marți, 25 octombrie 2005

Schimbare in ierarhia tovarasilor

CRISTINA VOHN

O data cu intrarea Armatei Rosii in Bucuresti, la 31 august 1944, au venit si comunistii romani din Uniunea Sovietica. In fruntea lor se afla Ana Pauker, secondata de Vasile Luca. Ei vor prelua "franele" conducerii Partidului Comunist din Romania, ca trimisi ai Moscovei.

23 august 1944 a gasit Partidul Comunist din Romania condus provizoriu de un triumvirat. Dupa indepartarea cu forta a lui Stefan Foris din functia de secretar general al partidului, conducerea a fost preluata de Constantin Parvulescu, Iosif Ranghetz si Emil Bodnaras. Cei trei aveau acordul comunistilor din inchisori pentru coordonarea activitatii partidului. Dar Moscova (centrul de comanda al comunismului) si comunistii romani din Uniunea Sovietica nu au putut fi consultati. Ana Pauker, revenita ca reprezentant al conducerii sovietice in Romania, si-a manifestat nemultumirea fata de noua conducere, mai cu seama fata de Constantin Parvulescu. Ea a sosit in Bucuresti o data cu Armata Rosie.
NUMIT DIN EROARE. Dintre cei trei, Constantin Parvulescu era personajul asupra caruia planau cele mai multe indoieli. Numirea lui in functia de membru al conducerii superioare a partidului parea a se datora lui Teohari Georgescu. La ultima lor vizita in Uniunea Sovietica (1940), acesta a ramas cu impresia ca favoritul Internationalei Comuniste pentru functia suprema in partid fusese Constantin Parvulescu, si nu Stefan Foris. Teohari Georgescu si-a impartasit impresiile lui si liderilor comunisti din inchisoarea Caransebes. Astfel, i s-a creat lui Parvulescu o atmosfera pozitiva printre conspiratorii impotriva lui Foris. Chiar daca Stefan Foris fusese nominalizat de Comintern in anul 1940 pentru a conduce partidul, Constantin Parvulescu a contat pentru tovarasii sai ca posibil conducator al PCdR, agreat de Moscova.
PRIMUL VIZAT. Despre Parvulescu, Ana Pauker avea o parere foarte proasta. "Ana Pauker, afirma Teohari Georgescu in 1955, avea o pozitie dusmanoasa fata de persoana lui Constantin Parvulescu, pe care a justificat-o prin acuzatia ce aducea acestuia ca s-a numit singur secretar general. (...) A creat in sanul colectivului de conducere si a activului de partid o psihoza defavorabila si de ironie la adresa lui Constantin Parvulescu, in sensul ca nu ar fi om capabil." Tovarasul pe care Ana Pauker il considera un incapabil il gaseste la revenirea in tara in fruntea partidului. Reactia va fi din acest motiv si mai virulenta. Ea il va "urmari" pe Parvulescu pana cand acesta nu va mai reprezenta un pericol pentru ea. Numirea lui in fruntea temutei Comisii a Controlului de Partid a determinat-o sa inceteze "intr-o oarecare masura de a-l defaima".
NOUA CONDUCERE. In spiritul centralismului comunismului international, dupa 31 august 1944, conducerea Partidului Comunist din Romania a fost preluata de Ana Pauker, secondata de Vasile Luca. Ea a fost trimisa de Moscova pentru a dirija destinele comunistilor romani. Ceilalti tovarasi i s-au supus imediat si neconditionat. Ea isi manifesta nemultumirea fata de conducerea provizorie pe care o gaseste la carma partidului. Si nu numai. Mai este nemultumita si de actul de la 23 august. A intuit imediat ca va fi cu mult mai greu de impus in Romania sistemul sovietic, in conditiile in care PCdR semnase pacte de colaborare cu partidele "burgheze". De aceea, schimbarile in ierarhia partidului sunt iminente. In toamna lui 1944, fara vreun proces-verbal, este stabilita o noua formula care sa conduca PCdR pana la viitoarea conferinta nationala, din octombrie 1945. Aceasta era formata din Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Din stenogramele sedintelor din aceasta perioada reiese cu claritate ca aceasta era ierarhia reala in partid in toamna anului 1944.

REPROS
"Se stie ca grupul Pauker-Luca, la intoarcerea in tara, a facut un repros aspru comunistilor din interior pentru realizarea actului de la 23 august"
Paul Niculescu-Mizil