miercuri, 16 noiembrie 2005

Fiica "tovarasei Ana"

LAVINIA BETEA

Tatiana Bratescu este fiica cea mare a Anei si a lui Marcel Pauker. Nascuta la Moscova, ca si alti copii ai cominternistilor, a fost crescuta intr-un orfelinat. Si-a reintalnit mama in 1940, pe peronul unei gari, cu ocazia sosirii ei la Moscova in urma unui schimb de prizonieri intre autoritatile romane si cele sovietice.

In septembrie 1944, fiica cea mare a Anei Pauker a venit pentru prima data la Bucuresti impreuna cu mama ei. Fratele sau, Vlad, era pe front, in Divizia "Tudor Vladimirescu".

Jurnalul National: Sa ne intoarcem la momentul de inceput – al venirii dvs. in Romania. Cum s-a intamplat?
Tatiana Bratescu: Am venit impreuna cu mama, cu un avion militar, cred. Fratele era pe front iar sora plecase in Franta. Plecase cu fosta sotie a lui Thorez. A vrut Fried sa o trimita pe ea si pe Maurice Thorez-junior la Moscova. Cand a venit in ’41, a fost urmata de prima sotie a lui Maurice Thorez care era acum tovarasa de viata a lui Fried. Masa nici nu stia ca Fried e tatal ei, ea credea ca e fiica lui Marcel Pauker.

Intalnirea cu Dej

Sa reamintim cititorilor nostri ca sora Dv. Masa (Maria) este fiica militantului comunist Eugen Fried, recasatorit cu prima sotie a liderului comunist francez, Maurice Thorez. Cum vi s-a parut, in septembrie 1944, Bucurestiul pe care il vedeati pentru prima oara?
Stiam despre Bucuresti ca e un "oras alb". Moscova era "rosie". Mama vorbea de Bucuresti cu o nostalgie teribila. Eu sunt nascuta in Uniunea Sovietica si am crescut intr-o tara socialista unde invatasem ca e un lucru ingrozitor capitalismul. Am fost cazate intr-o casa ilegala la niste muncitori, in nu stiu ce cartier. Acolo a venit Gheorghiu-Dej. Eu stiam un singur cuvant romanesc – cuvantul "dulap". Am fost apoi mutate pe Maria Rosseti si am stat intr-o garsoniera – o camera cu o nisa. Si apropo de relatia Gheorghiu-Dej – mama, el a venit intr-o zi la noi. Au pus patefonul si Gheorghiu-Dej m-a invitat sa dansam. Eu eram cu "nu" si timida. Am refuzat si mama a insistat si mi-a spus: "Tania, te rog, te invita". Eu am tinut-o pe-a mea si mult mai tarziu, spre sfarsitul vietii, mama mi-a spus ca nu m-a iubit ca l-am pus in acea situatie penibila. M-a impresionat spaima ei ca l-am refuzat pe Gheoghiu-Dej – un om caruia nu-i place sa fie refuzat. Ne-am mutat apoi intr-o alta casa mai buna. Acolo au venit si fratele meu de pe front si sora mea din Franta care-mi spunea ca atunci cand ne-am intalnit pe aeroport a fost impresionata negativ de aspectul mamei. Imbatranise, avea parul alb si era adusa de spate. Sora mea era obisnuita cu Aurore Thorez, mai tanara ca mama, mai blonda, mai bine traita. Noi copiii ne vedeam cu mama extrem de putin. Ea pleca dimineata la lucru, noi la scoala, si se intorcea seara. Era intr-una plecata pe undeva.

Noua elita bucuresteana

Cum va simteati in relatiile cu tinerii romani ca fiica a Anei Pauker, probabil femeia cea mai mediatizata in acei ani?
Nu stiu, nu am avut deloc sentimentul ca eu sunt grozava din cauza mamei. Dupa viata mea la orfelinat era normal. Consideram totul normal. Intr-o zi eram cu Lica Gheorghiu – aveam aceeasi varsta. Am traversat aiurea piata si un politai ne-a somat: "Domnisoarelor...!" Lica s-a repezit la el: "Tu stii cu cine vorbesti?". Lica, taci! – ziceam eu. Eram socata de acea iesire a ei. Efectul educatiei de la casa de copii unde eram multi copii de conducatori. Eu eram obisnuita cu celebritatea mamei. Asa cum era la casa de copii, n-am stiut ce e aceea umilinta. Lica Gheorghiu fusese insa in situatia de mare umilinta. A fi fiica de puscarias, nu suna bine la Galati. Mama ei nu avea renume bun, bunicii materni au ocrotit-o. Eu fusesem, in schimb, "o fiica de eroina a clasei muncitoare".

