miercuri, 23 noiembrie 2005

Patrascanu si Justitia

CRISTINA DIAC

Dupa moarte, lui Patrascanu i s-a creat imaginea unui comunist "cu fata umana", in antiteza cu "durul" Gheorghiu-Dej. Detalii biografice ar putea justifica impresia ca cei doi lideri erau asemenea fratilor biblici Cain si Abel.

Activitatea lui Patrascanu ca ministru de Justitie arata ca lucrurile au stat in realitate altfel.
Primul comunist intrat intr-un guvern al Romaniei si-a mentinut portofoliul si in guvernele urmatoare. Dupa moartea lui Patrascanu, supus de propriii tovarasi celei mai lungi anchete staliniste din istoria lagarului comunist, s-a acreditat ideea ca acesta ar fi reprezentat linia moderata din partid, in opozitie evident cu linia dura promovata de Gheorghiu-Dej. Pe cei doi totul ii despartea, cu exceptia unui singur lucru: ambii impartaseau idealurile comuniste. Provenienta familiala, studiile, profesia, preocuparile, motivele pentru care au intrat in miscarea comunista, gradul de insertie in "societatea burgheza" interbelica, cariera in partid inainte de 23 august sunt tot atatea elemente care ar putea crea impresia ca Gheorghiu-Dej si Patrascanu au fost asemenea fratilor biblici Cain si Abel: unul bun si celalalt rau. Impresia unui Patrascanu promotor al "comunismului cu fata umana", neinregimentat Moscovei, nationalist atunci cand toata lumea era internationalista, subzista si astazi.
DUPA TIPARUL SOVIETIC. Activitatea de ministru in primele guverne de dupa 23 august arata un Patrascanu care nu se deosebea cu nimic de Teohari Georgescu, unul dintre cei care au girat in mod direct represiunea in Romania. Cele doua guverne, Sanatescu si guvernul Radescu, nu erau guverne comuniste, nu erau nici macar procomuniste, asa cum a fost in realitate guvernul Petru Groza. Comunistii detineau putine portofolii si aplicau mai mult strategia tatonarii, cea descrisa de sintagma "un pas inainte si doi inapoi". Ca ministru al Justitiei, Patrascanu a contribuit decisiv la impunerea modelului sovietic in acest compartiment al vietii sociale, deosebit de important in perspectiva anilor care aveau sa vina. Justitia comunista era chemata sa dea justificarea legala pentru discreditarea si distrugerea vechiului sistem politic "burghez" si, de asemenea, sa-i culpabilizeze pe exponentii vechiului regim.
La finele lunii septembrie 1944 au fost date publicitatii in Monitorul Oficial decretele cu privire la epurarea justitiei, a aparatului central de stat si a administratiei locale de elemente considerate fasciste si profasciste. Peste o saptamana a aparut un nou decret privind purificarea administratiei publice. In timpul unei vizite efectuate la Curtea de Casatie, ministrul Justitiei a declarat ca trebuie pedepsiti nu numai autorii materiali ai orientarii Romaniei spre Germania nazista, ci si cei "care, prin cuvantul lor, au constituit un suport moral al regimurilor dictatoriale trecute". Unul din punctele Conventiei de Armistitiu obliga Romania "sa dizolve imediat toate organizatiile prohitleriste de tip fascist, atat pe cele politice, militare sau paramilitare, cat si orice alte organizatii care duc propaganda ostila Natiunilor Unite si in special Uniunii Sovietice, nepermitand pe viitor existenta unor organizatii de acest fel". Desigur ca sintagma "propaganda ostila Uniunii Sovietice" a fost interpretata foarte "larg" de unica instanta abilitata cu interpretarea textului Conventiei – care era Comisia Aliata de Control dominata de sovietici. Astfel, suspect de incalcarea textului Conventiei devenea oricine se declara nemultumit de vreo activitate a sovieticilor in Romania. Incriminand pe autorii morali ai apropierii de Germania nazista, Patrascanu nu facea altceva decat sa dea o interpretare inca si mai larga prevederilor Conventiei de Armistitiu, facand loc abuzurilor. In prima sedinta al celui de-al doilea guvern Sanatescu, ministrul Justitiei a initiat decretul-lege privind restituirea in termen de cinci zile a bunurilor luate de Armata Romana de pe teritoriul URSS in timpul campaniei din Rasarit. Si pentru acest decret de lege exista o justificare legala, si anume un alt punct din Conventie. Acesta stipula ca Romania are obligatia "de a restitui Uniunii Sovietice, in termenele indicate de Inaltul Comandament Aliat, toate valorile si materialele stramutate de pe teritoriul ei in timpul razboiului".
OBLIGATII ASUMATE. Acestea au fost numai primele acte initiate de Patrascanu, care transpuneau in legislatia interna prevederile unui act de drept international pe care Romania era obligata sa il respecte – Conventia de Armistitiu. Statul roman nu era singurul stat invins care a trebuit sa ia masuri pentru desfiintarea organizatiilor de tip fascist, pentru indepartarea din structurile statului a functionarilor vechiului regim si pentru pedepsirea criminalilor de razboi. Dupa incheierea razboiului, in Germania a inceput un dureros si indelungat proces de denazificare. Staff-ul nazist a fost condamnat ulterior pentru crime de razboi in cadrul procesului de la Nurnberg. Europa invingatoare i-a pedepsit pe invinsii din Est ca si pe cei din Vest. In acele timpuri era imposibil ca un ministru, indiferent de culoarea politica, sa se sustraga de la indeplinirea obligatiilor asumate prin Conventia de Armistitiu. Un ministru comunist avea si mai putin posibilitatea de a se opune. Astfel ca Lucretiu Patrascanu a actionat exact la fel ca si ceilalti colegi ai sai de partid. Date fiind conditiile, nici nu prea putea face altminteri.

MITINGURI SI DEMONSTRATII
O caracteristica a perioadei in care la guvernare s-a aflat gen. Sanatescu este aceea ca mitingurile si manifestatiile se tineau lant. Acest fapt ilustreaza dualitatea pozitiei comuniste – aflate atat in Guvern, cat si in Opozitie. In contrapartida, partidele istorice organizau contra-manifestatii. Debutul s-a produs la 24 septembrie cand, pe stadionul ANEF (Stadionul Republicii incepand cu 1948) din Capitala a avut loc primul mare miting al sindicatelor in prezenta liderilor comunisti. I-au urmat un miting al Uniunii Patriotilor organizat in Piata Universitatii, mitingul FND din 8 octombrie, mitingul din 7 noiembrie organizat in Piata Victoriei cu prilejul aniversarii loviturii de stat bolsevice din 1917 s.a. Incercarea taranistilor si liberalilor de a organiza la randul lor o mare adunare populara la 15 octombrie este impiedicata de guvern la cererea expresa a sovieticilor. Acestia au motivat cererea de interzicere cu faptul ca la precedenta adunare populara girata de partidele istorice au participat si legionari. Guvernul s-a conformat, Iuliu Maniu a protestat si si-a inaintat demisia din guvern, facand fara sa stie jocul comunistilor. Aceasta demisie, impreuna cu cele ale celor doi ministri ai FND-ului, Lucretiu Patrascanu si Constantin Titel Petrescu, a condus la criza in urma careia generalul Sanatescu si-a inaintat prima demisie, provocand prima criza guvernamentala serioasa.