marți, 1 noiembrie 2005

Conventia de armistitiu

CRISTINA VOHN

Armistitiul semnat de Romania cu statele Natiunilor Unite a fost un document impus de Moscova. Prevederile lui stipulau influenta pe care Uniunea Sovietica urma sa o detina in politica si economia romaneasca. Aceasta era consecinta ocuparii teritoriului romanesc de catre Armata Rosie.

La 12 septembrie 1944, Romania semneaza Conventia de Armistitiu cu Puterile Aliate (Uniunea Sovietica, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii), la Moscova. Documentul este semnat din insarcinarea guvernului Romaniei si a Inaltului Comandament al Romaniei, de Lucretiu Patrascanu (ministru de stat si ministru al Justitiei), principele Barbu Stirbey, liderul Partidului National Taranesc Ghita Popp si generalul Dumitru Damaceanu (adjutant al regelui Mihai I). Din partea Puterilor Aliate, documentul este parafat de un singur oficial, maresalul sovietic Rodion Malinowski. Gestul este simbolic pentru continutul Conventiei de Armistitiu.
MARCA SOVIETICA. Intregul text al Conventiei de Armistitiu, inclusiv anexele, stabileste influenta pe care Uniunea Sovietica o va detine in afacerile interne ale Romaniei. Fiind un armistitiu, prevederile lui sunt in mare majoritate militare (eliberarea prizonierilor de razboi sovietici si transportarea lor in URSS; predarea ca trofee de razboi a materialelor de razboi germane; restituirea catre URSS a tuturor bunurilor stramutate de pe teritoriul ei in timpul razboiului etc.). Inaltul Comandament Aliat, caruia ii este alaturat in paranteze cuvantul Sovietic urmeaza a comanda trupele romanesti, devenite aliate. Conventia mai stabileste infiintarea unei Comisii Aliate de Control, desigur si aceasta sovietica care va coordona administratia romaneasca pana la incheierea Tratatului de Pace.
ASPECTE NEFASTE PENTRU ROMANIA. Puterile Aliate, in speta Uniunea Sovietica, au recunoscut faptul ca Romania a declarat razboi Germaniei si Ungariei la 24 august 1944. Conventia obliga insa Romania sa participe la razboi cu "nu mai putin de 12 divizii de infanterie, impreuna cu serviciile tehnice auxiliare". Acestea urmau a actiona sub "conducerea generala a Inaltului Comandament Aliat (Sovietic)". Romania mai este obligata sa asigure pe propria sa cheltuiala libera miscare a trupelor aliate (nu erau decat trupe sovietice) pe intreg teritoriul tarii. Romania a fost obligata, ca tara invinsa, sa recunoasca granita cu URSS stabilita in iunie 1940 prin ultimatumurile sovietice, precum si sa plateasca imense desbagubiri de razboi.
CASTIGUL. Singurul lucru pe care Romania l-a obtinut la 12 septembrie 1944 a fost anularea Dictatului de la Viena. Guvernele Aliate hotarau ca "Arbitrajul de la Viena este nul si neavenit". Dar si in aceasta privinta Romania era tinuta in sah. Intr-o paranteza se specifica ca: Transilvania sau "cea mai mare parte a ei urma sa fie restituita Romaniei, sub conditia confirmarii prin Tratatul de Pace". Modaliatatea in care Guvernul Romaniei urma sa "colaboreze" cu Comisia Aliata de Control (Sovietica) putea determina revenirea totala sau partiala a nord-vestului Transilvaniei.

DESPAGUBIRILE DE RAZBOI
Ca stat inamic, Romania a fost nevoita sa plateasca despagubiri Puterilor Aliate, marea lor majoritate catre URSS. Cuantumul acestora a fost stabilit in art. 11: "Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice prin operatiunile militare si prin ocuparea de catre Romania a teritoriului sovietic vor fi despagubite de catre Romania fata de Uniunea Sovietica, insa, luand in consideratie ca Romania nu numai ca s-a retras din razboi, dar a declarat razboi si in fapt duce razboi contra Germaniei si Ungariei, partile sunt de acord ca compensatiile pentru pierderile mentionate sa nu fie platite in intregime de Romania, ci numai in parte, si anume in suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, platibili in curs de 6 ani, in marfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime si fluviale, diverse masini etc.). Romania va plati despagubiri pentru pierderile pricinuite in Romania proprietatilor celorlalte state aliate si nationalilor lor, pe timpul razboiului, despagubiri a caror suma va fi fixata la o data ulterioara." Curand dupa semnarea Conventiei de Armistitiu, printr-o decizie unilaterala, Moscova a impus ca valoarea bunurilor ce urmau a fi date de Romania in contul despagubirilor de razboi, sa fie evaluata la preturile din anul 1938, ceea ce a condus la o marire substantiala a cuantumului datoriei.

CAPITULARE
"Conventia (...) a reprezentat o veritabila capitulare militara, politica si economica fata de URSS. Capitulare militara, fiindca cea mai mare parte a trupelor romane au devenit subordonate comandamentului sovietic (...); politica, deoarece s-a acceptat cedarea Basarabiei si Bucovinei catre rusi (...)"
Gh. Boldur-Latesti