in 1904, in comuna Cocu din judetul Arges. Dupa absolvirea a cinci clase primare, se califica in meseria de turnator. In 1937, un ziar din Odessa scrie despre el ca ar fi incercat sa fuga peste granita si este impuscat de graniceri. De fapt, Doncea fusese trimis pe frontul din Spania. Notorietatea de care se bucura il face un individ interesant pentru politia politica sovietica, NKVD, al carei agent devine. La vremea aceea, Ghiorghi Dimitrov il considera cel mai important dintre romanii aflati in emigratie in URSS. Cu toate acestea, la venirea Anei Pauker la Moscova, ea il prefera pe Vasile Luca in rolul de colaborator al sau, ceea ce va sta la baza unui indelungat conflict cu Doncea. In 1944 este parasutat in Romania, fara sa reuseasca insa sa intre in legatura cu conducerea PCdR.
DUMITRU PETRESCU. Nascut in Bucuresti, la 10 mai 1906, devine membru de partid in 1932. Arestat si intemnitat pentru participare la grevele de la Grivita, evadeaza si emigreaza, activand in Cehoslovacia, apoi in URSS. Aici urmeaza timp de trei ani Scoala Superioara Internationala Leninista (1935 – 1938). Spre deosebire de Doncea, era mai ponderat, mai inteligent si mai serios. Va lucra alaturi de Boris Stefanov, amandoi facand parte din conducerea Editurii pentru limbi straine. La Comandamentul Diviziei "Tudor Vladimirescu" a activat ca sef al Sectiei Educatie si Cultura (cu grad de maior), apoi ca loctiitor politic al Diviziei "Horia, Closca si Crisan", cu grad de locotenent-colonel. Dupa intoarcerea in tara in contingentele Diviziei "Tudor Vladimirescu", a fost ridicat la gradul de general.
VALTER ROMAN (ERNST NEULANDER). Nascut in 1913, la Oradea, de profesie inginer electrotehnic, unul dintre putinii intelectuali ai Partidului Comunist Roman. Membru a patru formatiuni politice comuniste de-a lungul carierei sale, ca fost un adevarat internationalist: PC Cehoslovac, PC Francez, Spaniol si Roman. Voluntar in Brigazile Internationale din Spania, este ranit de doua ori si se intoarce alaturi de brigadisti in URSS. Aici lucreaza la Fabrica de avioane din Kalinin (octombrie 1938 – 1941), la una dintre sectiile Cominternului, apoi la Institutul pentru Cercetari Stiintifice (1941 – 1945). A revenit in Romania cu Divizia "Horia, Closca si Crisan".
LEONTE RAUTU (LEV OIGHENSTEIN). A vazut lumina zilei la Falticeni, in 1910. Din 1931 devine membru de partid. In URSS lucreaza mai intai ca secretar de redactie la gazeta "Pamant sovietic" din Balti (R.S.S. Moldoveneasca), apoi a trecut la "munca de jos" la o cariera de nisip din Carpovka si in colhozurile din URSS. "Cariera" pe pamant sovietic o sfarseste ca redactor la Editura Limbi Straine si redactor responsabil la Comitetul de Radio de la Moscova (1943 – 1945).
ALEXANDRU BARLADEANU. Surprins de intrarea Armatei Rosii (1940) in Basarabia natala, Barladeanu alege sa ramana pe teritoriu sovietic. La Chisinau a lucrat la un Institut Stiintific, iar la inceputul razboiului a fost evacuat in Kazahstan, unde a petrecut doi ani, pana in 1942. A scapat de incorporare in timpul razboiului datorita unui defect de vedere, dar a lucrat ca muncitor necalificat, inclusiv in minerit. Institutul din Chisinau a fost mutat in zona Uralului, ocazie cu care Barladeanu revine in structurile lui, unde lucreaza pana in 1943, cand este trimis la studii la Institutul de planificare "Plehanov". Bursa pe care o primea acolo nu era de ajuns pentru supravietuire, de aceea va lucra la Agentia sovietica de presa TASS. Nu isi finalizeaza doctoratul, deoarece se intoarce in Romania in 1946.

EVADATUL
Constantin Parvulescu ajunge in URSS impreuna cu Iosif Ranghetz, cu care evadase din arestul la care fusesera condamnati in anii ’30. Trecutul sau de ilegalist (fusese unul dintre primii membri inscrisi in PCdR) era un atu in fata sovieticilor. Se pare ca in tinerete fusese si soldat in Armata Rosie in timpul razboiului civil. A lucrat ca mecanic la Uzina de motoare de aviatie de la Moscova (1926 – 1929), dupa care se intoarce in Romania. Va reveni in URSS ca trimis pentru organizarea Diviziei "Horia, Closca si Crisan" (noiembrie 1944 – mai 1945).

CONSTATARE
"La Moscova, insuccesul miscarii comuniste din Bucuresti se atribuie lipsei de preparare si izbucnirii miscarii inainte de vreme. Stalin pare a se preocupa personal"
Raport SSI, 1933