miercuri, 12 octombrie 2005

PCdR s-a umflat in pene dupa 23 august 1944

CORNEL MICU

Istoriografia de dinainte de 1989 a accentuat rolul PCdR in derularea evenimentelor de dupa arestarea lui Antonescu. Chiar si in 1944 comunistii isi supraestimau fortele. Pentru trupele germane principalul adversar a fost Armata Romana. Sovieticii abia dupa 23 august si-au amintit de existenta unui partid comunist in Romania.

Arestarea propriu-zisa a lui Antonescu si a colaboratorilor sai a fost o actiune pe deplin reusita. Porblemele au inceput dupa finalizarea acesteia. Prima problema era cea a trupelor germane de la care se astepta o eventuala rezistenta. In Bucuresti, situatia a fost rezolvata relativ rapid, in conditiile in care trupele germane de aici erau destinate a pazi principalele agentii germane si erau raspandite in tot orasul. Rezistenta acestora a fost minima. De altfel, chiar Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucuresti, a declarat ca este dispus sa retraga toate trupele germane din Bucuresti.
BATALIE. Principala amenintare a constituit-o... o divizie antiaeriana. Este vorba despre Divizia a 5-a Antiaeriana de la Ploiesti, sub conducerea generalului Alfred Gerstenberg. Insarcinata cu protejarea antiaeriana a zonei petroliere din jurul Ploiestiului, ea a primit ordin in noaptea de 23 spre 24 august 1945 sa ocupe Bucurestiul.
Depasite in raport de patru la unu, trupele germane nu au reusit sa isi indeplineasca misiunea. Rolul principal in respingerea acestora l-a avut armata regulata. Atat comandamentul trupelor regulate, cat si cel al Apararii Patriotice functionau in aceeasi cladire, si abia in aceste conditii a iesit la iveala forta reala a celor din urma. Militanul comunist Belu Zilber, participant la evenimente, isi aminteste chiar ca, in ziua de 25 august, generalul Iosif Teodorescu, comandantul trupelor Capitalei, i-ar fi spus: "Spune, te rog, domnului Patrascanu sa scoata copiii astia din curte, fiindca ne incurca".
Situatia era cu atat mai grava pe front. Daca in Bucuresti trupele romane se vedeau confruntate cu o divizie de antiaeriana, pe front ele erau prinse intre trupele germane si cele sovietice. Desi punctul 1 al conventiei de constituire a BND specifica "incheierea (...) in baza ofertei facute de Aliati a unui armistitiu cu Natiunile Unite", acesta nu a fost de fapt incheiat pana la 12 septembrie 1944. Declaratia regelui din seara de 23 august nu poate in nici un caz sa fie considerata un armistitiu, cu atat mai mult, cu cat s-a adresat poporului roman.
NEGOCIERE. Liderii celorlalte partide s-au bazat pe reprezentantii PCdR pentru a incheia un armistitiu cu Uniunea Sovietica. De aceea seful delegatiei romane trimise la Moscova pentru negocierea armistitiului a fost Lucretiu Patrascanu, reprezentantul comunist in BND. In perioada razboiului insa comunicatiile dintre PCdR si centrul de la Moscova fusesera intrerupte. De aceea, odata ajuns la Moscova, Patrascanu ii scrie lui Viacelsav Molotov, ministrul de Externe al URSS: "Va voi ramane recunoscator daca mi-ati facilita o intalnire cu unul din membrii grupului roman (comunist – n.n.) de la Moscova, Ana Pauker sau Luca Laszlo". Aceeasi tema va fi reluata in discutia cu Andrei Ianureevici Vasinski din data de 1 septembrie 1944. Conform notelor de conversatie ale reprezentantului sovietic, "la rugamintea lui Patrascanu de a-i acorda unele sfaturi, i-am raspuns ca-mi este foarte dificil sa-i ofer ceva concret. Atunci, Patrascanu a ridicat problema posibilitatii unei legaturi cu Ana Pauker si cu alti membri ai Partidului Comunist Roman. Patrascanu m-a rugat sa-i ofer, daca este posibil, sprijinul in aceasta privinta, deoarece o atare legatura i-ar facilita mult situatia. Am promis sa ma consult in aceasta problema si sa ii ofer lui Patrascanu un raspuns ulterior".
Intre timp insa, soldatii romani erau luati prizonieri de trupele sovietice ce inaintau fara a intampina rezistenta spre Bucuresti. La data de 30 august, trupele Armatei Rosii au patruns in Capitala, eveniment sarbatorit la Moscova cu lovituri de tun in cinstea "eliberarii" orasului. Pozitia sovietica despre dezarmarea si capturarea trupelor romane a fost exprimata transant de Molotov in discutiile cu delegatia romana, din data de 31 august.
INVINSI. Abia la 27 august 1944 trupele sovietice au primit ordin de a-i trata pe romani ca aliati. Pana la aceasta data au fost capturati in jur de 160.000 de soldati ce nu opuneau nici o rezistenta inaintarii sovietice. Incercarile lui Patrascanu de a aborda aceasta problema in cadrul tratativelor si raspunsul transant pe care l-a primit de la Molotov demonstreaza inca o data cat de mult si-a supraestimat partidul puterea in vara anului 1944.

PROPAGANDA IN STIL COMUNIST
Evenimentele de la 23 august 1944 au fost ulterior deformate de istoriografia comunista. Cei 12.000 de muncitori (care de altfel existau doar "pe hartie") s-au transformat in sute de mii, subliniindu-se astfel rolul partidului. Realitatea a fost ceva "mai sobra". Iata cum descrie Belu Zilber, participant direct la evenimente, statul major al Apararii Patriotice: "Intr-un parc boieresc, la un capat era cladirea cea mare a stapanilor, in partea opusa, locuintele servitorilor. In prima era instalat statul major al Armatei Regale, cu ofiteri in tinuta de razboi, tacuti, cu miscari sigure. In cealalta, statul major al Fortelor Patriotice. La mijloc, in parc, copiii se agitau cu mandria copiilor cand se joaca de-a razboiul. In poarta cea mare l-am gasit chiar pe comandant, Emil Bodnaras, cu figura energica (...) pe un brat cu o brasarda rosie si una tricolora (...). M-a invitat in cabinetul sau din fundul parcului, sa-mi predea armamentul solicitat. Aici am intalnit cativa oameni adulti. Unul, cu o casca germana, o centura de care atarnau cateva grenade germane, franceze si romanesti, un revolver Colt, pe brat tot cu dubla brasarda. Mi s-a recomandat Bodnaras II. Ceilalti, in camasi albe, cu manecile suflecate, aveau numai brasarde si pantaloni negri".