marți, 11 octombrie 2005

Editorial: Mesagerul regelui

LAVINIA BETEA

In intelegerile care au condus la scoaterea Romaniei din razboiul impotriva Uniunii Sovietice si arestarea maresalului Antonescu, legaturile dintre reprezentantul comunistilor, Lucretiu Patrascanu, si Palat s-au facut printr-un personaj aruncat ulterior in groapa memoriei – baronul Ioan Mocsony-Starcea.
Biografia sa pare a fi de roman! S-a nascut la Cernauti in 1909, unic fiu al aristocratului bucovinean Ioan Starcea, caruia, dupa unirea provinciei cu Romania, i se vor acorda demnitati la Curtea Regala. Licentiat in limbi moderne la Universitatea din Cambridge, fiul devine in cercurile elitei bucurestene o figura de referinta si unul dintre cei mai bogati tineri. O bogatie dobandita prin mostenirea unor relatii despre care in lumea buna a vremii se vorbea pe soptite. In urma unei legaturi de homosexualitate dintre tatal sau si baronul Mocsony de Foen Antoniu – proprietarul unui intins domeniu in zona Savarsin-Arad –, tanarul Ionel, adoptat de groful fara urmasi, dupa moartea acestuia, devine mostenitorul averii si titlului sau. Cum pe mosia astfel dobandita se aflau si doua castele – Bulci si Savarsin –, pentru a-si consolida pozitia la Curte, proaspatul baron vinde (cu pret simbolic) castelul de la Savarsin tanarului Rege Mihai. Varstnicii din partea locului isi amintesc alaiurile vesele venite de la Bucuresti pe locurile linistite in vremea grofului, caruia satenii din Bulci ii cunosteau "baiul". Multi ani dupa cele petrecute, batranul baron austriac se bucura de mai multa simpatie printre taranii de pe Valea Muresului decat fiul adoptiv, care introdusese pedepse dure pentru cei care furau lemne din padurile mostenite.
Prietenia Regelui Mihai, consolidata cu "vanzarea" domeniului Savarsin, ii aduce tanarului baron demnitatea de Maresal al Curtii Regale (functie ce va fi transferata generalului Sanatescu, in mai 1944, in vederea pregatirii evenimentelor ce-au avut loc la 23 august). Legat prin studiile sale de cercurile anglofile, nu intamplator Ioan Mocsony-Starcea este implicat in actiunile de scoatere a Romaniei din razboiul impotriva Aliatilor. Pentru a i se camufla drumurile de legatura intre complotisti, i se incredinteaza functia de "Mare Vanator al MS Regele Mihai".
O poveste neinclusa in manualele de istorie este si cunostinta cu Patrascanu. Acesta era var primar cu colonelul Octav Ullea, maestru de ceremonii al Curtii Regale. Ullea fusese si membru in consiliul de administratie al firmei negustorului Safianu (Berger), furnizor al Palatului. In urma legislatiei antievreiesti adoptate, Ullea se autoinlocuise in respectivul consiliu cu Patrascanu. In casa lui Safianu de pe Calea Mosilor (unde se ascunde Patrascanu cand fuge din domiciliul sau obligatoriu de la Poiana Tapului) vor avea loc majoritatea intalnirilor acestuia cu Ioan Mocsony-Starcea, mesagerul Casei Regale.
Povestea recent innobilatului aristocrat curge la fel de imprevizibil. Soarta, care-l scaldase pana acum in noroc, pare a i se intoarce insa impotriva. Dupa ce Lucretiu Patrascanu, fosta sa "legatura" politica, devine ministru al Justitiei, in proaspat instalata "dictatura a proletariatului", intr-unul dintre procesele politice ale vremii, datorita unei bune "colaborari" cu noii justitiari, baronul este condamnat la doar doi ani de inchisoare corectionala.
"Buna purtare" de care daduse atunci dovada il transforma intr-un pretios "client" al manipulatorilor. Astfel ca in "ancheta Patrascanu" (1948-1954), cultivatul aristocrat devine colaborator al scenariului viitorului proces. In versiunea croita cu ajutorul sau, castelul pe care-l mostenise la Bulci de la tatal adoptiv devine centrul "complotului antistatal condus de Patrascanu" – "unealta a anglo-americanilor" si totodata a "tradatorului Tito". Onestii administratori si slujbasi ai lui Mocsony de Foen Antoniu sunt transformati de anchetatori in periculosi curieri de spionaj si recrutori de "rebelionari" printre padurarii si satenii din zona Bulci-Savarsin. In "procesul Patrascanu", nevinovatii oameni sunt condamnati ca atare si trimisi in inchisoare fara sa fi avut stiinta de existenta "cazului Patrascanu" in care fusesera implicati.
In procesul Patrascanu (aprilie 1954), baronul a fost condamnat, la randu-i, la 15 ani de inchisoare,
confiscarea intregii averi si... cheltuieli de judecata! I se promisese (asa cum atesta documentele de arhiva) ca in schimbul rolului bine jucat in proces, indiferent de sentinta ("de fatada") pronuntata, va fi lasat sa emigreze in Elvetia, unde, mai prevazatoare, se refugiase din vreme sotia sa. In spiritul eticii comuniste (conform careia este moral tot ceea ce slujeste "cauzei revolutionare"), promisiunea anchetatorilor n-a fost respectata. Astfel ca Mocsony-Starcea a iesit din inchisoare abia cu prilejul amnistiei generale a detinutilor politici (1964). Din ratiuni legate, desigur, si de monopolul comunist asupra istoriei lui 23 august 1944, devenita sarbatoare nationala, baronul a primit urgent pasaport si bilet de avion spre Elvetia. Escortat a fost pana la scara avionului de ofiterii de Securitate, carora le promisese (iarasi!) "colaborarea" sa.
In Elvetia s-a aflat in exil si Regele Mihai, al carui mentor in placerile tineretii fusese – se spune – baronul Ioan Mocsony-Starcea. Ca sa depene amintiri din bogatu-le trecut le-ar fi placut sa se reintalneasca, oare?