marți, 1 noiembrie 2005

Memoria arhivelor istorice

LAVINIA BETEA

Peste ani, una din cele cinci persoane care au semnat Conventia de Armistitiu, generalul Dumitru Damaceanu, povesteste in scris cum s-a petrecut semnarea ei la Moscova. Declaratia este data in 1968 la solicitarea comisiei partidului de anchetare a "cazului Patrascanu". Subtitlurile ne apartin.

"In ziua de 30 sau 31 august – nu-mi amintesc precis ziua – am fost anuntati ca vom fi primiti de Molotov, declara Damaceanu. Am intrat intr-o sala suficient de mare, cu geamuri larg deschise. Am asteptat suficient de mult si incepuse o ingrijorare din partea noastra. Se astepta intunecarea; ca la un moment dat sa vedem pe cerul Moscovei o ploaie de artificii acompaniata de numeroase lovituri de tunuri.
"OCUPAREA BUCURESTIULUI". Dupa acest lucru, ca din intamplare, pentru prima oara intra un functionar si il intrebam: «Ce este cu aceasta manifestare?» si raspunsul lui a fost ca se sarbatoreste «ocuparea Bucurestiului». Era in ziua de 30 sau 31 august, desi Bucurestiul fusese ocupat, propriu-zis intrarea se facuse in ziua de 26 seara cand lupta incetase, iar frontul pe 28 august era la Gherghita. Deci eliberarea se facuse cel putin cu patru zile inainte, daca ne-a primit la 30 august, sau cinci zile, daca ne-a primit la 31 august.
Dupa catva timp ne primeste in sfarsit Molotov (ministrul de Externe al URSS – n.n.). Atmosfera greoaie din timpul cat am fost in aceasta sala de asteptare nu a fost inlaturata cu nimic de atitudinea lui Molotov, deoarece nu a facut decat un singur gest: ne-a intins mana fara sa spuna nimic; ne-a aratat sa luam loc si singurele cuvinte care le-a pronuntat sunt acelea ca: «Conventia de armistitiu nu se va putea incheia decat mai tarziu».
Am plecat. Am stat si am asteptat apoi pana in seara de 11 septembrie, cand a fost sedinta speciala. In aceasta sala ne-am intrunit insa dupa cum se vede: la centru, Molotov; la stanga lui, ambasadorul Statelor Unite ale Americii – E. Harriman, iar la stanga acestuia, ambasadorul Marii Britanii – C. Clerk (corect, Clarck – n.n); la dreapta lui Molotov se afla Visinski (adjunctul lui Molotov – n.n.) si, la dreapta acestuia, generalul Malinovski; in spatele lor se aflau expertii intre care, in spatele lui Malinovschi era generalul Vinogradov, care, incepand imediat dupa data de 12, a venit in tara ca reprezentant al Comisiei Aliate de Control, fiind inlocuit ulterior. In fata lor, dar in jurul mesei suficient de mari, cu un diametru de 2 m, eram noi, cei cinci. Era o distanta apreciabila intre ei si noi.
ACORD. S-a inceput sedinta (...), o sedinta pur formala, deoarece nu s-a facut altceva decat sa se citeasca asa-numitul proiect de armistitiu care in realitate a fost definitivat, cu o singura exceptie. La citirea diferitelor articole de catre Molotov in ruseste – nu stiu daca in fata lui C. Clerk si a lui E. Harriman – se gaseau si texte in limbile respective, dar citirea s-a facut in ruseste. Dupa fiecare articol, Molotov se intorcea la stanga, unde se aflau C. Clerk si E. Harriman. Acestia nu au raspuns de la inceput si pana la sfarsit decat un singur cuvant: «egrement».
OBIECTII. La unele articole, ca de exemplu art. 1, art. 17 si 19, am ridicat obiectiuni si anume:
La articolul 1 se prevedea in proiect ca noi am intrerupt ostilitatile fata de Germania hitlerista si am intrat in razboi alaturi de aliati o data cu semnarea Conventiei de Armistitiu, adica la 12 septembrie.
Va rog sa ma scuzati ca trebuie sa incep cu mine, pentru ca am cerut si in acelasi timp mi-am ingaduit sa vorbesc – cunoscand indeaproape problema –, deoarece am facut parte din Comitetul Militar care a avut un anumit rol la insurectia armata si ca ruperea relatiilor cu Germania hitlerista s-a facut in cel mai rau caz in noaptea de 23 spre 24 august, o data cu Proclamatia de la ora 22:00, citita de rege. Sau in dimineata zilei de 24 august, ora 04:00, cand am inceput in mod efectiv luptele in Capitala. Spre surprinderea noastra, Molotov impreuna cu ceilalti au fost de acord si au trecut acest lucru in Conventia de armistitiu.
UMOR SOVIETIC. La articolul 17 se prevedea ca administratia romana isi va exercita drepturile legale pe teritoriul Romaniei in urma unei zone de teren care se va intinde intre 50 si 100 km de la frontiera indarat, si tot eu am cerut cuvantul si am crezut ca aduc un argument cu care il dau gata pe Molotov in sensul ca 100 km pentru Romania inseamna mai mult decat 100 km pentru Uniunea Sovietica. Si atunci, pe Molotov, pentru prima si ultima oara, l-am vazut zambind si a spus ca «nu am ce sa fac daca teritoriul Uniunii Sovietice este mai intins decat al Romaniei», si nu s-a aprobat cu tot zambetul.
SPERANTE. La articolul 19 se prevedea ca, clauza Dictatului de la Viena va fi anulata, urmand ca Transilvania (sau cea mai mare parte din ea) sa fie restituita Romaniei. La acest articol a cerut sa ia cuvantul Ghita Pop si a aratat ca drepturile noastre asupra Transilvaniei sunt de necontestat si a solicitat sa se scoata paranteza «sau cea mai mare parte din ea» si sa ramana ca Transilvania va fi retrocedata.
Acest lucru nu s-a aprobat si Molotov a spus verbal: «Acest lucru urmeaza sa se definitiveze la Tratatul de Pace». Am plecat a doua zi seara intr-un alt local decat cel in care a avut loc sedinta din seara de 12 septembrie. Seara s-a semnat acordul de armistitiu, pe care l-au semnat din partea noastra cele patru persoane precum si Malinovschi. Cred ca nu a semnat nici C. Clerk si E. Harriman. Erau numai sovietici la semnare. Bineinteles in asistenta lui Molotov si Visinski.
GEOGRAFIE. Al doilea fapt e ca C. Clerk a vrut sa adreseze cateva cuvinte si, printre altele, a spus: «...intr-adevar Romania care se gaseste la sudul Dunarii ...». Atunci i-am spus ca Romania se gaseste la nordul Dunarii. Aceasta a fost cu C. Clerk (...). La plecare, nu mai retin data, mi se pare in ziua de 13 septembrie, ni s-a pus la dispozitie un avion ultraelegant, tapisat in matase bleu si escortat pana la Odessa de patru avioane."