Dupa spusele fiicei mai mici a Licai Gheorghiu, fetele lui Dej fusesera exmatriculate si din scoala sub acuzatia de copii de comunisti. Au fost admise numai de scoala evreiasca.
Asa se face ca Lica, venind in acel timp la Bucuresti, devine o personalitate. Neexistand sotia lui Gheorghiu-Dej, acesta o lua pe ea de fiecare data cand protocolul cerea asta. A intrat in lumea buna peste noapte dupa ce fusese un copil necajit. Si eu fusesem un copil necajit dar atunci nu realizasem. Probabil ca eram in situatia copiilor de domnitori de altadata, tinuti ostatici la Istanbul. Dar nu stiam. M-a socat si pe mine cand ne-am mutat intr-o a treia casa. Aceasta era o vila. Atat de mare si de frumoasa incat am intrebat-o pe mama – vom sta singure aici? Ea a simtit-o ca pe-un repros. Mi-a spus ca nu vom sta singure. Am stat cu sotii Chisinevschi.

"Saracia"... la moda

Deseori s-a scris despre protectia pe care i-a acordat-o Ana Pauker lui Patrascanu. Documentele de arhiva nu aduc insa asemenea dovezi. As spune chiar dimpotriva. In declaratiile lui Patrascanu sunt amintite cateva episoade interesante in legatura cu relatia sa cu Ana Pauker: prezenta sa la inceputul lui septembrie 1944 in locuinta ei de la Moscova si primul Revelion de dupa razboi, organizat in casa ei din Bucuresti. L-ati intalnit in acele ocazii?
Patrascanu fusese bun prieten cu tata. Si cu mama. Si mai bun prieten a fost cu matusa mea, sora tatei, Edmee, careia i se spunea Titi. Cand Patrascanu a fost la Moscova cu delegatia romana de semnare a armistitiului, mama a aflat ca el este acolo si a intrebat daca este voie sa-l vada. La un moment dat i s-a dat voie si a fost adus acasa la noi. A venit cu sotia sa. Imi amintesc foarte bine un episod retinut cu mintea mea, aproape de copil pe atunci. Se purtau pantofii cu barete dar eu nu stiam care e moda. M-am uitat la pantofii moderni ai nevestei lui Patrascanu si am gandit: "Vai ce saracie este in Romania ca nu pot face acolo nici un pantof intreg".

Am relatat acest episod povestit de dvs. nepoatei lui Lucretiu Patrascanu, doamna Nadia Marcu. Herta – rebotezata Elena – se imbraca si incalta scump si modern. Era si unul dintre motivele care-o faceau antipatica rudelor sotului ei. Ceea ce dvs. vi se paruse, asadar, o dovada de saracie romaneasca era ultima moda...
Eram o copila de 16 ani care pricepeam putin din ce se petrecea...

Ce se spunea la Moscova despre evenimentele de la 23 august?
Imi amintesc insa ca atunci cand in Romania au avut loc evenimentele de la 23 august 1944, in mediile sovietice, in conducerea sovietica, s-a produs o deruta totala. S-a considerat ca planul ce si-l facusera ei de sovietizare a Romaniei in timpul ocupatiei militare este dejucat. In sensul ca sovieticii nu vor mai aparea in calitate de cuceritori – ca in Ungaria –, ci vor fi prezentati ca niste ocupanti de vreme ce romanii se eliberasera ei insisi. Din cauza aceasta, cand s-a anuntat sosirea delegatiei romane la Moscova, Ana Pauker a spus ca vrea sa ia legatura cu Patrascanu. I s-a spus: "Patrascanu este un om cu care nu trebuie sa te intalnesti; cum se poate ca un comunist sa vie aici sa apere interesele unui regim burghez?" De-abia dupa semnarea armistitiului a avut voie sa ia legatura cu Patrascanu. Numai dupa semnarea armistitiului i s-a permis sa-l intalneasca si l-a invitat acasa.

Acestea erau opiniile sovietice...
La 16 septembrie 1944, cand Ana Pauker a ajuns in Romania, nu facea altceva decat sa respecte indicatiile primite de la Moscova in legatura cu evenimentele de la 23 august. Fusesera catalogate la Moscova ca o manevra reusita a burgheziei si regelui pentru a inlatura regimul.

Indicatiile lui Dimitrov

De la cine primise aceste indicatii?
Probabil ca de la Dimitrov. Asa se face ca Ana Pauker a manifestat o atitudine sceptica fata de importanta actului de la 23 august.

Potrivnica, chiar. Dupa relatarile unor martori, Dej maimutarea aceasta atitudine a ei cam asa: A venit "Ana noastra" de la Moscova si se mira unde este "conducerea aleasa"? Ce s-a intamplat cu Foris? Ce v-ati apucat sa faceti la 23 august?
Chiar ea ne-a spus ca nu mai avusesera legatura cu Romania. Ajunsese, prin urmare, intr-o lume pe care n-o mai recunostea.

