marți, 4 octombrie 2005

Stefan Foris, un secretar fara partid

CRISTINA VOHN

Stefan Foris a fost secretarul PCdR care a reusit sa se rupa aproape in totalitate de partid. El a intrat in conflict cu comunistii aflati in inchisori. Comunistii in libertate il contestau si nu-i mai respectau ordinele. Cominternul, care-l instalase in functie, disparuse din peisajul politic. Cativa apropiati ii mai recunosteau autoritatea.

Stefan Foris nu avea calitati de lider. El nu a reusit sa se impuna in Partidul Comunist din Romania. Din contra, si-a facut numerosi adversari. Era un personaj taciturn, caruia ii placea mai mult izolarea decat compania altor tovarasi. De multe ori, in discutiile cu subalternii sai, ajungea la disensiuni serioase si certuri furtunoase. Ca in cazul tuturor liderilor comunisti, singura lui busola o reprezentau Cominternul si indicatiile pe care acesta i le transmitea. Dupa ruperea legaturilor cu acesta, in mai 1941, secretarul general ramane dezorientat. Trebuia sa ia singur toate deciziile importante pentru partid. Si, in acelasi timp, trebuia sa se gandeasca daca aceste decizii ar fi sau nu pe placul Moscovei.
DISENSIUNI. Printre primele rupturi pe care le inregistreaza PCdR in timpul razboiului se numara conflictul dintre cei aflati in inchisori si secretarul general. Dupa instalarea lui Stefan Foris in functie, in ianuarie 1941, acesta nu initiaza nici un fel de legaturi cu cei din inchisori. Detinutii comunisti sunt cei care, in octombrie 1941, ii trimit disciplinati primul raport de activitate secretarului general. Acesta nu binevoieste sa le raspunda decat in martie 1942. In primul sau mesaj, Stefan Foris nu face decat sa-i critice pe tovarasii aflati in spatele gratiilor. Acesta este tonul pe care il va pastra pana la inlaturarea sa din functie. Foris ii bombardeaza cu sanctiuni, avertismente formale, voturi de blam, suspendari din functii. Ii acuza chiar de initierea unei lupte fractioniste, inspirata de... Siguranta. Reactia celor din inchisori ia aspecte diferite: refuzul de a raspunde criticilor lui Foris, omisiunea de a-si face autocritica, pana la a-l acuza pe secretarul general de colaborare cu Siguranta. Acesta va fi principalul cap de acuzare la adresa lui Foris, ce-i va aduce indepartarea brutala din functia in care fusese numit de Comintern.
INABILITATI. Stefan Foris s-a inconjurat de personaje care au starnit nemultumiri printre membrii Partidului Comunist din Romania. A promovat-o in conducerea partidului pe propria amanta, Victoria Sarbu (cu care va avea un copil). La fel si pe Remus Koffler, al carui frate – Romulus Jitianu – lucra in cadrul Sigurantei. A adus pe langa el tineri fara trecut comunist, ca Nicolae Petrea sau Constantin Carp. Toate aceste promovari Stefan Foris le-a facut dupa criterii aleatorii. Deciziile lui i-au nemultumit pe vechii militanti ai PCdR, care se considerau cu mult mai indreptatiti la functiile de conducere din partid. La inceputul anului 1944 incearca sa si-i apropie chiar pe cei care complotau impotriva lui. Emil Bodnaras, Constantin Parvulescu si Iosif Ranghetz erau responsabili ai Departamentului militar al partidului. Toti trei vor prelua conducerea de la Stefan Foris.
SUSPICIUNI. Asupra secretarului general al PCdR au planat mai multe suspiciuni fata de unele din actiunile sale. Coincidente izbitoare i-au determinat, la vremea respectiva, pe tovarasii sai sa il acuze de colaborare cu Siguranta. Aceasta era cea mai grava acuzatie care se putea aduce unui ilegalist. Cu atat mai mult cu cat acesta conducea o organizatie politica secreta. Acuzatia de tradator ce i-a fost adusa s-a dovedit mai tarziu a nu fi intemeiata. Cei care l-au indepartat nu au putut dovedi aceasta acuzatie nici dupa ce au ajuns la putere. Atunci aveau in mana toate parghiile necesare scoaterii la iveala a dovezilor incriminatorii. Dar acestea nu existau. Adevaratii colaboratori ai Sigurantei se ascundeau, ca personaje secundare, in spatele lui Stefan Foris. Chiar si acum, dupa consultarea a numeroase documente din arhive, nu au fost elucidate unele dintre "enigmele" ce l-au inconjurat.
CONDAMNAT DE SUBALTERNI. Ierarhia in cadrul oricarui partid comunist era stricta. Promovarile si destituirile se faceau intotdeauna de sus in jos. Iar instanta suprema era Cominternul. Indepartarea lui Stefan Foris a fost singura exceptie din istoria PCdR. Decizia a fost luata de subalternii lui. Instanta de decizie s-a mutat in inchisori. Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a condus din umbra intreaga operatiune, a creat o instanta ad-hoc. La inchisoarea de la Caransebes este constituit biroul celulei care pronunta "verdictul" in privinta lui Stefan Foris: este colaborator al Serviciului Secret de Informatii. Toti comunistii aflati in libertate s-au subordonat deciziei adoptate de noua conducere. Cei aflati la Moscova nu au stiut ce s-a intamplat pana in august 1944, cand trupele sovietice au ajuns la Bucuresti. Nici un alt for de decizie al partidului nu a emis ulterior vreo alta hotarare. Astfel, soarta fostului secretar general era pecetluita. Fara stirea sovieticilor, asa cum va marturisi mai tarziu Constantin Parvulescu.