GENERALUL
Generalul Dumitru Damaceanu (1900-1978) a fost unul dintre conspiratorii loviturii de Palat de la 23 august 1944. La un moment dat, in pregatirea evenimentelor prin care Ion Antonescu a fost inlaturat de la putere s-a discutat chiar trimiterea lui Dumitru Damaceanu pe front pentru a lua legatura cu sovieticii, in vederea scoaterii Romaniei din razboi. Fapt pentru care in primul guvern Constantin Sanatescu primeste functia de ministru subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne. In noiembrie 1944 va deveni subsecretar de stat la presedintia Consiliului de Ministri pentru legatura cu Puterile Aliate si aplicarea Conventiei de Armistitiu. In aceeasi perioada este inaintat la gradul de general de brigada, iar mai apoi, general de divizie.

SURSELE SOVIETICE VORBESC
Din notele de conversatie ale lui Molotov (foto) reiese ca anterior semnarii conventiei, in 31 august 1944, o delegatie a guvernului roman, alcatuita din Patrascanu, Visoianu si Damaceanu, a fost primita de Molotov si Visinski «in lega-tura cu problema armistitiului». Este o discutie preliminara intalnirii cu reprezentantii celor trei mari puteri. Ca sef al delegatiei, Patrascanu mentioneaza o singura problema (cu «caracter de urgenta»): faptul ca trupele romanesti continuau sa fie dezarmate si facute prizoniere pe frontul sovietic. Aceasta problema trebuie clarificata, insista Patrascanu. Armata s-a angajat sa lupte impotriva nazistilor pentru eliberarea Transilvaniei, «or, acest plan ramane irealizabil, deoarece unitati ale armatei pe care a mizat guvernul raman dezarmate in acest moment si nu pot participa la operatiunile militare». Replica lui Molotov este ca razboiul dureaza de trei ani. E nevoie deci de cateva saptamani pentru trecerea la noile conditii. Conform acestor surse sovietice, n-au fost note discordante in convorbire.