Fusese trimisa insa sa asigure de-acum ea legatura... In timpul pierderii legaturii, ea conta ca principal reprezentant al comunistilor romani la Moscova. Despre acel prim revelion in Romania, cand tovarasii fusesera chemati sa se destinda intre ei, ce stiti?
Primul revelion liber, cel din 31 decembrie 1944 - 1 ianuarie 1945... La ea acasa au fost invitati cei din conducerea de partid, inclusiv Patrascanu. Unii au plecat sa participe si la revelionul de la Comitetul Central. Patrascanu a fost insa cel dintai care s-a ridicat sa plece. Ea i-a spus: "Andrei, de ce nu stai aici? De ce vrei sa pleci?" Iar el i-a raspuns: "Uita-te la astia! Uita-te la astia!"...

Ce voia sa spuna prin aceste exclamatii?
Conducatorii partidului erau fosti detinuti care cantau cantece de inchisoare. O atmosfera de nivel intelectual foarte coborat. Ea a comentat: "Totusi sunt tovarasii nostri". El insa a plecat salutand-o: "Te las cu ei". si s-a dus la revelionul de la Universitate.

Partidul in care se aflau ei - din proprie vointa si cu mari sacrificii - era declarat insa partidul muncitorilor. Dispretul fata de ei insemna o grava abatere de la cutumele ideologiei pe care tocmai ei o alesesera. Se pare insa ca Patrascanu nu placea pe nimeni. Fata de prietenul sau, Belu Zilber isi declarase antipatia si fata de Ana Pauker. N-o placea ca injura, ca este atat de supusa ordinelor Moscovei, a declarat Zilber in ancheta. Care era parerea de ansamblu a Anei Pauker despre Patrascanu?
Am intrebat-o si eu, si a recunoscut, cu un fel de afectiune in ceea ce-l priveste si evocand perioada indelungata in care l-a cunoscut: "Avea o chestiune. Era, in fond, antisovietic". A spus-o nu aprobator, cu intelegere, ci cu ingaduinta. In casa lui i se spunea Andrei.

"Rivala lui Dej"

Cand se vorbeste despre Ana Pauker aproape totdeauna numelui ei i se alatura sintagma "rivala lui Dej". Ati perceput-o si dvs. asa?
Relevant pentru intelegerea acestei chestiuni ar fi poate urmatorul episod. In vara lui 1945 s-a pregatit de Conferinta Nationala care urma sa aleaga conducerea partidului. Aceasta se facea pentru prima data in conditii de legalitate. Ana Pauker a mers la Moscova si a vorbit cu Molotov in legatura cu viitoarea conducere, viitorul secretariat al partidului si a aratat ca ea nu poate fi secretar general din cel putin patru motive. Este femeie si intr-o tara predominant agrara, femeia are o pozitie de inferioritate prin definitie; este evreica; este intelectuala...

Nu era muncitoare, mai bine zis...
...si in timpul razboiului s-a aflat in URSS, nu in tara; avea cetatenie sovietica. Prin urmare, nu ea era cea care putea avea credibilitatea cea mai mare. La aceasta, Molotov i-a raspuns aprobator. "Umnita" – i-a zis. Adica "esti desteapta". Se pare insa ca Vasile Luca a tot dat din gura. Chiar dupa alegerea lui Dej ar fi zis "Tovarasa Ana este cea care...", dar ea a protestat.

A fost de multe ori in fata lui Stalin?
Nu. Una dintre putinele dati cand s-a aflat in fata lui Stalin a fost dupa ce se intalnise mai intai Gheorghiu cu el in legatura cu framantarile din partid, iar Stalin a cerut "sa fie adusa si ea". Asta a fost dupa ce Stalin spusese: "Ce se intampla la voi? Ce fel de politica faceti: de clasa sau de rasa?". Atunci a fost unul dintre prilejuri.

PRIETENII DE PARTID
Pe mama o frecventa Ana Toma care era secretara ei la minister. Daca aveam nevoie de ceva, de la creion la rochie, ma adresam ei. La un moment dat, cand am avut niste conflicte cu Anuta si i-am spus mamei, i-a luat apararea ei, si i-am reprosat "tii mai mult la Anuta decat la mine". Cand s-a discutat insa in plenara despre mama si i s-a facut critica la Externe, in ’52, toata lumea vorbea mai putin de mama, cat o critica pe Anuta. A fost o sedinta la care a venit Chisinevschi si a spus: "Noi aici nu vorbim de Ana Toma care ne-a ajutat, vorbim de Ana Pauker". A demascat-o. Eu tocmai nascusem primul copil, nu stiam ca mama "cazuse". I-am dat telefon ei si a spus "a...". Ana Toma venea la noi cu sotul ei, zis Pantiusa. Care a fost un personaj sinistru. In ce masura, noi am aflat odata, cand se-mbatase. Atunci a povestit cum comsomolist tanar fiind, urmarea culacii, si i s-a spus ca popii tin, in stepa, o sedinta intr-un bordei. Atunci el s-a dus repede acolo – in Ucraina era – si nu stiu daca i-a somat sau nu sa iasa, dar a acoperit bordeiul cu pamant si i-a omorat prin sufocare. Pe noi ne-a cutremurat de-a dreptul. Asta era in stare.