SEMNE DE INTREBARE
Iosif Chisinevschi este unul dintre cei care l-au acuzat de Stefan Foris de colaborare cu Siguranta. El a aruncat raspunderea pentru caderea Secretariatului Comitetului Central din aprilie 1941, al carui membru era, pe umerii secretarului general. Potrivit lui Iosif Chisinevschi, Stefan Foris a insistat sa se intalneasca de mai multe ori cu el in locuinta sa conspirativa. Aceasta in ciuda faptului ca hotararile partidului interziceau vizitele de la un secretar la altul. Foris a incalcat aceste hotarari. Pe deasupra, a lasat in casa lui Chisinevschi unul sau doua din costumele lui. Foris avea o statura impozanta, spre deosebire de Chisinevschi, care era un personaj mai pipernicit. Atunci cand agentii Sigurantei au facut descinderea la locuinta lui Chisinevschi, nu au dat nici un fel de atentie costumului lui Foris. Cu toate ca acesta se afla la vedere. Acest amanunt, accentuat tocmai de unul dintre secretarii PCdR, a aruncat o banuiala puternica asupra secretarului general. Intarita cu argumentul ca Foris scapase din nou de arestare!

GRESELI DE METODA
In octombrie 1967, in timpul anchetei "Foris", unul dintre putinii lui colaboratori apropiati, Nicolae Petrea, declara ca secretarul partidului nu a fost tradator, dar "a slabit munca partidului". "Este adevarat, sustine Petrea, ca Foris a folosit metode de lucru gresite – daca aparea un om si nu era de acord cu ceva, facea totul sa se puna de acord, daca nu, dadea cu el de pamant. Acesta este adevarul. Este asa o situatie cu unele actiuni ca, chiar buna intentie poate aduce prejudiciu miscarii muncitoresti. (...) Erau si chestiuni care creau animozitati si s-a format o atmosfera greoaie, am intrat in frictiuni cu Foris. (...) A intra in contrazicere cu Foris exista posibilitatea certa sa fii scos din activitate. Aceasta este o masura. Incepand cu Petre Gheorghe, eu va spun ceea ce stiu. (...) Stilul acesta de munca defectuos consider ca o foarte mare vina a lui Foris, in loc sa se ocupe de problemele majore care erau. Adevarul este ca nu a fost provocator, nu este chestiunea ca a colaborat cu Siguranta, dar intr-un fel munca partidului a slabit-o."

NEDUMERIRE
"M-a preocupat aspectul ce a fost cu el (Foris – n.n.), trebuie sa spun ca pana in 1952 nu am ajuns sa am un element care sa poata sa-mi dea siguranta ca intr-adevar Foris a fost informator al Sigurantei"
Teohari Georgescu, octombrie 1967